Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 29.03.2023, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a solicitat instanţei să constate existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..
1.2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1078 din 15 iunie 2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi, în baza art. 11 raportat la art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 a constatat existenţa calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii.
1.3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1078 din 15 iunie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul A. a formulat apel, considerând că hotărârea dată este nelegală şi netemeinică.
În motivare, după ce a reluat pe larg situaţia de fapt prezentată şi în faţa primei instanţe, a arătat că, astfel cum rezultă din textul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru ca o persoană să fie considerată colaborator al Securităţii, este necesar ca informaţiile furnizate să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Altfel spus, prin furnizarea acestor informaţii, cel care le oferea trebuia să aibă reprezentarea faptică a îngrădirii drepturilor şi libertăţilor persoanei care ar fi fost vizată de acele informaţii.
Or, din înscrisurile aflate la dosar, nu a rezultat faptul că, prin activitatea desfăşurată, pârâtul ar fi suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului B., astfel încât nu este îndeplinită cea de-a doua condiţie prevăzută imperativ de textul de lege pentru a se putea reţine calitatea de lucrător al Securităţii.
Mai mult, în opinia sa, nu este îndeplinită nici prima condiţie din textul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv, furnizarea de informaţii despre atitudini sau acţiuni potrivnice regimului comunist. Este dincolo de orice dubiu că nu reprezintă denunţarea unor atitudini potrivnice regimului, aşa cum reiese din notele informative primite şi trimise de pârât, denunţarea ascultării posturilor de radio străine (în speţă C.).
După cum reiese din nota informativă semnată de pârât, împotriva persoanei despre care au fost furnizate informaţii nu au fost luate măsuri, fiind eronată concluzia privind încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin informaţiile furnizate. În plus, informaţiile furnizate de pârât au un caracter pur generic, fără vreo conotaţie negativă faţă de regimul totalitar comunist şi, în consecinţă, nu se poate considera că au îngrădit vreun drept sau vreo libertate fundamentală a omului. În susţinerea acestei apărării, conform căreia împotriva numitului B. nu au fost luate măsuri, este raportul cu propuneri de închidere a mapei de verificare privindu-l pe acesta.
A mai arătat că, în acest caz, pârâtul nu a avut calitatea de angajat al Securităţii, nu a întocmit niciun dosar şi nu a îngrădit niciun drept al lui B.. Pârâtul a fost miliţian la postul de Miliţie Stănileşti, iar notele informative nu dovedesc prin ele însele îngrădirea unor drepturi sau libertăţii. Activităţile desfăşurate de pârât în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu respectarea ordinelor de serviciu şi a cadrului legal în vigoare, nu pot dovedi vreun abuz din partea acestuia.
Pe de altă parte, nu este suficientă informarea Securităţii, pur generică, cu privire la ascultarea şi comentarea ştirilor difuzate de postul radio C. pentru a se constata calitatea de lucrător al Securităţii, fiind necesar ca din înscrisuri să rezulte dacă informarea făcută de pârât s-a referit la o atitudine potrivnică regimului comunist, ceea ce nu este cazul în speţă.
Astfel, din modul în care sunt redactate notele informative citate, nu se poate ajunge la concluzia fermă că a furnizat sau că ar fi avut intenţia de a furniza informaţii potrivnice regimului totalitar comunist, care să încalce drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, dat fiind faptul că informaţiile nu sunt unele concrete, iar conţinutul acestora nu este exact, în sensul că nu se menţionează despre ce anume ştiri era vorba.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 28.03.2024, pârâtul a învederat existenţa unei erori materiale în ceea ce priveşte intitularea căii de atac, menţionând că, în realitate, este vorba despre recurs, şi nu apel.
De asemenea, a indicat temeiul de drept al cererii de recurs ca fiind art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
1.4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului.
În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în esenţă că, prin activităţile desfăşurate, recurentul-pârât a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului garantate de legislaţia din acea vreme.
1.5. Procedura de soluţionare a recursului
În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.
Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 10 octombrie 2024, cu citarea părţilor.
II. Soluţia instanţei de recurs
2.1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, constatând că recurentul-pârât a formulat argumente de ordin critic care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ.
2.2. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat de pârât este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
Prin cererea introductivă, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în persoana pârâtului A..
Instanţa de primă jurisdicţie a admis acţiunea reclamantului şi a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii, reţinând că activitatea desfăşurată de acesta, se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
Instanţa de control judiciar constată că soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate, nefiind incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o condamnare a regimului totalitar comunist prin deconspirarea lucrătorilor de securitate şi a colaboratorilor acesteia, apreciat ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.
Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, lucrător al Securităţii este "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului."
În prezenta cauză, este de necontestat că recurentul-pârât A. a deţinut calitatea de subofiţer, cu grad de sergent major, în cadrul I.J. Vaslui, Postul de Miliţie Stănileşti, în perioada anilor 1986-1989.
De asemenea, nu sunt contestate nici înscrisurile întocmite şi semnate olograf de recurentul-pârât, în raport cu care instanţa de fond a constatat calitatea de lucrător, respectiv, cele cinci Note ale Ofiţerului pe Notă Informativă din datele de 17.07.1989, 20.05.1988, 25.03.1988, 12.01.1988 şi 25.12.1987.
Ceea ce contestă recurentul-pârât, este reţinerea de către instanţa de fond, ca fiind îndeplinită condiţia referitoare la specificul activităţilor pe care le-a desfăşurat, în sensul că prin acestea s-au suprimat şi îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viaţa privată.
Înalta Curte constată, faţă de conţinutul înscrisurilor menţionate anterior, la care s-a raportat şi prima instanţă, că prin măsurile întreprinse în scopul urmăririi, pârâtul a desfăşurat activităţi specifice mecanismului de supraveghere poliţienească extrem de intrusiv în viaţa privată a celui urmărit şi a realizat o încălcare nelegitimă şi disproporţionată a dreptului la viaţa privată.
Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a dovedit, prin probele administrate, că informaţiile urmărite şi obţinute de recurentul-pârât, serveau scopului notoriu al Securităţii.
Astfel, toate acţiunile sale prin care se urmărea obţinerea de date privind preocupările de zi cu zi ale persoanei urmărite, dacă audiază posturi de radio străine, dacă influenţează şi alte persoane pentru nemulţumirea pe care o are el, cu cine face anturaje, dacă este vizitat de persoane străine sau suspecte or dacă discută la adresa conducerii de stat, sunt activităţi prin care s-au îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale, garantate de legislaţia din acea vreme, pentru motive care nu aveau legătură cu activitatea de securitate naţională.
Este de notorietate faptul că ascultarea unor posturi de radio străine, diseminarea informaţiilor auzite la aceste posturi şi exprimarea acordului cu acestea erau considerate de către regimul politic din perioada comunistă drept atitudini potrivnice, întrucât prezentau opinii critice la adresa regimurilor comuniste, fiind aduse în discuţie atât aspecte ideologice, cât şi nivelul scăzut de trai al cetăţenilor români, interdicţiile şi limitările severe ale unor drepturi fundamentale.
Totodată, faptul că împotriva persoanei despre care au fost furnizate informaţii nu au fost luate măsuri de către Organele Securităţii, nu prezintă relevanţă pentru reţinerea îndeplinirii condiţiei prevăzute de textul legal.
În speţă, prin conţinutul lor, informaţiile furnizate au vizat dreptul la viaţă privată consacrat de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, iar potrivit dispoziţiilor O.U.G.. nr. 24/2008, nu este necesar să se dovedească intenţia de a se aduce atingere acestor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului şi nici caracterul efectiv al încălcării, fiind suficient a se constata că a existat posibilitatea ca persoana în cauză să conştientizeze că asupra persoanei vizate de informaţiile respective pot fi luate măsuri de urmărire şi verificare, prin care se încalcă drepturi fundamentale.
Mai reţine Înalta Curte, că recurentul-pârât nu se poate apăra invocând natura muncii desfăşurate, în sensul că "activităţile au fost desfăşurate în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu respectarea ordinelor de serviciu şi a cadrului legal în vigoare", câtă vreme voinţa leguitorului a fost aceea de a califica ca fiind lucrător al Securităţii şi persoana care, acţionând în limitele profesiei şi cu respectarea atribuţiilor ce îi reveneau în epocă, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, din formularea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, reieşind concluzia că este suficient ca prin activităţile derulate să se producă o îngrădire a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Având în vedere dispoziţiile legale aplicabile, este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susţinere legală sau regulamentară câtă vreme au fost încălcate, pentru motive politice, drepturi şi libertăţi fundamentale stipulate de Constituţia de la acea dată, precum şi de pactele internaţionale la care România era parte.
Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.
2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant prin întâmpinare.
Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinţei nr. 1078 din 15 iunie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 10 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.