Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2024
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cauza dedusă judecăţii
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a formulat contestaţie faţă de Rezoluţia emisă de inspecţia Judiciară în dosarul nr. x din 28.04.2022 cu nr. ieşire x/28.04.2022.
Reclamantul a formulat cerere precizatoare, solicitând anularea rezoluţiilor C 22-697 din 28.04.2022 a Inspectorului-Şef al Inspecţiei Judiciare, Direcţia de inspecţie pentru procurori şi Rezoluţia de clasare nr. 22-1165 emisă la data de 11.04.2022 de Inspecţia Judiciară, Direcţia de inspecţie pentru procurori, ataşând în fotocopie cele două rezoluţii contestate, cereri adresate parchetului, certificat medico-legal, ordonanţa din 10.01.2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, plângere adresată secţiei 14 Poliţie, sesizare adresată Consiliului Superior al Magistraturii.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1379 din 6 octombrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de A. ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1379 din 6 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal A. a formulat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea sentinţei recurate şi anularea rezoluţiilor emise de Inspecţia Judiciară.
În motivare, recurentul a susţinut că la data de 06.10.2023 s-a judecat dosarul nr. x/2022 în şedinţă publică, însă acesta nu a primit citaţia, nu a fost prezent la termen şi nici nu a solicitat desfăşurarea dezbaterilor în lipsa lui. A arătat că a primit sentinţa la data de 20.11.2023 prin poştă electronică.
Totodată, a susţinut că inspectorul judiciar nu s-a pronunţat şi asupra calităţii raţionamentului logico-juridic cu privire la demararea sau nu a cercetărilor penale. În continuare, a arătat că susţinerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti că "fapta este neclară sau incomplet descrisă şi nu sunt indicate mijloace de probă" nu corespunde realităţii.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca legală şi temeinică.
La data de 29 mai 2024 recurentul-reclamant a depus, prin e-mail, înscrisuri în dovedirea temeiniciei solicitării de anulare a rezoluţiilor emise de Inspecţia Judiciară.
La data de 25 iunie 2024 recurentul-reclamant a depus, prin e-mail, răspuns la întâmpinare.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat şi prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", Înalta Curte constată că recursul este fondat, motiv pentru care îl va admite, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Înalta Curte reţine că reclamantul A. a formulat contestaţie faţă de Rezoluţia emisă de inspecţia Judiciară în dosarul nr. x din 28.04.2022 cu nr. ieşire x/28.04.2022 şi cerere precizatoare, soluţionate prin sentinţa civilă nr. 1379 din 6 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant a învederat că nu a fost citat în mod legal pentru ultimul termen de judecată la care s-a soluţionat dosarul, în condiţiile în care nu solicitase judecarea cauzei în lipsă şi nu primise citaţia pentru termen.
Verificând înscrisurile de la dosar, Înalta Curte constată că, pentru termenul de judecată din data de 06.10.2023, instanţa de fond a dispus citarea reclamantului atât la domiciliul său, cât şi la adresa aleasă de corespondenţă; grefierul de şedinţă a emis două citaţii, una la domiciliul reclamantului şi una prin TDS – aplicaţia de transmitere a documentelor în sistem electronic (astfel cum a solicitat recurentul şi cum a fost citat şi pentru termenele anterioare), însă la dosar nu există decât dovada comunicării de citare la domiciliu.
Deşi există consemnate în citativ menţiunile grefierului de şedinţă cu privire la modalitatea de citare pentru termenul de judecată din data de 06.10.2023, la dosar nu se regăseşte ataşată dovada comunicării citaţiei şi prin TDS, astfel cum solicitase reclamantul să fie citat.
Astfel, Înalta Curte constată că instanţa de fond, la termenul de judecată din 06.10.2023, a soluţionat cauza fără a avea la dosar dovada îndeplinirii procedurii de citare prin TDS cu reclamantul, acesta solicitând să i se comunice documentele la adresa de e-mail pe care a indicat-o.
Într-o astfel de situaţie, erau incidente dispoziţiile art. 153 C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel. (2) Instanţa va amâna judecata şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii."
Din menţiunile practicalei sentinţei recurate, rezultă că la apelul nominal făcut în şedinţă publică, reclamantul nu a fost prezent nici personal, nici prin reprezentant convenţional, astfel încât, în cauză, erau întrunite premisele aplicării art. 153 alin. (2) din C. proc. civ.. După cum rezultă din chiar conţinutul textului legal în discuţie, nerespectarea acestuia atrage sancţiunea nulităţii, ceea ce conferă caracter fondat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Înalta Curte arată că, în cazul neregularităţilor referitoare la citare, instanţa de judecată nu se afla în situaţia de a se pronunţa, ci avea obligaţia de a amâna judecata cauzei conform dispoziţiilor art. 13 C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii. Raţiunea citării este aceea ca părţilor să le fie respectat dreptul de a se prezenta la termenul de judecată, de a participa la dezbateri şi de a putea urmări pronunţarea soluţiei în cauza dedusă judecaţii.
Dispoziţiile procedurale care reglementează citarea părţilor au un caracter imperativ, citarea legală a părţilor fiind necesară pentru a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, conform art. 6 C. proc. civ. şi art. 6 CEDO, prin garantarea dreptului la apărare şi respectarea principiului contradictorialităţii, observându-se că alin. (2) al art. 153 C. proc. civ. oferă un remediu prin care se poate evita nulitatea, respectiv amânarea judecăţii şi citarea părţii.
Deşi instanţa de recurs observă că reclamantul nu a indicat în mod expres adresa aleasă de corespondenţă, fiind făcute doar câteva menţiuni vagi cu privire la adresa de domiciliu, schimbarea domiciliului sau schimbarea cărţii de identitate, Înalta Curte constată că acesta a indicat cu fiecare ocazie adresa personală de e-mail şi, mai mult decât atât, a confirmat de fiecare dată primirea documentelor transmise via TDS, mai puţin cu privire la termenul din data de 06.10.2024.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Având în vedere solicitările reclamantului de a fi citat la adresa e-mail indicată, respectiv prin TDS, precum şi rezoluţia judecătorului fondului de a se emite citaţii atât la domiciliul reclamantului, cât şi la adresa aleasă de corespondenţă, luând în considerare faptul că de la dosar lipseşte dovada citării prin TDS, precum şi susţinerea recurentului-reclamant că nu a primit citaţia pentru termenul din 06.10.2023, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 497, art. 496 coroborate cu art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1379 din 6 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 11 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.