Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul SOCIETATEA DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI ELECTRICE ROMANIA S.A., a solicitat să se dispună obligarea pârâtului la încheierea actului adiţional la contractul nr. x/08.12.2022, în sensul majorării preţului contractului sub aspectul valorii manoperei actualizată conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 93/2023, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 100 RON/zi, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la îndeplinirea obligaţiilor, cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale
Prin sentinţa civilă nr. 1699 de la data de 19 iunie 2024, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a dispus declinarea cauzei în favoarea instanţei competente, respectiv în favoarea Tribunalului Harghita.
Pentru a pronunţa această soluţie, în esenţă, instanţa a reţinut că, între părţi, în temeiul prevederilor Legii nr. 99/2016 privind achiziţiile publice, s-a încheiat Contractul de execuţie lucrări nr. x/08.12.2022 în temeiul căruia reclamanta (în calitate de lider al asocierii) s-a obligat să execute lucrarea de modernizare a RED 20 Kv în mun. Odorheiu Secuiesc, jud. Harghita, beneficiarul lucrării fiind DEER-Sucursala Harghita.
Potrivit art. 29.2 din contract, părţile au stabilit ca, în principal, să soluţioneze amiabil litigiile, în caz contrar urmând a se adresa instanţelor competente de pe raza teritorială a beneficiarului DEER SA-Sucursala Harghita.
Având în vedere dispoziţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 (forma în vigoare la data introducerii cererii introductive), art. 116 şi art. 126 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 53 alin. (1)1 şi alin. (1)2 din Legea nr. 101/2016, Tribunalul Cluj a constatat că nu rezultă ineficacitatea clauzei atributive de competenţă prevăzute la art. 29.2 din contractul încheiat de părţi. Cu alte cuvinte, adoptarea de către legiuitor a unei norme de competenţă alternativă nu este de natură să anihileze clauza atributivă de competenţă stipulată de părţile din cauza de faţă, în favoarea instanţei de la sediul beneficiarului.
În acest sens a reţinut şi prevederile art. 1266 C. civ. potrivit cărora:
"(1) Contractele se interpretează după voinţa concordantă a părţilor, iar nu după sensul literal al termenilor. (2) La stabilirea voinţei concordante se va ţine seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de părţi, de practicile statornicite între acestea şi de comportamentul lor ulterior încheierii contractului", precum şi dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:"părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă."
Tribunalul a apreciat că intenţia concordantă a părţilor s-a referit la atribuirea de competenţă în favoarea instanţelor judecătoreşti de la sediul beneficiarului, părţile stabilind anticipat una dintre instanţele competente.
În acelaşi sens, Tribunalul aminteşte Decizia nr. 3553 din 9 iunie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată cu ocazia soluţionării unui conflict negativ de competenţă, care a reţinut competenţa instanţei de la sediul achizitorului, conform clauzei atributive de competenţă.
2.2. Hotărârea Tribunalului Harghita, secţia civilă
Prin sentinţa civilă nr. 940/24.07.2024, Tribunalul Harghita, secţia civilă din oficiu, în termenul legal prevăzut de art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei, în temeiul art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, reţinând că, fiind în prezenţa unui caz de competenţă teritorială exclusivă, această competenţă se impune în mod imperativ, iar încălcarea prevederii legale care o instituie atrage sancţiunea nulităţii absolute. Instanţa judecătorească competentă să o soluţioneze nu poate fi decât una dintre cele două instanţe prevăzute în mod expres în acest text de lege, alegerea aparţinându-i reclamantei.
Faţă de aceste considerente, instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Harghita şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, constatând ivit conflictul negativ de competenţă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Examinând aspectele cauzei deduse judecăţii, Înalta Curte reţine dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd: "Părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă."
De asemenea, Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, conform cărora: "Litigiile şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative şi cele care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul."
Înalta Curte constată că, în cauză, s-a atribuit competenţa de soluţionare a cauzei prin voinţa concordantă a părţilor în favoarea instanţelor judecătoreşti de la sediul beneficiarului, acestea stabilind anticipat una dintre instanţele competente în măsura în care nu vor putea soluţiona litigiul pe cale amiabilă, respectiv cea de pe raza teritorială a beneficiarului DEER SA-Sucursala Harghita.
Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte cauza de faţă, caracterul prioritar al normei speciale prevăzute de art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 decurge din însăşi finalitatea adoptării ei, dovedind voinţa legiuitorului de a deroga de la legea de drept comun, prin prevederi de strictă interpretare şi aplicare.
Înlăturarea de la aplicare a legii generale ori de câte ori există o dispoziţie specială într-o materie dată, nu trebuie să fie expresă, fiind de la sine înţeleasă, întrucât este consecinţa directă a principiului specialia generalibus derogant. În acest sens, nu este permisă convenţia părţilor care să impună aplicarea legii generale, înlăturând de la aplicare dispoziţia specială mai restrictivă.
Articolul 53 alin. (1) indice 1 din Legea nr. 101/2016 instituie o competenţă teritorială alternativă, alegerea instanţei competente fiind a reclamantei.
În speţa dedusă judecăţii, reclamanta S.C. A. S.R.L. a introdus cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Cluj, alegând, în conformitate cu dispoziţiile legale prevăzute de art. 53 alin. (1) indice 1 din Legea nr. 101/2016, instanţa de la sediul autorităţii contractante.
Fiind un caz de competenţă teritorială alternativă, stabilită prin lege specială, Înalta Curte reţine că nu poate prevala voinţa concordantă a părţilor de atribuire de competenţă stabilită prin contract, reglementarea legii speciale rămânând lipsită de efecte, într-o astfel de situaţie.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind reclamanta A. S.R.L. şi pe pârâta SOCIETATEA DE DISTRIBUTIE A ENERGIEI ELECTRICE ROMANIA S.A. în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 11 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.