Şedinţa publică din data de 23 octombrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 05.05.2022, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Prezidenţială - Preşedintele B., Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din decembrie 1989, a solicitat:
(i) anularea Decretului nr. 2032/28.02.2022, publicat în Monitorul Oficial nr. 203 din 01.03.2022, a Procesului-verbal nr. x din 09.03.2022 al Şedinţei Comisiei constituite în baza Ordinului nr. 10/02.03.2022 al Secretariatului de Stat, a Procesului-verbal nr. x din 22.03.2022 al comisiei constituite în baza Ordinului nr. 10/10.03.2022 – cu repunerea în situaţia anterioară;
(ii) obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului prin plata de daune morale în valoare de 30.000 Euro şi daune materiale de 50 RON/zi, calculate de la data primirii notificării şi până la revenirea la situaţia anterioară emiterii actelor administrative antereferite;
(iii) suspendarea executării actelor administrative unilaterale în cond. art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 până la soluţionarea definitivă a cauzei;
(iv) obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 42 din data de 4 aprilie 2023, Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal a decis astfel:
- a respins excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantului şi excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Prim-Ministrul României, reprezentat prin Secretariatul General al Guvernului, invocate de pârâtul Prim-Ministrul României, reprezentat prin Secretariatul General al Guvernului;
- a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din decembrie 1989 şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din decembrie 1989, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesual pasivă;
- a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a Decretului nr. 2032/28.02.2022 publicat în Monitorul Oficial nr. 203/01.03.2022, excepţie invocată de pârâta Administraţia Prezidenţială, în calitate de reprezentantă a Preşedintelui României B.;
- a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, excepţie invocată de pârâtul Prim-Ministrul României, reprezentat prin Secretariatul General al Guvernului, şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Prim-Ministrul României, reprezentat prin Secretariatul General al Guvernului, ca inadmisibilă, faţă de neparcurgerea procedurii prealabile;
- a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu Administraţia Prezidenţială, în calitate de reprezentantă a Preşedintelui României, domnul B., Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor Luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din decembrie 1989.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile menţionate anterior, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei sau trimiterea sa instanţei de fond, spre rejudecare.
În motivarea recursului se susţine, în esenţă, că instanţa de fond s-a aflat într-o gravă eroare de fapt decurgând dintr-o apreciere eronată a materialului probator existent la dosarul cauzei, a interpretat eronat şi a aplicat greşit legea.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a paratei Comisia Parlamentara a revoluţionarilor din decembrie 1989, afirmă că aceasta are calitate procesuală pasivă atâta timp cat a participat la analizarea dosarului, finalizat prin semnarea Certificatului emis de luptător cu rol determinant. Faptul că, acestei Comisii i s-a limitat prerogativele ulterior, după eliberarea certificatului, nu înseamnă că este exonerată de răspundere.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile a fost greşit admisă întrucât Prim Ministrul României nu mai avea dreptul la depunerea întâmpinării şi, implicit la invocarea acestei excepţii. Precizează că, în doctrina de specialitate, contrasemnarea, chiar daca reprezintă o condiţie de valabilitate a actului, aceasta este şi rămâne doar o operaţie material-tehnică, operaţie administrativă, nu un act administrativ propriu-zis. Concluzionează că acţiunea de anulare a decretului în faţa instanţei de contencios administrativ trebuie îndreptată numai împotriva preşedintelui singurul care poate avea calitate procesuală iar introducerea în cauză a prim-ministrului a fost făcută doar pentru ca hotărârea sa-i fie opozabilă acestuia, termenul de plângere prealabilă era expirat la această dată.
Printr-un alt set de critici, recurentul susţine că instanţa ajunge la concluzia eronată că nu s-a cerut anularea celor două procese-verbale ale Comisiei, că nu s-a emis certificatul de luptător cu rol determinant care atestă această calitate ori că reclamantul ar fi încasat drepturile financiare în baza acestui titlu.
Totodată, critică faptul că instanţa nu se pronunţă asupra anulării proceselor-verbale care au generat emiterea Decretului de retragere a titlului de luptător cu rol determinant.
În concluzie, susţine că nelegalitatea şi netemeinicia rezidă din neaplicarea corectă a procedurii legale de anulare a Certificatului de luptător cu rol determinant stabilit prin Legea 431/2004, O.G. nr. 29/2014 şi alte legi speciale, că preşedintele nu are prerogativele de anulare a certificatului de luptător cu rol determinant, el putând retrage titlul acordat care nu este purtător de drepturi, în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile de anulare a acestui certificat (purtător de drepturi) sau la cererea Secretariatului de Stat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Decretul nu poate fi considerat ca element nou şi nici hotărârea Curţii de apel Braşov nr. 472/23.05.2019, care este anterioară eliberării certificatului.
Termenul de 30 de zile de la publicarea in Monitorul oficial a expirat, certificatul nemaiputând fi contestat.
Preşedintele şi-a dat seama post-factum că a fost indus în eroare de Secretariatul de stat, respectiv jurista C. (a se vedea nota scrisă a administraţiei prezidenţiale nr. 914/20.01.2023) şi chiar şi secretarul de stat D. recunoaşte că nu are prerogativele de anulare a unui certificat intrat în circuitul civil, anularea urmând a se face prin hotărâre judecătorească (a se vedea procesul-verbal al Comisiei art. 49 din 09.11.2022 urmărind procedura legală).
Afirmă că Certificatul de luptător cu rol determinant al reclamantului nu este anulat el producând efecte juridice, ignorate de Preşedintele României, Secretariatul de stat si Casa Judeţeană de pensii Braşov.
Casa judeţeană de pensii Braşov a fost indusă în eroare şi, nemotivat, pe baza acestor procese-verbale ale Comisiei art. 49, a sistat plata indemnizaţiei de gratitudine de 1,1 si 0,6 aplicată la pensie, fapt contestat de către reclamant în dosarul nr. x/2022 şi dosarul nr. x/2022 la Tribunalul Braşov şi dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Zărneşti, având ca obiect contestaţie la executare silită a titlului de recuperare a sumelor încasate necuvenit, emis de Casa judeţeană de pensii Braşov.
În aceste condiţii de fapt şi de drept, susţine că s-a încălcat flagrant legea.
În drept, s-au invocat prevederile art. 483-488 pct. 4, 6 si 8 şi următoarele din C. proc. civ., Legea nr. 341/2004, O.G. nr. 1412/2004, H.G. nr. 99/2014, O.G.. nr. 95/2014
4. Apărările formulate în cauză
4.1. Intimata-pârâtă Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din decembrie 1989 a depus întâmpinare la dosarul cauzei, în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului şi în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În esenţă, aceasta a susţinut că nu poate fi reţinut motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât concluziile instanţei de fond expuse în hotărâre corespund cirumstanţelor pricinii care au fost constatate şi elucidate pe deplin, fiind dovedite cu probe veridice şi suficiente.
Pe de altă parte, intimata a susţinut temeinicia sentinţei civile nr. 42 din data de 04.04.2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal atât în ceea ce priveşte soluţia dată excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, cât şi asupra fondului cauzei.
În privinţa excepţiei, a invocat Legea nr. 179/28.06.2021 pentru modificarea Legii nr. 341/2004, conform căreia preschimbarea certificatelor obţinute în baza Legii nr. 42/1990, cât şi eliberarea noilor certificate privind calitatea de Luptător cu Rol Determinant (depunerea cererilor, analizarea dosarelor administrative, propunerea de acordare a titlurilor, eliberarea şi semnarea certificatelor doveditoare) sunt atributul exclusiv al Secretariatului de Stat iar competenţele CPRD 1989 sunt limitate la avizarea proiectelor de lege şi a propunerilor legislative referitoare la Legea nr. 341/2004 ori a proiectelor de acte normative care conţin prevederi conexe acesteia, precum şi la avizarea bugetului şi Programului anual de activităţi al Institutului Revoluţiei Române din decembrie 1989.
4.2. Intimata-pârâtă Administraţia Prezidenţială, de asemenea, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală.
În esenţă, această intimată susţine că Decretul nr. 232/2022 a fost emis în baza adresei Secretariatului de Stat nr. 18/1553/09.02.2022 însoţită de lista persoanelor pentru care se solicită retragerea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989 Luptător cu Rol Determinat, în baza hotărârilor judecătoreşti privind respingerea cererii de acordare a calităţii de Luptător cu Rol Determinant, fiind respectate toate dispoziţiile legale incidente.
Redând dispoziţiile legale incidente, afirmă că Secretariatul a procedat la verificarea copiilor de pe hotărârile din dosarele de instanţă anexate referatului (...) şi a constatat că cele 47 de persoane au judecătoreşti definitive de respingere privind acordarea calităţii de Luptător cu Rol Determinant, printre acestea regăsindu-se şi recurentul-reclamant, la poziţia 15 a tabelului.
Ulterior verificării, Secretariatul de Stat a înaintat Preşedintelui României propunerea de retragere a titlului, având la bază Procesul-verbal al şedinţei Comisiei Art. 49 nr. 1553/09.02.2022 referitoare la retragerea titlului de Luptător cu rol determinat.
De asemenea, mai este consemnat în acest proces-verbal, "faptul că hotărârile judecătoreşti definitive prevalează asupra oricărui act administrativ, existând incidenţa puterii de lucru judecat, iar acest aspect constituie, în esenţă, raţiunea înaintării propunerii menţionate anterior. Totodată, întocmirea şi transmiterea unei adrese cu propunerea de retragere a titlurilor, de către Preşedintele României, este de competenţa Secretarului de Stat - în calitate de reprezentat legal al Secretariatului de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în perioada 1945-1989 - SSRML, având în vedere inclusiv dispoziţiile Legii nr. 179/2021 pentru modificarea Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987" şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului Lupeni august 1977 nr. 341 2004, respectiv ale Legii nr. 242/2021 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004.
După deliberare (...), Comisia a decis să înainteze Secretarului de Stat al SSRML propunerea privind solicitarea de a transmite cu celeritate către Administraţia Prezidenţială o adresă prin care Secretarul de Stat al SSRML propune Preşedintelui României retragerea titlului pentru cele 47 de persoane pentru care există hotărâri definitive de respingere a calităţii privind acordarea calităţii de Luptător cu Rol Determinant, având ca anexă documentaţia conexă şi anume: lista nominală 3 file x a celor 47 de persoane cu evidenţierea poziţiei în care acestea figurează în anexele 1-3 la Decretul nr. 1053 2019."
Odată îndeplinită procedura administrativă sau odată emise deciziile judecătoreşti prin care este recunoscută calitatea de revoluţionar, după parcurgerea etapelor instituţionale de la nivelul Secretariatului de Stat, astfel cum reţine instanţa, Preşedintele României "(...) neavând posibilitatea de a cenzura propunerile formulate de Secretariatul de Stat şi de a efectua control propriu de legalitate sau oportunitate al acestora, ci doar de a lua act de aceste propuneri şi de a le valorifica prin conferirea titlului corespunzător.""
4.3. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei, intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, a invocat excepţia nulităţii recursului declarat de reclamantul A. şi în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Cu privire la excepţia nulităţii recursului susţine că recurentul nu a precizat care este cazul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pe care îşi întemeiază recursul.
Cu privire la fond, consideră recursul nefondat, sentinţa fiind legală şi temeinică, având în vedere că sunt incidente dispoziţiile imperative prevăzute la art. 435 alin. (1) C. proc. civ., privind obligativitatea punerii in aplicare a unei hotărâri judecătoreşti definitive.
Menţionează că Decretul nr. 232/2022 este legal şi emis ca urmare a comunicării Procesului Verbal nr. x/22.03.2022 privind anularea certificatului de luptător cu rol determinant al recurentului.
Invocă dispoziţiile art. 431 C. proc. civ. şi puterea de lucru judecat a Deciziei nr. 473/2019 a Curţii de Apel Braşov, din dosarul nr. x/2017.
Cu privire la respingerea excepţiilor invocate de către dl. A. la fond, consideră că instanţa de fond, prin hotărâre, a motivat amplu si logic care este raţionamentul juridic in baza cărora au fost respinse aceste excepţii.
Referitor la aserţiunile recurentului prin care acesta face vorbire ca Comisia art. 49 din cadrul Secretariatului de Stat nu avea competenta anularii directe a certificatului de luptător cu rol determinant, invocă temeiul legal în baza căruia a fost anulat certificatul recurentului, art. 49 al alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 1412/2004 cu modificările si completările ulterioare.
În condiţiile în care, prin raportul Corpului de control al Primului Ministru din luna august 2020, se constată că există beneficiari ai Legii 341/2004 care prejudiciază bugetul de stat prin încasarea indemnizaţiilor viagere lunare în cuantum de 2020 RON şi care aveau hotărâri judecătoreşti definitive de respingere a solicitării de emitere certificate de luptător cu rol determinant, consideră că demararea procedurii administrative de anulare a certificatelor de luptător cu rol determinant avea caracter obligatoriu şi nu facultativ.
Menţionează că, pentru nedemararea procedurii administrative de anulare a certificatelor, în luna septembrie 2020 Corpul de Control al Primului Ministru a formulat plângere penala împotriva Secretariatului de Stat şi atrage atenţia instanţei de judecata cu faptul că, în afara oricărui dubiu rezonabil, recurentul nu îndeplinea condiţia cumulativă de a ocupa si apară un obiectiv de importanta deosebita in perioada 14-22 decembrie 1989, până la ora 12:10 - ora fugii dictatorului într-o localitate din care să fi rezultat persoane ucise, reţinute sau rănite până la fuga dictatorului, respectiv, în localitatea Zărneşti.
Chiar şi în ipoteza, total nesusţinută din actele din dosarul administrativ al reclamantului, că acesta ar fi luptat în oraşul Braşov în intervalul de timp mai sus menţionat, susţine că recurentul nu a îndeplinit condiţia imperativă şi cumulativă de "a ocupa şi apăra" clădirea Consiliului Judeţean Braşov pana la ora 12:10 a zilei de 22 decembrie 1989, nefiind îndeplinită condiţia intervalului orar.
Nici în ceea ce priveşte oraşul Braşov nu au existat persoane ucise, reţinute sau rănite până la fuga dictatorului, respectiv ora 12:10, acesta fiind motivul principal in baza căruia foştii membri ai comisiei, care au emis Decizia nr. 1/2015 de introducere a localităţii Braşov în categoria oraşelor cu rol determinant, sunt cercetaţi penal de către DNA in dosarul nr. x/2017.
Mergând mai departe menţionează că, prin Sinteza din data de 23.03.2016 Comisia parlamentara a revoluţionarilor din decembrie a admis contestaţia recurentului şi nu a transmis documentaţia care a stat la baza admiterii contestaţiei, încălcând flagrant dispoziţiile art. 9 indice 2 alin. (7) din Legea nr. 341/2004 modificata prin O.U.G. nr. 95/2014 si ale art. 21 indice 3 alin. (3)-(5) din H.G. nr. 99/2015 (temeiuri legale incidente la acel moment) astfel ca instituţia intimată nu a putut reanaliza documentaţia.
Secretariatul de Stat a dat în judecată CPRD 1989 iar în dosarul x/2018 instanţa Curţii de Apel Bucureşti a admis acţiunea şi a obligat CPRD să transmită înscrisurile care au stat la baza admiterii contestaţiei.
Pe acest aspect concluzionează că, admiterea contestaţiei recurentului de către CPRD nu creează obligaţia în sarcina intimatei de a tipări şi elibera certificatul cu rol determinant atât recurentului cât şi celor în situaţii similare.
Faptul ca fosta Comisie art. 9A2, deşi exista hotărâre judecătoreasca definitiva de respingere a solicitării de eliberare certificat LRD, emite Decizia 333/09/05.2019 prin care îi admite cererea recurentului de acordare a certificatului LRD nu reprezintă un motiv în baza căruia Secretariatul de Stat să nu pună în aplicare hotărârea judecătoreasca nr. 473/2019 a Curţii de Apel Braşov din dosarul nr. x/2017 şi să implementeze recomandările din raportul Corpului de control al Primului Ministru din luna august 2020.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013, iar prin rezoluţia din data de 21.06.2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs, la data de 10.04.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
6. Alte aspecte procesuale relevante
Prin încheierea de şedinţă din data de 10 aprilie 2024, a fost respinsă excepţia nulităţii recursului, ca neîntemeiată, Înalta Curte reţinând că recurentul-reclamant A. a formulat critici de nelegalitate a sentinţei recurate ce se circumscriu motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 din C. proc. civ., indicate în mod expres în cuprinsul cererii.
II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de nelegalitate invocat şi de apărările formulate în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea de recurs, recurentul a invocat trei motive de nelegalitate a hotărârii, conform art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 din C. proc. civ., fără a realiza o încadrare specifică a criticilor formulate în motivele invocate. Prin urmare, Înalta Curte va analiza criticile formulate şi va stabili concomitent încadrarea acestora în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
Mai întâi, instanţa de recurs sesizează că, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., se poate dispune casarea hotărârii atunci când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, respectiv, pentru nerespectarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor şi săvârşirea, de către instanţa de judecată, a unor acte aflate în sfera de competenţă a organelor puterii executive sau legislative.
Această situaţie nu se regăseşte în speţă iar recurentul nici nu a dezvoltat critici care să poată fi încadrate în acest motiv de nelegalitate.
Mai apoi, critica privind interpretarea eronată a materialului probator de la dosarul cauzei, ceea ce ar fi determinat stabilirea unei stări de fapt eronate, fiind o critică de netemeinicie a hotărârii, nu poate face obiectul recursului întrucât, această cale extraordinară de atac este rezervată în mod exclusiv criticilor de nelegalitate, nu a acelor de netemeinicie.
Cu alte cuvinte, în virtutea art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia, "recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual, astfel că părţile o pot critica doar pentru motivele prevăzute, în mod expres şi limitativ, la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., fără a fi permisă o reapreciere de către instanţa de control judiciar a probelor deja administrate.
Pentru aceste motive, va înlătura de la analiză această critică.
În continuare, Înalta Curte constată că toate criticile privind modul greşit de soluţionare a excepţiei inadmisibilitatea acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, faţă de pârâtul Prim Ministrul României, sunt încadrabile în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât acest motiv permite controlul judiciar asupra conformităţii hotărârii cu regulile de drept procesual, or, aceasta este o chestiune reglementată de astfel de norme.
Înalta Curte constată că pârâtul Prim Ministrul României a fost atras în proces datorită contrasemnării Decretului Preşedintelui 232/28.02.2022, de retragere a titlului de LRD, act ce face obiectul acţiunii şi că, în acest caz, plângerea prealabilă trebuie adresată şi acestuia pentru a respecta procedura legală prevăzută de art. 7 Legea nr. 554/2004.
Momentul în care a fost introdus în cauză acest pârât nu prezintă relevanţă cu în ceea ce priveşte obligaţia parcurgerii procedurii prealabile.
Înalta Curte are în vedere că prin Decizia nr. 285 din 21.05.2014, Curtea Constituţională a României a analizat conflictul juridic de natură constituţională dintre Prim Ministru şi Preşedintele României, în ceea ce priveşte art. 100 alin. (2) Constituţie, subliniind că actul contrasemnării este o competenţă personală a Prim Ministrului.
Astfel, atunci când Prim Ministrului este chemat în judecată pentru anularea actului contrasemnat şi, implicit, pentru o răspundere proprie pentru contrasemnare, sunt incidente prevederile art. 7 Legea nr. 554/2004 iar prezenţa sa în proces nu este doar pentru opozabilitate.
În plus, excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile a fost invocată în mod legal prin întâmpinare, tardivitatea întâmpinării nefiind invocată şi analizată în faţa instanţei de fond, prin urmare, nu poate fi analizată, "omisso medio", direct în recurs.
În ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul critică întreg raţionamentul judecătorului fondului.
Primordial, instanţa de recurs constată că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a paratei Comisia Parlamentara a revoluţionarilor din decembrie 1989 a fost legal soluţionată, câtă vreme, prin raportare la obiectul acţiunii, aceasta nu este emitentul actelor administrative atacate.
Recurentul-reclamant a investit instanţa cu o acţiune în contencios administrativ având ca obiect actele de retragere a certificatului şi a titlului de Luptător cu Rol Determinant. În această situaţie, calitatea procesuală pasivă este limitată la emitenţii actelor atacate iar Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989, care a analizat dosarul, finalizat prin semnarea certificatului emis, de luptător cu rol determinant, nu este persoana chemată să răspundă pretenţiilor reclamantului, în sensul art. 36 C. proc. civ., pretenţii limitate la răspunderea pentru retragerea certificatului şi titlului de Luptător cu Rol Determinant (în continuare LRD).
Mai mult, prin Legea nr. 179/28.06.2021 a fost înlocuită Comisia permanentă parlamentară cu comisia Secretariatului de Stat, moment din care toate atribuţiile Comisiei au fost transferate la Secretariatul de Stat iar competenţele CPRD 1989 au fost limitate la avizarea proiectelor de lege şi a propunerilor legislative referitoare la Legea nr. 341/2004 ori a proiectelor de acte normative care conţin prevederi conexe acesteia, precum şi la avizarea bugetului şi Programului anual de activităţi al Institutului Revoluţiei Române din decembrie 1989.
Astfel au fost eliminate competenţele Comisiei parlamentare care exced funcţiei constituţionale a Parlamentului, aceea de legiferare, prin urmare, raţiunea legiuitorului exclude calitatea procesuală pasivă a acestei Comisii, în raportul juridic dedus judecăţii, criticile din recurs fiind vădit nefondate.
Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte constată că raţionamentul respingerii acţiunii se bazează pe existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive care atestă inexistenţa dreptului recurentului-reclamant la emiterea certificatului şi a titlului de LRD.
Astfel, potrivit Deciziei nr. 473/23.05.2019 a Curţii de apel Bucureşti, pronunţată în dosarul x/2017, recursul pârâtei a fost admis cu consecinţa casării sentinţei 663/CA/02.05.2018, iar în rejudecare, acţiunea reclamantului A. de recunoaştere şi eliberare a certificatului LRD a fost respinsă definitiv.
Considerentele hotărârii lămuresc dispozitivul (aşa cum a fost îndreptat prin încheierea din 28.11.2019) în sensul că refuzul Secretariatului de Stat de a elibera în favoarea reclamantului A. a certificatului LRD, legitimaţiei şi adeverinţei tipizate către CSJ Braşov este justificat de neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru acordarea titlului de Luptător cu Rol Determinant, respectiv, a condiţiei referitoare la localitate. Totodată s-a reţinut că, verificând condiţiile de existenţă a refuzului exprimat în cauză, nu se încalcă vreun drept al reclamantului.
În ciuda pronunţării acestei hotărâri, la 07.12.2020 şi respectiv, 10.12.2019, au fost emise în favoarea reclamantului certificatul şi titlul de Luptător cu Rol Determinant.
Este adevărat că retragerea titlului de luptător cu rol determinant (LRD) trebuie precedată, firesc, de procedura administrativă sau judiciară de anulare a certificatului de LRD. Cu toate acestea, nerespectarea succesiunii acestor paşi nu conduce automat la anularea actelor emise de instituţiile competente, decât dacă un drept sau interes legitim al reclamantului a fost vătămat, aşa cum dispune în mod expres art. 1 Legea nr. 554/2004.
Câtă vreme o hotărâre judecătorească definitivă stabileşte că reclamantul nu are un drept recunoscut legal la acordarea certificatului LRD şi a titlului aferent, reclamantul nu se poate prevala de un drept în contra acestei hotărâri şi în susţinerea acţiunii de anulare a actelor de anulare/retragere a certificatului/titlului de LRD.
Efectul unei hotărâri definitive se răsfrânge asupra părţilor implicate, fără posibilitatea de a contesta cele stabilite, prin urmare, nicio critică nu poate fi primită împotriva acestei hotărâri iar dreptul afirmat de reclamant nu există şi nu poate fi protejat prin contencios administrativ împotriva unor acte care confirmă inexistenţa acestui drept.
Înalta Curte mai constată că, în succesiunea evenimentelor care au condus la emiterea şi anularea/retragerea certificatului şi titlului de LRD, se identifică o situaţie particulară de cele reglementate de dreptul material incident în cauză.
Astfel, în prezenţa refuzului Secretariatului de Stat, emiterea certificatului şi a titlului de LRD s-a realizat în baza sentinţei din dosarul nr. x/2017, dreptul reclamantului fiind recunoscut în primă instanţă. Decizia din recurs, care casează această hotărâre şi respinge acţiunea domnului A., produce efecte asupra tuturor actelor emise în baza sentinţei. În acest sens, sunt prevederile art. 500 C. proc. civ., potrivit cărora, hotărârea casată nu are nicio putere iar actele de executare, făcute în temeiul unei asemenea hotărâri sunt desfiinţate de drept, dacă instanţa de recurs nu dispune altfel.
Chiar dacă instanţa de recurs nu a constatat, din oficiu, prin dispozitivul hotărârii de casare, desfiinţarea de drept a tuturor actelor emise în baza sentinţei, aceste prevederi se impun cu forţa legii, ceea ce înseamnă că o astfel de hotărâre constituie temei pentru anularea/retragerea certificatului şi titlului LRD pe cale administrativă.
Această ipoteză este valabilă indiferent de momentul emiterii certificatului şi titlului de LRD. Dacă certificatul a fost emis după pronunţarea deciziei de casare, acesta nu produce efecte juridice, deoarece decizia de casare anulează hotărârea iniţială şi toate actele emise în baza acesteia.
Pe de altă parte, cu privire la imposibilitatea anulării certificatului LRD de către Secretariatul de Stat, pe cale administrativă, întrucât acesta ar fi intrat în circuitul civil, Înalta Curte constată că art. 1 alin. (6) Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prevede că emitentul actului nu poate revoca sau anula un act administrativ dacă a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice.
Însă, prima instanţă a analizat îndeplinirea acestor condiţii şi a constatat că actul administrativ nu a produs efecte juridice, iar aceste aspecte de fapt, dând temeinicie hotărârii atacate, nu pot fi criticate în recurs pentru argumentele deja dezvoltate anterior.
În privinţa normelor ce reglementează procedura administrativă de anulare/retragere a actelor atacate, acestea se regăsesc în capitolul VI al Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, H.G. nr. 1412/2004 (cu modificările şi completările ulterioare) - art. 49, art. 49 indice 1, art. 49 indice 3.
Din cuprinsul acestor dispoziţii, rezultă că sunt reglementate proceduri administrative distincte:
- cea reglementată de art. 49 alin. (2), reflectată apoi în cuprinsul art. 49 indice 1 alin. (1) lit. a) (modificat prin H.G. nr. 482/2022), care acordă competenţa analizării unor elemente de noutate, constatate din oficiu sau sesizate de oricare persoană fizică sau juridică de drept public sau privat, care conduc la anularea noilor certificate eliberate unor persoane care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege sau de normele de aplicare, unei comisii din cadrul Secretariatului de Stat, iar în baza deciziei acestei comisii, Secretariatul de Stat anulează certificatul care atestă calitatea de Luptător cu Rol Determinant, legalitatea operaţiunilor de anulare fiind supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ;
- cea reglementată de art. 49 indice 1 alin. (1) lit. b) "în cazurile în care, dintr-o eroare materială, s-au eliberat certificate unor persoane care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi condiţiile prevăzute în normele de aplicare, constatată din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice ori juridice de drept public sau privat, procedează la analizarea dosarelor şi, după caz, decide efectuarea demersurilor legale către organele/instanţele competente;", dispoziţie introdusă prin H.G. nr. 99/2015;
- cea reglementată de art. 49 indice 3, care face referire la art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 341/2004, respectiv la persoane care au deţinut cel puţin o demnitate sau o funcţie de conducere în cadrul organelor de conducere la nivel local, regional sau naţionale ale E. sau ale gărzilor patriotice.
În cauză este vizată procedura reglementată de art. 49 alin. (2), reflectată în cuprinsul art. 49 indice 1 alin. (1) lit. a), faţă de care recurentul susţine că hotărârea Curţii de apel Braşov nu poate fi considerată un element de noutate care să conducă la anularea certificatului de revoluţionar LRD, întrucât este anterioară emiterii certificatului.
Normele metodologice reglementează "sintagma elemente de noutate", în art. 49 indice 1 alin. (2), prin aceasta înţelegându-se şi "b) hotărârile judecătoreşti definitive, dacă prin acestea se constată încălcarea oricăreia dintre condiţiile pentru obţinerea certificatului preschimbat sau a noului certificat ori încălcarea prevederilor Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare;".
Ipoteza normativă nu distinge şi nu exclude situaţia particulară din prezenta cauză, în care prima instanţă a considerat că titlul acordat de Preşedintele României a fost retras, uzând de prerogativa constituţională, acordată de art. 94 Constituţie, emiterea decretului de retragere a titlului echivalând cu un act de executare a unei hotărâri judecătoreşti.
Aceasta înseamnă că temeiul juridic al emiterii actelor contestate este reprezentat de art. 500 C. proc. civ., al executării unei hotărâri judecătoreşti definitive, în contextul deja descris anterior, că această ipoteză legală de drept comun, nu este exclusă de H.G. nr. 1412/2004 şi că, din acest punct de vedere, nu se poate reţine aplicarea greşită a prevederilor art. 49, art. 49 indice 1 H.G. nr. 1412/2004.
Cu privire la susţinerea că instanţa nu se pronunţă asupra anulării proceselor-verbale care au generat emiterea Decretului de retragere a titlului de luptător cu rol determinant, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe cuprinde răspunsul la toate cererile recurentului. Respingerea acţiunii s-a realizat în tot iar considerentele întăresc acest dispozitiv, împrejurare în care nu se poate invoca nesoluţionarea unor capete de cerere.
În plus, aceste critici sunt inadmisibile în recurs, art. 445 C. proc. civ. statuând că, atunci când instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 444 C. proc. civ.
Nici din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, nu poate fi reţinută această critică întrucât, raţionamentul judecătorului fondului include un răspuns implicit la toate cererile reclamantului, motivarea unei hotărâri, din perspectiva art. 425 C. proc. civ., implicând un răspuns explicit şi grupat la acele argumente care lămuresc cauza.
Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul nu dezvoltă critici care pot fi încadrate în acest motiv de recurs.
Temeiul legal al soluţiei pronunţate în recurs
Având în vedere că toate motivele de nelegalitate invocate de recurent sunt nefondate, hotărârea atacată fiind legală, în temeiul art. 496 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 42 din data de 4 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 23 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.