Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 07.09.2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune:
- anularea în integralitate a Ordinului nr. 1397/C/01.08.2023, acesta fiind lovit de nulitate absolută, întrucât a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor legale, cu discriminare, bazată pe apartenenţă sindicală, şi cu lipsa emiterii lui într-un termen util care să facă posibilă aducerea lui la îndeplinire, fiind comunicat după ce şi-a încetat efectele juridice şi fără ca acesta să fie emis şi semnat de titularul acestui drept;
- în subsidiar, anularea în parte a Ordinului 1397/C/01.08.2023, cu privire la reclamantă, nominalizată la Anexa 1 a Ordinului nr. 1397/C/01.08.2023 crt. 38, pentru motiv de netemeinicie şi nelegalitate;
- obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale pentru perioada menţionată în Anexa 1 a Ordinului, nr. 1397/C/01.08.2023 crt. 38 şi la plata daunelor-interese moratorii, sub forma actualizării şi a dobânzilor legale, cu titlu de reparare a prejudiciului suferit prin neplata salariului în perioada mai sus menţionată, a dobânzii legale penalizatoare aferentă, calculată de la data exigibilităţii obligaţiei de plata şi până la data plăţii efective;
- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1897/2023 din 11 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au fost admise excepţiile necompetenţei materiale şi teritoriale invocate de pârâţi şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău - complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta solicită anularea unui ordin de suspendare a raportului de muncă, fără a solicita anularea actelor de stabilire a drepturilor salariale, astfel că litigiul are natura unui conflict de muncă, iar nu de contencios administrativ, competenţa materială a instanţei fiind astfel stabilită în raport de prevederile art. 269 din Codul muncii şi art. 1 pct. 24 din Legea nr. 367/2022 a dialogului social.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Buzău - complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale
Prin sentinţa civilă nr. 420 din data de 12 aprilie 2024 pronunţată de Tribunalul Buzău - complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că este vorba despre o contestaţie împotriva unui act administrativ cu caracter individual, emis de o autoritate publică - Ministerul Justiţiei, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
2.2. Hotărârea Curţii de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 336 din data de 18 iulie 2024, Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Buzău – secţia Civilă. S-a constatat ivit conflictul de competenţă, s-a suspendat judecarea cauzei şi s-a înaintat cauza în vederea soluţionării conflictului negativ către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că, faţă de susţinerile reclamantei, litigiul are natura unui conflict de muncă şi nu de contencios administrativ, competenţa materială a instanţei fiind astfel stabilită în raport de prevederile art. 269 din Codul muncii şi art. 1 pct. 24 din Legea nr. 367/2022 a dialogului social.
II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău – secţia I civilă - Complet Specializat de litigii de muncă şi asigurări sociale, pentru considerentele ce urmează:
Demersul judiciar iniţiat de reclamanta A. vizează anularea Ordinului nr. 1397/C/01.08.2023 emis de pârâtul Ministerul Justiţiei.
Potrivit definiţiei din cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice."
Prin ordinul contestat în prezenta cauză s-a constatat suspendarea de drept a raporturilor de muncă ale personalului de probaţiune menţionat în anexa nr. 1, pentru perioadele menţionate în dreptul fiecăruia, ca urmare a participării la greva generală, precum şi suspendarea raporturilor de muncă ale personalului de probaţiune menţionat în anexa nr. 1, la iniţiativa acestora şi pentru perioadele menţionate în dreptul fiecăruia, ca urmare a participării la greva generală.
Astfel, deşi este emis de către pârâtul Ministerul Justiţiei, ordinul nr. 1397/C/01.08.2023 nu este emis de autoritatea publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii. De asemenea, acesta nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice de drept administrativ, câtă vreme vreme cuprinde doar dispoziţii referitoare la raporturile de muncă ale personalului de probaţiune menţionat în anexa nr. 1 şi este emis în baza dispoziţiilor art. 45, art. 50, art. 59 şi art. 78 din Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului de probaţiune, art. 51 alin. (1) lit. f), art. 233, art. 234 alin. (1) şi art. 236 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, precum şi art. 146, art. 153 alin. (5), art. 160 alin. (1) din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social.
În acest context, pentru stabilirea instanţei competente prezintă relevanţă natura juridică a relaţiilor sociale reglementate prin ordinul contestat, dat fiind faptul că, în exercitarea atribuţiilor lor, instituţiile şi autorităţile publice emit acte care reglementează o varietate largă de raporturi juridice, nu doar de drept administrativ, ci şi de dreptul muncii, de drept civil etc.
Prin urmare, având în vedere specificul activităţii sistemului de probaţiune, ca serviciu public reglementat de Legea nr. 252/2013, precum şi atribuţiile Ministerului Justiţiei privind cariera personalului serviciilor de probaţiune (numire în funcţie, delegare, detaşare, transfer, suspendarea raporturilor de muncă şi reluarea activităţii, eliberarea din funcţie etc.) reglementate prin Legea nr. 123/2006, Înalta Curte reţine aplicabilitatea prevederilor specifice legislaţiei muncii, ordinul contestat fiind emis de ministerul pârât în calitatea sa de angajator, iar nu de autoritate publică.
De altfel, în acest sens sunt şi dispoziţiile speciale de trimitere ale art. 78 din Legea nr. 123/2006, conform cărora "dispoziţiile prezentei legi se completează cu reglementările din legislaţia muncii şi legislaţia civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezenta lege."
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune în favoarea Tribunalului Buzău – secţia I civilă - Complet Specializat de litigii de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune în favoarea Tribunalului Buzău – secţia I civilă - Complet Specializat de litigii de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 24 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.