Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 29.05.2023, sub nr. x/2023, reclamantul Cabinet de Avocat A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să admită contestaţia formulată, desfiinţarea ambelor rezoluţii contestate şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.
La data de 01.02.2023, reclamantul din prezenta cauză a formulat o sesizare adresată Inspecţiei Judiciare – Direcţia de Inspecţie pentru judecători, prin care a solicitat cercetarea şi sancţionarea disciplinară a domnului judecător B. din cadrul Tribunalului Caraş – Severin – secţia I civilă, întrucât acesta a soluţionat dosarul nr. x/2022 săvârşind abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 (actualmente art. 271 lit. s) din Legea nr. 303/2022), în sensul că şi-a exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, încălcând cu ştiinţă normele de drept material ori processual incidente în cauză şi nesocotind Decizia nr. 21/2022, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii.
Prin rezoluţia nr. 286 din data de 20 martie 2023 emisă de către Direcţia de Inspecţie pentru judecători, s-a dispus în temeiul prevederilor art. 45 alin. (4) din Legea nr. 305/2022 şi art. 17 alin. (1) şi (2) din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie judiciară adoptate prin Ordinul nr. 51/2021 al Inspectorului – Şef al Inspecţiei Judiciare, clasarea sesizării formulate de către petent. În cuprinsul rezoluţiei s-a arătat că nemulţumirile petentului faţă de soluţia pronunţată privind interpretarea textelor legale pot fi reiterate în faţa instanţei de control judiciar, singura îndrituită să cenzureze soluţia dispusă de către domnul judecător B..
Prin rezoluţia nr. C23-400 din data de 05.05.2023, emisă de către Inspectorul şef din cadrul Inspecţiei Judiciare, a fost respinsă plângerea şi s-a dispus menţinerea rezoluţiei atacate, reţinându-se că aceasta a fost motivată şi cuprinde argumentele de fapt şi de drept care au stat la baza măsurii de clasare luate de inspectorul judiciar.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1691 din 15 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins contestaţia formulată de reclamantul Cabinet de Avocat A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată; s-a respins, ca neîntemeiată, cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1691/2023 din 15 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Cabinet de Avocat A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.
Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, cu consecinţa admiterii acţiunii introductive de instanţă.
În opinia sa, sentinţa este nelegală sub aspectul motivelor de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 5-6 C. proc. civ., din moment ce, în concret, prima instanţă care a judecat prezenta cauză încalcă regulile de procedură, în condiţiile în care nu cercetează fondul cauzei şi nu motivează efectiv, întocmai cum impun exigenţele art. 6 din CEDO, de ce înlătură chiar şi principalul argument invocat atât în acţiunea introductivă, cât şi la pag. 2 alin. (2) din răspunsul la întâmpinare, referitor la apelul admis de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2022, prin care s-a anulat acea soluţie/sentinţă nelegală, care reprezenta o confirmare şi o dovadă în plus că judecătorul vizat de sesizarea disciplinară a încălcat în mod conştient norme de drept material şi procesual, respectiv o decizie obligatorie a instanţei supreme, aspect în raport de care în prezenta cauza, Curtea de Apel Bucureşti nici nu face vreo referire în motivarea sentinţei, deşi trebuia chiar să admită acţiunea introductivă, astfel cum fost formulată.
Tot sub acest aspect, a mai arătat că însăşi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 4857/25.10.2022, a statuat că este nelegală şi încalcă regulile de procedură privind cercetarea procesului şi motivarea hotărârii judecătoreşti acea soluţie care nu este motivată corespunzător de instanţa de judecată, nefiind expuse argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată.
Faţă de argumentele anterior expuse, în temeiul art. 6 din CEDO, reclamantul a solicitat instanţei să efectueze o analiză temeinică şi să răspundă fiecărui argument invocat în cauză, pentru a observa ulterior, din motivarea hotărârii, care dintre aceste argumente au fost luate în considerare de instanţă şi motivul pentru care unele au fost înlăturate.
4. Apărările formulate în recurs
Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a invocate excepţia inadmisibilităţii recursului, motivată de faptul că este exercitat împotriva unei hotărâri definitive.
Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute, nefiind susceptibilă de criticile formulate.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea dosarului de recurs la data de 24 octombrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Examinând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisbilităţii recursului invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată, urmând să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele expuse în continuare.
1. Înalta Curte va respinge cererea de suspendare a judecăţii formulate de recurentul-reclamant Cabinet de Avocat A. până la soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de acesta.
Instanţa de control judiciar constată că prin încheierea din data de 24 octombrie 2024 pronunţată în dosarul asociat nr. x/2023 s-a admis cererea formulată de recurentul-reclamant şi s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (6) din Legea nr. 305/2022.
Înalta Curte reţine că nu există o dispoziţie procesuală expresă în sensul suspendării judecăţii litigiului în cazul admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 fiind abrogat.
Suspendarea judecăţii în această situaţie fiind facultativă, instanţa de judecată este chemată să decidă asupra oportunităţii acestei măsuri, putând suspenda cursul judecăţii numai când, în funcţie de circumstanţele cauzei, apreciază că s-ar impune această măsură.
Astfel, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa poate să suspende judecata cauzei atunci când soluţia din proces depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi şi care, odată stabilit prin hotărâre definitivă, poate fi invocat cu efectele lucrului judecat în orice alt proces, potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ.
Or, în cauză, Înalta Curte apreciază că nu este necesară suspendarea judecăţii recursului, în caz de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, recurenta putând exercita calea de atac a revizuirii reglementată de dispoziţiile art. 509 alin. (11) C. proc. civ.
2. Argumente de drept şi de fapt relevante
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 7 din C. proc. civ.: "(1) Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din acelaşi Cod: "Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.", obligativitatea de respectare a principiului legalităţii decurgând primordial din prevederile constituţionale care statuează că justiţia se înfăptuieşte în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege (art. 124,126 din Constituţia României).
Totodată, art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."
Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că procesul trebuie să se desfăşoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce priveşte judecata şi executarea silită, cât şi sub aspectul competenţei, compunerii şi constituirii instanţei.
Aşadar, părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.
Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
În lumina acestor considerente, Înalta Curte constată că, în cauză, reclamantul Cabinet de Avocat A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a solicitat desfiinţarea ambelor rezoluţii contestate, respectiv rezoluţia nr. 286 din data de 20 martie 2023 emisă de către Direcţia de Inspecţie pentru judecători, prin care s-a dispus clasarea sesizării formulate de către petent şi rezoluţia nr. C23-400 din data de 05.05.2023, emisă de către Inspectorul şef din cadrul Inspecţiei Judiciare, prin care a fost respinsă plângerea şi s-a dispus menţinerea rezoluţiei atacate, şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.
Prin sentinţa civilă nr. 1691 din 15 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins contestaţia, formulată de reclamantul Cabinet de Avocat A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul a formulat recurs.
Însă, potrivit dispoziţiilor art. 46 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în vigoare începând cu data de 16 decembrie 2022, aşadar anterior momentului introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 29 mai 2023, hotărârile secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti prin care se soluţionează contestaţiile împotriva rezoluţiilor de clasare emise de Inspecţia Judiciară şi împotriva rezoluţiilor inspectorului-şef sunt definitive.
Prin raportare la dispoziţiile legale antereferite, se reţine că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii.
Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamant este inadmisibil, fiind promovat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluţiona litigiul aplicând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale oricărui proces, respectiv cel al legalităţii, care constituie o cerinţă obiectivă într-un stat de drept şi o garanţie a desfăşurării în condiţii optime a mecanismului de înfăptuire a justiţiei.
Aşa fiind, în vederea respectării principiului legalităţii căii de atac, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.
3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1), art. 7 alin. (1) şi art. 457 alin. (1) C. proc. civ., va respinge cererea de suspendare formulată de recurentul-reclamant; va admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară şi va respinge recursul formulat de reclamant, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de suspendare formulată de recurentul-reclamant.
Admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară.
Respinge recursul formulat de reclamantul Cabinet de Avocat A. împotriva sentinţei civile nr. 1691/2023 din 15 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 24 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.