Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.07.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- în principal, obligarea pârâţilor la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul dc asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentul bevacizumab (denumire comercială AVASTIN) pentru indicaţia astrocitom;
- în subsidiar, obligarea pârâtului Ministerul Sănătăţii la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicaţiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat in transparenţă decizionalâ pe site-ul wvnv.ms.ro la data de 04.09.2018.
La data de 05.09.2023, pârâtul Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, excepţia inadmisibilitătii acţiunii, excepţia lipsei plângerii prealabile, excepţia prematurităţii acţiunii, excepţia lipsei calităţii procesuale active reclamantului, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
La data de 13.09.2023, pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca prematur formulată şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
La data de 15.09.2023, pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a CNAS, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
La data de 14.09.2023, pârâta Agenţia Naţionala a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 32 din 23 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, s-au hotărât următoarele:
- s-a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul Ministerul Sănătăţii şi s-a respins capătul principal de cerere formulat de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, ca inadmisibil;
- s-a respins capătul principal de cerere formulat de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, ca neîntemeiat.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 32 din 23 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurenta-reclamantă a susţinut că în mod eronat s-a admis excepţia inadmisibilităţii pe motiv că nu s-ar fi formulat cerere adresată pârâţilor.
A arătat că, anterior promovării acţiunii, reclamanta s-a adresat cu cerere pârâţilor, solicitând în principal obligarea pârâtilor la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentul Bevacizumab (denumire comercială AVASTIN) pentru indicaţia astrocitom; în subsidiar, obligarea MS la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicaţiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului publicat în transparenţă decizională pe site-ul www.ro la data de 04.09.2018.
4. Apărările formulate în recurs
Intimaţii-pârâţi Guvernul României, Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale din România şi Ministerul Sănătăţii, au formulat întâmpinări, acesta din urmă invocând excepţia nulităţii recursului.
Pe fond, au solicitat respingerea recursului, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute, nefiind susceptibilă de criticile formulate.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea dosarului de recurs la data de 24 octombrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, cu apărările fomulate prin întâmpinare şi prin raportare la dispoziţiile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată următoarele:
Argumente de fapt şi de drept relevante
Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- în principal, obligarea pârâţilor la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul dc asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentul bevacizumab (denumire comercială AVASTIN) pentru indicaţia astrocitom;
- în subsidiar, obligarea pârâtului Ministerul Sănătăţii la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicaţiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparenţă decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.
Prin sentinţa recurată, s-au hotărât următoarele: s-a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul Ministerul Sănătăţii şi s-a respins capătul principal de cerere formulat de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, ca inadmisibil; s-a respins capătul de cerere subsidiar formulat de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, ca neîntemeiat; s-a admis excepţia prematurităţii invocată de pârâtul Guvernul României şi s-a respins capătul principal de cerere formulat de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca prematur; s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, ca neîntemeiate; s-a respins capătul principal de cerere formulat de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, ca neîntemeiat.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În primul rând, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a înţeles să critice prin prezentul recurs soluţia dată excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, susţinând că, în mod eronat s-a admis excepţia inadmisibilităţii pe motiv că nu s-ar fi formulat cerere adresată pârâţilor.
Analizând recursul formulat în aceste limite, instanţa de control judiciar va constata nulitatea acestuia.
Astfel, Înalta Curte aminteşte că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor.
Astfel, deşi există formal o declaraţie de recurs, nu se indică explicit, raportat la textul invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond fiind astfel imposibil de realizat, exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie şi prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., neputând echivala cu motivarea recursului.
Înalta Curte constată că în declaraţia scrisă de recurs, înregistrată la dosar, recurenta nu evidenţiază care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în motivul de casare antereferit, chiar dacă aceastea au fost invocate expres.
Aşa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenţei actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere/reiterare a apărărilor de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunţării hotărârii atacate, acestea reprezintă poziţia părţii faţă de drepturile şi obligaţiile în discuţie, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunţată.
Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale şi la prezentarea circumstanţelor factuale ale cauzei, ci condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticilor în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor şi raţionamentelor pe care se bazează.
În acest context, aşa cum s-a relevat mai sus, recurenta a indicat expres art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Se reţine că prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situaţiile în care instanţa de fond evocă norme de drept substanţial incidente situaţiei în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greşit, consecinţă a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată şi dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în textele de lege menţionate.
Înalta Curte reţine că sunt date în competenta instanţei de control judiciar exclusiv chestiunile care ţin de legalitatea soluţiei instanţei de fond, mai precis de corecta aplicare a prevederilor legale incidente, cu referire directă în cauza de faţă la prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., reţinute ca temei al recursului.
Conform art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greşeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt şi critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.
Astfel, se constată că prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele: "Cu privire la excepţia inadmisibilităţii capătului principal de cerere invocată de pârâtul Ministerul Sănătăţii instanţa reţine că din examinarea actelor dosarului rezultă că reclamanta s-a adresat direct instanţei, la data de 21.07.2023, cu cererea având ca obiect obligarea pârâţilor (Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România) la includerea în lista cuprinzând denumirile corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază d eprescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, în regim de compensare 100% a medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin) pentru indicaţia terapeutică "astrocitom".
Or, reclamanta A. nu se află însă într-o atare situaţie, căci nu a formulat vreo cerere către pârâtul Ministerul Sănătăţii, anterior sesizării instanţei, care să fi fost soluţionată printr-un refuz pretins nejustificat ori care să nu fi fost soluţionată în termenul legal. Aşadar, nu s-ar putea considera că aceasta acţionează împotriva unui act administrativ asimilat, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. În egală măsură, nu se poate reţine existenţa unui refuz al autorităţii publice, al cărui caracter, eventual, nejustificat să fie supus cenzurii instanţei de contencios administrativ."
Aşadar, aceste argumente ar fi trebuit să fie combătute de către recurentă prin calea de atac declarată, însă aceasta nu a formulat nicio critică concretă de nelegalitate în privinţa motivării reţinute, nearătând modul în care au fost interpretate sau aplicate greşit prevederile legale incidente în cauză, prin argumentele invocate prin memoriul de recurs, susţinând doar că s-a adresat cu cereri către autorităţile pârâte, prin care a formulat aceleaşi solicitări ca şi prin acţiunea introductivă de instanţă, ataşând, la cererea de recurs, copii a cererii şi ale confirmărilor de primire a acesteia, înscrisuri pe care nu a înţeles să le depună în dosarul de fond şi să formuleze vreun punct de vedere/răspuns la întâmpinare cu privire la această excepţie, în condiţiile în care excepţia inadmisibilităţii a fost invocată de pârâtul Ministerul Sănătăţii prin întâmpinarea care i-a fost comunicată reclamantei, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosarul de fond.
Aşa fiind, instanţa de control judiciar constată că aspectele reţinute de către instanţa de fond în justificarea soluţiei de admitere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii nu au fost contestate, pe calea recursului, de către reclamantă, aceasta urmărind în realitate, o rejudecare de către instanţa de recurs a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii prin prisma probelor depuse direct în dosarul de recurs, încercând astfel o efectuare a unei aprecieri a probelor de către instanţa de control judiciar, vizând temeinicia soluţiei recurate, aspect care nu constituie, aşadar, o veritabilă critică de nelegalitate adusă hotărârii atacate.
Din această perspectivă, aşa cum s-a constatat în precedent, recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural şi, ca atare, nu satisface exigenţele pentru validarea sa.
În concluzie, reţinând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere şi faptul că, în speţă, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte va constata nulitatea recursului.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va constata nulitatea recursului formulat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 32/2024 din 23 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 24 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.