Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 11.10.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Municipiul Hunedoara, a solicitat obligarea Municipiului Hunedoara la:
- încheierea cu A. S.R.L. a unui act adiţional la Contractul de lucrări nr. x/24.05.2022, prin care să fie agreată ajustarea preţului manoperei cuprinse în Contract, având în vedere modificările legislative ale Ordonanţei de Urgenta a Guvernului nr. 168/2022;
- încheierea cu A. S.R.L. a unui act adiţional la Contractul de lucrări nr. x/24.05.2022, prin care să fie agreata plata în avans a unui cuantum de 80% din preţul materialelor/echipamentelor enumerate în lista anexata Contractului, urmând ca restul de 20% să fie achitat după punerea în operă a lucrărilor, având în vedere dispoziţiile cuprinse în Instrucţiunea din Anexa Ordinului Ministrului Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei nr. 4141/20.11.2020 şi,
- obligarea la achitarea tuturor cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa nr. 468/CA/2023 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Hunedoara.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a formulat apel.
Prin Decizia nr. 3/A/08.02.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 468/CA/2023 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi, pe cale de consecinţă, a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Municipiul Hunedoara; a obligat pârâtul să încheie cu reclamanta un act adiţional la Contractul de lucrări nr. x/24.05.2022 prin care să fie ajustat preţul manoperei prin raportare la modificarea legislativă introdusă prin art. XLI din O.U.G. nr. 168/2022, pentru perioada 01.02.2023-01.11.2023; a menţinut în rest sentinţa apelată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia la data de 05.03.2024, petenta A. S.R.L. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei nr. 3/A/08.02.2024 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2023, în sensul de a modifica perioada pentru care Municipiul Hunedoara a fost obligat să încheie cu apelanta un act adiţional la Contractul de lucrări nr. x/24.05.2022 prin care să fie ajustat preţul manoperei prin raportare la modificarea legislativă introdusă prin art. XLI din O.U.G. nr. 168/2022 din "01.02.2023 – 01.11.2023" în "01.01.2023 – 01.11.2023".
2. Hotărârea recurată
Prin încheierea nr. 2/A/2024 din 25 martie 2024 a Curţii de Apel Alba Iulia – secţia contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2023, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de îndreptare a erorii materiale formulate de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Hunedoara.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii nr. 2/A/2024 din 25 martie 2024 a Curţii de Apel Alba Iulia – secţia contencios administrativ şi fiscal, apelanta-reclamantă A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.
Recurenta a invocat nelegalitatea încheierii nr. 2/A/2024 în raport de nemotivarea acesteia, aspect circumscris motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
A susţinut că, în prezenta cauză, instanţa de apel s-a limitat la o serie de precizări cu caracter general, fără a cerceta îndeaproape aspectele învederate de societate prin cererea de îndreptare a erorii materiale, în raport de cadrul normativ aplicabil.
Pentru a dispune rectificarea respectivei erori strecurate în hotărârea judecătorească, dar care are aptitudinea de a prejudicia efectiv A., Curtea de Apel Alba Iulia nu trebuia să realizeze vreo analiză aprofundată a fondului litigiului, ci, în opinia sa, se impunea doar analiza dispoziţiilor legale incidente din O.U.G. nr. 168/2022.
Cu toate acestea, instanţa de apel s-a limitat în respingerea cererii sale la o serie de precizări cu caracter general.
În aceste condiţii, instanţa de control judiciar urmează să constate că o atare motivare nu poate îmbrăca forma unui veritabil argument juridic, echivalând mai degrabă cu o nemotivare a soluţiei de respingere a cererii de îndreptare eroare materială, în condiţiile în care concluzia citată mai sus survine abrupt, în urma expunerii formale a argumentelor societăţii, fără nicio precizare în plus şi fără a considera susţinerile părţii.
După cum se poate lesne observa, prin cererea de îndreptare, reclamanta nu a criticat sub nicio formă modalitatea în care instanţa de apel a interpretat dispoziţiile legale si cele contractuale, prin raportare la prevederile legale incidente, ci doar a arătat că, deşi instanţa a stabilit legalitatea cererii de modificare a contractului încheiat cu autoritatea contractantă, aceasta a indicat în mod greşit perioada de la care devine aplicabilă modificarea contractului, prin majorarea corespunzătoare a preţului manoperei, conform normei de drept incidente (art. XLI din O.U.G. nr. 168/2022).
În aceste condiţii, soluţia instanţei de apel de respingere a cererii de rectificare a greşelii materiale este nemotivată, nefiind expus în mod efectiv si, prin raportare la datele spetei, un raţionament temeinic care să fundamenteze această hotărâre.
Pe cale de consecinţă, în raport de caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ., precum si având în vedere că situaţia expusă se integrează în contextul de nelegalitate, echivalând cu o nepronuntare asupra cererii de îndreptare a erorii materiale cuprinse în hotărârea judecătorească, se impune să se constate că este incident motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Recurenta a mai invocat nelegalitatea încheierii nr. 2/A/2024 în raport de greşita aplicare şi interpretare a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Din aceasta perspectivă, în opinia sa, instanţa de apel a pronunţat încheierea recurată cu încălcarea flagrantă a normelor de drept procesual-civil cuprinse în art. 442 si art. 445 C. proc. civ.
Astfel, sub un prim aspect, potrivit dispoziţiilor art. 442 C. proc. civ. legiuitorul a pus la dispoziţia părtilor litigante, dar şi la dispoziţia instanţei de judecată, posibilitatea de remediere a erorilor din cuprinsul hotărârii, atunci când acestea vizează anumite aspecte decurgând din redactarea sau consemnarea unor elemente.
Deopotrivă, prevederile art. 445 C. proc. civ. consacră expres obligaţia de a face uz de această procedură, în cazul identificării anumitor erori materiale în hotărârile judecătoreşti, în condiţiile în care, îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 442-444 C. proc. civ.
Sintagma "eroare materială" la care se referă art. 442 C. proc. civ. priveşte exclusiv greşelile de tip redacţional comise de instanţa de judecată cu ocazia formulării considerentelor şi dispozitivului hotărârii judecătoreşti pe care a pronuntat-o în dosarul soluţionat, precum şi a încheierilor pronunţate în respectivul dosar pe parcursul derulării procedurii de judecată. In esenţă, "eroarea" constituie o inadvertenţă în modul de exprimare a ceea ce instanţa a decis ori în raport cu consecinţele ineluctabile ale deciziei pronunţate.
In cauză, în opinia sa, instanţa de apel a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 442 C. proc. civ. apreciind că, prin cererea formulată, se încearcă corectarea unor erori de judecată si, pe cale de consecinţă, a refuzat să admită cererea.
Soluţia Curţii de Apel Alba Iulia este nelegală având în vedere că, deşi prin Decizia nr. 3/A/08.02.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2023, instanţa a admis capătul de cerere privind obligarea Mun. Hunedoara la încheierea unui act adiţional, prin care să fie ajustat preţul manoperei din contractul iniţial, încheiat cu A., raportat la modificarea legislativă introdusă prin art. XLI din O.U.G. nr. 168/2022, instanţa a menţionat greşit data de 01.02.2023, ca efect al O.U.G. nr. 168/2022.
Prin dispoziţiile art. XLI din O.U.G. nr. 168/2022 se stipulează expres că, începând cu data de 01.01.2023, pentru domeniul construcţiilor, se majorează salariul de baza minim brut pe tară garantat în plată, fără includerea indemnizaţiilor, sporurilor si altor adaosuri la cuantumul de 4.000 RON lunar.
In cadrul normei citate anterior, nu este prevăzută nicio excepţie ori distincţie, în ce priveşte aplicabilitatea majorării stabilite de legiuitor pentru lucratorii din domeniul construcţiilor sau termenul de la care ar urma sa devină aplicabilă norma modificatoare. Este pur si simplu stabilit expres că majorarea are loc începand cu 01.01.2023.
Or, recurenta îndeplinea, la momentul formulării acţiunii introductive de instanţă, toate condiţiile de fond si de formă pentru ca modificarea legislativă să i se aplice în mod direct, automat, condiţii verificate îndeaproape de instanţa de apel si recunoscute expres prin soluţia pronunţată, favorabilă A..
Prin urmare, la momentul analizării cererii de îndreptare, instanţa nu trebuia sa intre în analiza fondului dreptului dedus judecăţii, ci avea doar obligaţia de a analiza argumentele A., în raport cu cele dispuse de instanţă prin Decizia nr. 3/A/08.02.2024, care a admis în tot temeinicia cererii sale de ajustare a preţului manoperei, prin raportare la dispoziţia legală incidentă.
În concluzie, eroarea a cărei rectificare a cerut-o instanţei de apel nu viza niciun fel de critici de nelegalitate/netemeinicie aduse hotărârii judecătoreşti, în condiţiile în care instanţa a admis în integralitate cererea sa, de modificare a contractului de lucrări, dând eficienta dispoziţiilor art. XLI din O.U.G. nr. 168/2022.
4. Apărările formulate în recurs
Intimatul-pârât Municipiul Hunedoara a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, apreciind că hotărârea recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute, nefiind susceptibilă de criticile formulate.
În esenţă, a susţinut că pronunţarea instanţei de apel asupra datei de începere a actului adiţional echivalează cu o decizie de fond care nu mai poate fi schimbată decât în calea de atac a recursului, iar nu prin îndreptare de eroare materială.
Astfel recurenta este în eroare când apreciază că data intrării în vigoare sau a aplicării O.U.G. nr. 168/2022 trebuie să fie identică cu data intrării în vigoare a actului adiţional la contractul iniţial. Având în vedere că există identitate între data de începere a actului adiţional cuprinsă în considerentele hotărârii cu data de începere menţionată în dispozitiv, aceasta nu poate fi încadrată în notiunea de eroare materială.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea dosarului de recurs la data de 24 octombrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Examinând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu de instanţă, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele expuse în continuare.
1. Argumente de drept şi de fapt relevante
Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 7 din C. proc. civ.: "(1) Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din acelaşi Cod: "Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.", obligativitatea de respectare a principiului legalităţii decurgând primordial din prevederile constituţionale care statuează că justiţia se înfăptuieşte în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege (art. 124,126 din Constituţia României).
Totodată, art. 457 C. proc. civ. prevede că "(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei. (...)"
Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că procesul trebuie să se desfăşoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce priveşte judecata şi executarea silită, cât şi sub aspectul competenţei, compunerii şi constituirii instanţei.
Totodată, căile de atac, termenele şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, nici părţile şi nici instanţa de judecată neputând deroga de la textele de lege pentru exerciţiul unei căi de atac.
Aşadar, părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de menţiunile din dispozitivul acesteia ori de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.
Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
În lumina acestor considerente, Înalta Curte constată că, în cauză, reclamanta a formulat, în temeiul art. 442 C. proc. civ., cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei nr. 3/A/08.02.2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2023, decizie împotriva căreia nu se poate exercita recurs, fiind pronunţată în calea de atac a apelului, potrivit dispoziţiilor art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016.
Astfel, în cauza pendinte, pretenţiile solicitate decurg din executarea unui contract administrativ, fiind incidente prevederile Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, modificată prin Legea nr. 75/2023 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2022 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul investiţiilor publice, în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv la data 11.10.2023, care la art. 1 alin. (2) stipulează că acest act normativ "se aplică şi cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi celor privind executarea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor".
Înalta Curte constată că obiectul cauzei face parte din categoria celor prevăzute la art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 care prevede: "procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziţii publice, în termen de 45 de zile."
De asemenea, se reţine că pentru astfel de cauze, legiuitorul a prevăzut expres în cuprinsul art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 că "Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor şi cererilor privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi al celor privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor administrative poate fi atacată cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice. (...)"
Din aceste texte legale, întrucât alte căi de atac nu au fost instituite de legiuitor, rezultă că singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârii fondului în această materie este apelul, în urma soluţionării căruia, hotărârea pronunţată de prima instanţă devine definitivă.
În acest context, menţiunea din dispozitivul deciziei cu privire la care s-a formulat cererea de îndreptare eroare materială soluţionată prin încheierea recurată "cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare" nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesuală este de natură să încalce principiul legalităţii căilor de atac prevăzute de lege.
De altfel, instanţa de control judiciar reţine că incidente în acest sens sunt şi dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. teza finală, care stabilesc faptul că: "(...) De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive (...) 4. Hotărârile date în apel fără drept de recurs".
Prin urmare, fiind pronunţată în faza apelului, într-un litigiu dintre cele la care se referă art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, decizia civilă nr. 3/A/2024 din data de 8 februarie 2024 a Curţii de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal este o hotărâre definitivă, în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului, deoarece aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală, coroborat cu art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016.
Prin încheierea nr. 2/A/2024 din 25 martie 2024 a Curţii de Apel Alba Iulia – secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2023, cererea de îndreptare eroare materială strecurată în dispozitivul Deciziei nr. 3/A/08.02.2024 a fost respinsă, reclamanta formulând prezentul recurs.
Însă, potrivit dispoziţiilor art. 446 C. proc. civ. "Încheierile pronunţate în temeiul art. 442 şi 443, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 444 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea."
Din aceste dispoziţii legale, rezultă că încheierea privind îndreptarea erorii materiale a dispozitivului unei deciziei care este definitivă, cum este cazul în speţă, este, de asemenea, definitivă.
Prin raportare la toate considerentele şi dispoziţiile legale antereferite, se reţine că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii.
Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantă este inadmisibil, fiind promovat împotriva unei încheieri definitive astfel cum s-a reţinut anterior, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind valabile argumentele instanţei expuse supra şi cu privire la menţiunea din cuprinsul încheierii de îndreptare eroare materială "cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare".
În concluzie, având în vedere că judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluţiona litigiul aplicând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale oricărui proces, respectiv cel al legalităţii, care constituie o cerinţă obiectivă într-un stat de drept şi o garanţie a desfăşurării în condiţii optime a mecanismului de înfăptuire a justiţiei, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantă, ca inadmisibil.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1), art. 7 alin. (1) şi art. 457 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamantă, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 2/A/2024 din 25 martie 2024 a Curţii de Apel Alba Iulia – secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2023, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 24 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.