Şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş – secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 01.11.2023, sub nr. x/2023, A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara şi Ministerul Finanţelor - Direcţia Generala de Soluţionare a Contestaţiilor, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea Deciziei nr. 1490/28.04.2023 emisă de către MF – DGSC, prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă împotriva actelor administrativ-fiscale emise de către AJFP Hunedoara; anularea Deciziei privind modificarea bazei de impozitare nr. x/15.09.2022; anularea în parte a Raportului de inspecţie fiscală nr. x_418/15.09.2022 în ceea ce priveşte baza impozabilă stabilită suplimentar de organele de inspecţie fiscală în cuantum de 3.935.065 RON, reprezentând diminuarea pierderii fiscale înregistrate de Societate cu privire la impozitul pe profit aferent perioadei 13.04.2017 – 31.12.2020, ca urmare a ajustării dosarului preţurilor de transfer întocmit de reclamantă.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 400/24.04.2024, pronunţată de Tribunalul Timiş – secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Timiş – secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara şi Ministerul Finanţelor – Direcţia de soluţionare a Contestaţiilor, în favoarea Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât prin acţiunea pendinte se contestă Decizia privind modificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecţiei fiscale a cărei valoare patrimonială vizează diminuarea pierderii fiscale în sumă de 3.935.065 RON.
A mai reţinut Tribunalul Timiş că, deşi este adevărat că decizia privind modificarea bazei de impozitare nu stabileşte un debit reprezentat de taxe, impozite şi contribuţii fiscale efectiv, este dedusă judecăţii solicitarea privind nelegalitatea sau netemeinicia deciziei de diminuare a unei pierderi fiscale, astfel că nu se poate reţine că obiectul cererii nu priveşte un act administrativ care vizează taxe sau impozite, actul administrativ fiscal fiind emis tocmai în domeniul taxelor şi impozitelor. Instanţa a reţinut că formularea legiuitorului nu este aceea referitoare la litigii prin care se stabilesc taxe sau impozite, ci litigii ce privesc taxe şi impozite, incluzând în această categorie şi litigiile de acest tip în care, deşi nu se contestă efectiv o obligaţie fiscală, se contestă o valoare fiscală stabilită în raport de care urmează a fi stabilite obligaţii fiscale.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 601 din data de 25 septembrie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara şi Ministerul Finanţelor - Direcţia Generala de Soluţionare a Contestaţiilor, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza spre soluţionarea acestuia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin Decizia privind modificarea bazei de impozitare nr. x/15.09.2022 a fost stabilită baza impozabilă suplimentară în cuantum de 3.935.065 RON, reprezentând diminuarea pierderii fiscale înregistrate de Societate cu privire la impozitul pe profit aferent perioadei 13.04.2017 – 31.12.2020.
După cum se poate observa, prin decizia de impunere menţionată nu a fost stabilit şi impozitul pe profit aferent sumei de 3.935.065 RON, cu care a fost majorată baza impozabilă, însă aplicând procentul de 16% reglementat de art. 17 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, ar rezulta că eventualul debit fiscal aferent bazei impozabile majorate s-ar situa sub pragul valoric de 3.000.000 RON, reglementat de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 (aproximativ 600.000 RON).
Or, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se referă la pragul valoric al taxelor, impozitelor, contribuţiilor, datoriilor vamale, cu accesoriile acestora, iar nu la masa impozabilă care a stat la baza calculului debitelor fiscale (Litigiile privind actele administrative... care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, ...). Dacă legiuitorul ar fi dorit să reglementeze competenţa de soluţionare a cauzelor cu obiect fiscal în funcţie de masa impozabilă, iar nu de debitul fiscal aferent, ar fi procedat în consecinţă. Însă, din modul clar de redactare a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă contrariu, criteriul valoric raportându-se la cuantumul debitului fiscal, iar nu la cuantumul masei impozabile.
Întrucât eventualele debite fiscale se situează sub pragul de 3.000.000 de RON reglementat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea apreciază că în speţa de faţă competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
Înalta Curte reţine că, în cauză, reclamanta a contestat Decizia nr. 1490/28.04.2023, prin care a fost respinsă contestaţia administrativă împotriva Deciziei privind modificarea bazei de impozitare nr. x/15.09.2022 fiind criticată modificarea bazei impozabile cu suma de 3.935.065 RON.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
Legiuitorul a instituit două criterii pentru stabilirea competenţei materiale în judecarea în fond a cauzelor: criteriul poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţilor publice şi criteriul valoric. Acesta din urmă este aplicabil în cauzele care au ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, delimitând competenţa materială a tribunalului şi a curţii de apel în funcţie de suma în litigiu.
În litigiul de faţă s-a contestat în mod exclusiv Decizia de modificare a bazei de impunere, emisă de organele de inspecţie fiscală din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Hunedoara, ca urmare a Raportului de inspecţie fiscală nr. x_418/15.09.2022 prin care s-a stabilit în sarcina societăţii reclamante bază impozabilă suplimentară (diminuarea pierderii fiscale) în sumă de 3.935.065 RON. În cuprinsul actelor administrativ-fiscale care formează obiectul litigiului nu a fost stabilit niciun debit fiscal în sarcina părţii reclamante, actul prin care ar fi stabilită obligaţia fiscală fiind o eventuală decizia de impunere, care însă nu face obiectul litigiului dedus judecăţii.
Curtea reţine că legiuitorul a avut în vedere prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) "litigiile (…) care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la (…)", astfel încât cuantumul sumei cu care s-a modificat baza de impunere şi care ar atrage consecinţa stabilirii unui impozit pe profit suplimentar nu are relevanţă pentru determinarea competenţei, întrucât pragul valoric are în vedere numai sumele încadrate în noţiunile de taxe şi impozite, contribuţii sau datorii vamale.
Aşadar, în aplicarea criteriului valoric, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004, se are în vedere strict cuantumul impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Modificarea bazei impozabile nu ar putea fi folosită drept reper pentru stabilirea competenţei instanţei pe baza criteriului valoric, întrucât cuantumul sumei cu care s-a modificat baza de impunere, şi care ar atrage consecinţa stabilirii unui impozit pe profit suplimentar, nu are relevanţă pentru determinarea competenţei, deoarece pragul valoric are în vedere numai sumele încadrate în noţiunile de taxe, impozite, contribuţii sau datorii vamale, ori modificarea bazei/diminuarea pierderii fiscale nu poate fi asimilată niciuneia dintre aceste categorii, deşi este o măsură administrativ-fiscală.
Prin urmare, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reţine că nu se poate determina competenţa materială în funcţie de suma cu care s-a diminuat pierderea fiscală înregistrată de reclamantă, deoarece această sumă nu reprezintă o creanţă fiscală.
Or, în mod logic şi evident, având în vedere cuantumul bazei de impozitare, impozitul/taxa aferentă nu ar putea depăşi pragul valoric de 3.000.000 RON, pentru a atrage competenţa materială a curţii de apel.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Timiş – secţia contencios administrativ şi fiscal, în a cărui circumscripţie se află sediul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor prin D.G.R.F.P. Timişoara, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara şi Ministerul Finanţelor – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor în favoarea Tribunalului Timiş – secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 noiembrie 2024.