Şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2024
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 06.05.2022 pe rolul Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/19.10.2021; obligarea pârâtei la emiterea unui Raport de evaluare potrivit reglementarilor în vigoare aplicabile, respectiv reţinerea încălcării dispoziţiilor art. . 178 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006; cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 455 din 11 octombrie 2022, Curtea de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A. în ceea ce priveşte petitul vizând anularea raportului de evaluare nr. x/19.10.2021, formulat în contradictoriu cu pârâta şi a respins ca atare acest capăt de cerere;
A admis excepţia inadmisibilităţii petitului vizând obligarea pârâtei Agenţia Naţională de Integritate la emiterea raportului de evaluare cu reţinerea încălcării dispoziţiilor art. 178 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 şi a respins acest capăt de cere ca inadmisibil.
3. Recursul exercitat
Împotriva sentinţei nr. 455 din 11 octombrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
4. Hotărârea instanţei de recurs, a cărei revizuire se solicită
Prin decizia nr. 1661 din 21 martie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, s-a respins recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 455 din 11 octombrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
5. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 1661 din 21 martie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, a formulat cerere de revizuire revizuenta A., întemeiată pe cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia şi anularea deciziei atacate.
În motivarea cererii de revizuire arată că Statul a fost apărat cu viclenie de către Agenţia Naţională de Integritate.
Revizuenta este nemulţumită de modul în care Agenţia Naţională de Integritate a soluţionat sesizarea sa cu privire la conflictul de interese în care s-a aflat d-na B., în calitate de manager al spitalului din Jimbolia, prin numirea unui afin de grad II ca asistent medical coordonator în ambulatoriul spitalului, respectiv de faptul că Agenţia Naţională de Integritate a considerat că este vorba de un conflict de interese administrativ.
Arată că a formulat plângere prealabilă împotriva raportului de evaluare, la care Agenţia Naţională de Integritate nu a răspuns.
Consideră că raportul a fost întocmit cu încălcarea principiilor legalităţii, imparţialităţii şi celerităţii, în condiţiile în care faptele nu au fost încadrate lit. b) din art. 178 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, ci lit. c) a aceluiaşi articol, persoana cercetată fiind favorizată prin această încadrare, deoarece reţinerea faptei este condiţionată de existenţa unui interes de natură patrimonială.
Susţine că ulterior întocmirii raportului de evaluare, persoana vizată a mai obţinut un mandat de manager, perpetuându-se conflictul de interese constatat de către Agenţia Naţională de Integritate, cu încălcarea celor statuate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii nr. 1/2021, în ceea ce priveşte încetarea de drept a mandatului.
6. Apărările formulate în revizuire
Intimata Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care invocă inadmisibilitatea cererii de revizuire, pentru neîndeplinirea condiţiilor cazului de revizuire, având în vedere că în fapt, calitatea de titular al sesizării nu îi conferă revizuentei calitatea de contesta raportul de evaluare.
Mai arată instanţa nu poate constata în mod direct existenţa conflictului de interese, căci s-ar substitui atribuţiilor Agenţiei Naţionale de Integritate.
7. Procedura de soluţionare a cererii de revizuire
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 513 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 şi art. 201 alin. (1), (5) şi (6) C. proc. civ.
Prin rezoluţia din data de 13.05.2024 s-a fixat termen de judecată la data de 30.10.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
8. Considerentele şi soluţia asupra cererii de revizuire
Înalta Curte, examinând cererea de revizuire, în conformitate cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, urmează a o respinge ca inadmisibilă pentru motivele arătate în continuare.
În cauză, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
7. statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii, persoanele care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială ori curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să îi apere."
Înalta Curte reţine că, pentru a fi admisibil acest motiv de revizuire, apărarea cu viclenie trebuie să existe în persoana revizuentului, în sensul că apărarea tinde la prejudicierea părţii reprezentate, în scopul asigurării unui beneficiu părţii adverse.
În prezenta cauză, însă, nu revizuenta A. a fost apărată cu viclenie, în susţinerea motivului de revizuire invocat, aceasta susţinând că Statul român a fost apărată cu viclenie de către Agenţia Naţională de Integritate în cursul procesului.
Înalta Curte reţine că doar revizuentul care pretinde că a fost apărat cu viclenie poate invoca acest motiv de revizuire, acest aspect rezultând din interpretarea dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., coroborat cu cele ale art. 511 alin. (1) pct. 7 din acelaşi cod, care prevăd că termenul de revizuire curge "din ziua în care statul ori altă persoană de drept public a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitivă a acesteia", ceea ce înseamnă că revizuent, în acest caz, poate fi doar statul sau persoana juridică de drept public pretins vătămată prin lipsa de apărare sau prin apărarea cu viclenie, iar nu o persoană fizică, cum este cazul revizuentei.
În aceste condiţii, se constată că sunt fondate apărările intimatei Agenţia Naţională de Integritate, privind inadmisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât motivul de revizuire poate fi invocat doar de persoana de drept public pretins prejudiciată.
Înalta Curte reţine că, prin limitarea câmpului de aplicare a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ. numai la anumite situaţii, legiuitorul a avut în vedere ca, prin instituirea căii de atac a revizuirii, să nu deschidă, în ultimă instanţă, calea unui veritabil recurs la recurs.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârii definitive, în cazurile şi în condiţiile expres stabilite de lege.
În jurisprudenţa CEDO, s-a reţinut că nicio parte în proces nu este îndreptăţită să solicite revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive doar în scopul de a obţine o reexaminare a cauzei. Astfel, potrivit acestei jurisprudenţe, competenţa instanţelor sesizate cu o cerere de revizuire trebuie exercitată doar pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, nu pentru a efectua o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs deghizat şi simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra problemei juridice ridicată de cauza respectivă nu este un motiv pentru reexaminare. Abaterile de la acest principiu sunt justificate numai când sunt impuse de împrejurări cu caracter substanţial şi obligatoriu (Hotărârea din 11 aprilie 2017 în cauza Costache şi alţii împotriva României – Cererea nr. 30.474/03).
Aşadar, prin raportare la motivul de revizuire invocat, Înalta Curte reţine că în cauză se impune inadmisibilitatea cererii, neputând fi exercitat în cauză un control judiciar asupra deciziei nr. 1661 din 21 martie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, din perspectiva motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.
9. Temeiul legal al soluţiei adoptate cu privire la cererea de revizuire
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 513 C. proc. civ., va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1661 din 21 martie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii.
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1661 din 21 martie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 6 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.