Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată. Hotărârea primei instanţe
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la 28.09.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, B. - Procuror General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Urmărire Penală şi Criminalistică, C. - Procuror Şef de secţie la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Urmărire Penală şi Criminalistică, D. - Procuror General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:
- să fie obligaţii pârâţii să răspundă la sesizările formulate în legătură cu neînregistrarea plângerilor formulate, una trimisă de DNA Piteşti împotriva prefectului, subprefectului, sg. al Inst. Pref. Vâlcea comisia de disciplina, procurori ai PJ Drăgăşani şi una formulată direct către acesta ex. jud. Proc. O din Drăgăşani;
- înregistrarea acestor plângeri în cazul în care nu sunt înregistrate, respectiv cel de-al doilea pârât să fie obligat să înregistreze cele 2 plângeri formulate, trimise de DNA prin adresa nr. x din 10.06.22 şi retrimise în 29.06.22, una împotriva unui judecător al Tribunalului Vâlcea şi 6 judecători ai CA Piteşti în legătură cu soluţionarea dosarului nr. x/2020 şi una împotriva lui E. (fost prin procuror al PT Olt actual procuror DNA), proc. gen. al PCA Craiova ş.a.;
- înregistrarea plângerilor penale de către Procurorul General al PICCJ formulate împotriva proc. gen. al PCA Pitesti şi procurorului şef al SUPC;
- obligarea pârâţilor la plata daunelor morale şi despăgubiri de 1.000.000 RON, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Cauza a fost declinată de Curtea de Apel Craiova prin sentinţa nr. 322/2022, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei din urmă instanţe la 13.01.2023.
Prin sentinţa civilă nr. 28 din 21 martie 2023, Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a anulat cererea de chemare în judecată, ca nesemnată.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Craiova pentru soluţionarea cauzei.
În motivarea recursului, recurentul-reclamant susţine că hotărârea este lovită de nulitate absolută prin încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii şi, de asemenea, este nemotivată, nefiind menţionat motivul pentru care a fost anulată cererea de chemare în judecată.
În susţinerea criticilor de nelegalitate, recurentul arată că cererea de chemare în judecată este semnată, atât cu semnătură olografă proprie în cererea iniţială adresată Curţii de Apel Craiova, cât şi cu semnătură electronică în cererea trimisă pentru termenul din 21.02.2023.
Prin urmare, fiind semnătura electronică încorporată înscrisului electronic, potrivit Legii nr. 455/2001, în sensul menţionării datei, orei, minutului când a fost întocmit documentul electronic şi încorporată semnătura, nu poate fi vorba despre o semnătură scanată, astfel cum, în mod greşit, a reţinut instanţa fondului.
3. Apărările formulate
Intimata-pârâtă D. - fost procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu motivele invocate prin recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Cu titlu prealabil, se constată că, deşi recurentul-reclamant a invocat motive de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., criticile expuse se încadrează în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care, sentinţa atacată va fi analizată numai din perspectiva acestui motiv de casare.
Din circumstanţele particulare ale cauzei, rezultă că recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, B. - Procuror General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Urmărire Penală şi Criminalistică, C. - Procuror Şef de secţie la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Urmărire Penală şi Criminalistică, D. - Procuror General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, să fie obligaţii pârâţii să răspundă la sesizările formulate în legătură cu neînregistrarea plângerilor formulate, înregistrării acestor plângeri în cazul în care nu au fost înregistrate, precum şi înregistrarea plângerilor penale de către Procurorul General al PICCJ formulate împotriva proc. gen. al PCA Pitesti şi procurorului şef al SUPC, obligarea pârâţilor la plata daunelor morale şi despăgubiri de 1.000.000 RON şi a cheltuielilor de judecată.
Prima instanţă a anulat, ca nesemnată, cererea de chemare în judecată, soluţie ce a fost criticată de către reclamantă.
Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor de recurs invocate.
Verificând înscrisurile ataşate la dosarul cauzei, Înalta Curte observă că instanţa de fond a fost învestită, iniţial, cu o cerere pe care este aplicată semnătura olografă a recurentului, însă această cerere nu a fost depusă în exemplarul original, ci scanată şi trasmisă prin e-mail.
Potrivit art. 200 alin. (1) din C. proc. civ.: "completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competenţa sa şi dacă aceasta îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197", iar între menţiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă cererea de chemare în judecată la art. 194 lit. f) se află "semnătura.
Relevante în acest sens sunt şi dispoziţiile art. 199 alin. (1), conform cărora "cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poştă, curier, fax sau scanată şi transmisă prin poştă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează şi primeşte dată certă prin aplicarea ştampilei de intrare".
Totodată, art. 196 alin. (2) din C. proc. civ. prevede expres că lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecăţii în faţa primei instanţe, iar, dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul, care lipseşte la acel termen, va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor, fiind înştiinţat în acest sens prin citaţie. Alin.(3) al aceluiaşi articol prevede că orice altă neregularitate în legătură cu semnarea cererii de chemare în judecată va fi îndreptată de reclamant în condiţiile prevăzute la alin. (2).
În litigiul pendinte, Înalta Curte observă că, urmare a faptului că recurentul-reclamant a fost înştiinţat prin citaţia emisă pentru termenul de judecată din 21 februarie 2023, să semneze olograf/electronic cererea de chemare în judecată şi să depună exemplarul original al cererii, sub sancţiunea nulităţii, acesta a înaintat la dosar, la 16 februarie 2023, un exemplar al cererii de chemare în judecată cu semnătură electronică.
Ulterior, prima instanţă, apreciind că validitatea semnăturii electronice nu poate fi verificată, a pus în vedere reclamantului să facă dovada validităţii acestei semnături şi în final, reţinând că reclamantul nu a prezentat certificatul prevăzut de art. 4 pct. 11 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, a anulat cererea de chemare în judecată.
Faţă de modul de transmitere a cererii de chemare în judecată, respectiv prin intermediul poştei electronice, Înalta Curte constată că obligaţia de semnare a cererii de chemare în judecată a fost îndeplinită, aspect în raport de care nu se poate considera că cererea nu provine chiar de la partea reclamantă.
Noţiunea de "semnătură" are înţelesul de semn legat în mod unic şi direct de semnatar şi care asigură identificarea acestuia. Totodată, semnătura atestă voinţa părţii de a sesiza instanţa, precum şi exactitatea conţinutului cererii formulate, fiind, aşadar, un element esenţial al acesteia. Această condiţie a legăturii unice şi directe dintre semnătură şi semnatar şi care asigură identificarea semnatarului este realizată în mod obişnuit prin executarea olografă a semnăturii, însă este îndeplinită şi în cazul aplicării semnăturii electronice sau a semnăturii electronice extinse, în condiţiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 148 alin. (2) C. proc. civ., care instituie excepţia de la regula semnăturii olografe.
Potrivit art. 4 pct. 4 al Legii nr. 455/2001, semnătură electronică extinsă reprezintă acea semnătură electronică care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: a) este legată în mod unic de semnatar; b) asigură identificarea semnatarului: c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în aşa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă.
În asemenea cazuri, precum cel din speţa dedusă judecăţii, în care cererile sunt adresate instanţelor în format electronic, semnătura digitală conectează identitatea electronică a semnatarului cu documentul digital, neputând fi copiată de pe un document digital pe altul, fapt ce conferă documentului autenticitate (atestă faptul că documentul aparţine persoanei semnatare, iar autorul documentului nu îşi poate declina răspunderea pentru conţinutul documentului cu semnătură electronică validă). Practic, semnătura electronică (digitală) validă oferă instanţei o garanţie a faptului că mesajul sau documentul digital este creat de către persoana care l-a semnat, iar conţinutul mesajului sau documentului digital nu a fost modificat de la data emiterii acestuia.
Este adevărat că, potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001, "înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv şi generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce priveşte condiţiile şi efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată", însă, în contextul descris mai sus, Înalta Curte apreciază că sentinţa recurată a fost pronunţată de către prima instanţă cu un formalism excesiv, care se îndepărtează vădit de sensul legii şi de scopul instituit de legiuitor prin intermediul dispoziţiilor art. 199 din C. proc. civ., menite să faciliteze transmiterea cererilor prin mijloacele rapide de comunicare, inclusiv prin fax sau scanate şi expediate prin poştă electronică.
Înalta Curte reaminteşte că autorităţilor naţionale le revine, într-adevăr, sarcina de a interpreta şi aplica normele de natură procedurală, însă un formalism excesiv în aplicarea acestora se poate dovedi contrar art. 6.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului atunci când acesta se face în detrimentul uneia dintre părţi (a se vedea mutatis mutandis, Sovtransavto Holding vs. Ucraina, par. 81). Efectivitatea dreptului de acces impune ca un individ să beneficieze de o posibilitate clară şi concretă de a contesta un act ce constituie o ingerinţă în drepturile sale (Bellet vs. Franta, par. 42, 36; a se vedea, de asemenea, Canete de Goni vs. Spania, par. 34).
Mai mult decât atât, Înalta Curte reţine că recurentul-reclamant a comunicat cererea de chemare în judecată prin mail, în format pdf, cu semnatură electronică aplicată, ce cuprindea toate datele necesare pentru identificarea semnatarului, iar certificatul digital calificat în care se regăseşte codul unic atribut semnatarului de către furnizorul de servicii de certificare acreditat - era de asemenea, încorporat documentului electronic, astfel că nu i se poate imputa reclamantului neîndeplinirea vreunei obligaţii privind semnarea cererii.
Faţă de considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt întemeiate, ceea ce va conduce la soluţia casării sentinţei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea examinării cererii de chemare în judecată sub toate aspectele invocate. Această soluţie se impune pentru a asigura părţilor dreptul la soluţionarea cauzei cu respectarea dublului grad de jurisdicţie, având în vedere că prima instanţă nu a cercetat fondul cauzei, ci s-a pronunţat asupra excepţiei nulităţii cererii, pentru lipsa semnăturii.
Totodată, referitor la solicitarea recurentului privind trimiterea cauzei Curţii de Apel Craiova pentru soluţionarea cauzei, urmare admiterii căii de atac, instanţa de control reţine că necompetenţa instanţei nu face obiectul analizei prezentului recurs, excepţia invocată la fond urmând a fi pusă în discuţia părţilor şi soluţionată de prima instanţă.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 28 din 21 martie 2023 a Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 7 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.