Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată. Hotărârea primei instanţe
Prin cererea înregistrată la data de 01.02.2022 sub nr. x/2022 pe rolul Judecătoriei Constanţa, reclamanta S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator B., în temeiul art. 35 C. proc. civ. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, solicitând instanţei să se constate faptul că A. S.R.L., are drept de folosinţă, în mod gratuit şi cu prioritate, asupra luciului de apă reprezentat de lacul Tăbăcărie.
La termenul de judecată din 07.07.2022, reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a Federaţiei Române de Yachting pentru ca hotărârea să îşi producă efecte şi asupra sa.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. x/2022 la 04.03.2022, reclamanta S.C. A. S.R.L., a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, constatarea faptului că pârâta Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură nu are un drept de concesiune asupra luciului de apă al lacului Tăbăcărie din municipiului Constanţa corelativ cu constatarea faptului că pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor are acest drept.
Judecătoria Constanţa, prin încheierea din data de 07.07.2022, a admis excepţia litispendenţei şi, în temeiul art. 138 alin. (3) C. proc. civ., a dispus reunirea dosarului nr. x/2022 la dosarul nr. x/2022, constatând că există identitate de părţi, în cauză fiind menţionat suplimentar ca parte şi pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.
Prin sentinţa civilă nr. 9741/16.08.2022, pronunţată în dosarul civil nr. x/2022, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Constanţa, invocată de pârâta Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură prin întâmpinare şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Constanţa.
La Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr de dosar – x/2022, prin sentinţa civilă nr. 1423/27.10.2022, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului şi s-a dispus declinarea soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Urmare a înregistrării dosarului pe rolul Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal sub numărul x/2018, reclamantul a formulat cerere modificatoare a cererilor de chemare în judecată în dosarele nr. x/2022, respectiv nr. x/2022, în sensul de formare a unei singure cereri de chemare în judecată cu două capete principale de cerere, şi anume:
- a solicitat ca instanţa să constate faptul că S.C. A. S.R.L., prin asociaţia sportiva "C.", unitate fără personalitate juridică înfiinţată în cadrul societăţii, în temeiul art. 82 din Legea nr. 69/2000, are drept de folosinţă, în mod gratuit şi cu prioritate, asupra luciului de apă reprezentat de lacul Tăbăcărie în legătură cu antrenamentul sportivilor legitimaţi în cadrul Federaţiei Române de Yachting;
- în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâtului Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor să demareze procedura prevăzută de Codul Administrativ în legătură cu concesionarea luciului de apă lac Tăbăcărie.
Prin sentinţa civilă nr. 47/20.03.2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul civil nr. x/2022 s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa – secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Constanţa şi Judecătoria Constanţa şi s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Prin decizia civilă nr. 2382/04.05.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul civil nr. x/2022, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor si Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2022*.
La termenul de judecată stabilit la 02.10.2023, instanţa, raportat şi la statuările ICCJ cu privire la regulatorul de competenţă, a explicitat reclamantului în ce limite se va judeca dosarul, obiectul acestuia fiind refuz nejustificat soluţionare cerere, întemeiat pe art. 8 din Legea nr. 554/2004, a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată a altor persoane prin raportare la dispoziţiile art. 69 C. proc. civ. şi a unit cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.
Prin sentinţa civilă nr. 253 din 6 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2022, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor.
S-a respins cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură şi Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor, ca neîntemeiată.
2. Cererea de recurs
Împotriva încheierii de şedinţă din 2 octombrie 2023 şi a sentinţei nr. 253 din 6 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2022, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunilor formulate.
2.1. În ceea ce priveşte recursul formulat împotriva încheierii din data de 02.10.2023, recurenta-reclamantă susţine că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.
În susţinerea acestei critici, recurenta arată că, instanţa de fond, respingând în principiu, cererea de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a Federaţiei Române de Yachting, nu a expus motivele pentru care aceasta nu ar putea pretinde, pe calea unei cereri separate, exact acelaşi drept ca şi reclamanta, şi anume folosirea cu prioritate şi cu titlu gratuit a luciului de apă pentru sportivii săi (parte dintre aceştia fiind şi sportivii reclamantei), în condiţiile în care, din răspunsul ANPA, rezultă faptul că sportivii legitimaţi în cadrul Federatiei Române de Yachting nu au dreptul să desfăşoare antrenamente pe lacul Tăbăcărie.
2.2. În ceea ce priveşte recursul formulat împotriva sentinţei nr. 253 din 6 octombrie 2023, recurenta-reclamantă susţine că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor subsumate motivului de casare prevăzut de pct. 5 al art. 488 din C. proc. civ., respectiv când instanţa a încălcat regulile de procedură, recurenta-reclamantă susţine, sub un prim aspect, că hotărârea atacată nu cuprinde susţinerile reclamantei în legătură cu primul dosar, şi anume cel având ca obiect acţiune în constatare privind dreptul de folosinţă cu titlu gratuit şi prioritar a luciului de apă lac Tăbăcărie.
În continuare, se arată că, prin cererea de chemare în judecată, în dosarul litispendat (nr. x/2022), recurenta a solicitat administrarea ca probă a sentinţei civile nr. 3580/16.11.2016 a Curţii de Apel Bucureşti şi a deciziei nr. 2483/12.06.2020 a ICCJ prin care aceasta a rămas definitivă.
Însă, cu toate că proba a fost încuviinţată de către instanţa de fond (din moment ce în hotărârea atacată se face referire la aceste înscrisuri), ea nu a fost administrată în condiţiile art. 260 alin. (2) şi alin. (3) din C. proc. civ., imposibilitatea de a invoca eventuale excepţii de nelegalitate fiind evidentă în această situaţie.
În ceea ce priveşte critica întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii), recurenta susţine că, deşi instanţa de fond, în motivare, concluzionează "Aşadar, trebuie să subliniem ideea că orice drept al cetăţeanului sau libertate a acestuia, prevăzută de lege, trebuie avută în vedere cu ocazia analizării excesului de putere şi nu doar un drept sau o libertate fundamentală", în hotărârea atacată nu face nicio referire la dispoziţiile art. 82 din Legea nr. 69/2000 raportate la obiectul acţiunii.
În dezvoltarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., în sensul că hotărârea este dată cu încălcarea normelor de drept material, instanţa arogându-şi atributul puterii legislative, recurenta susţine că, deşi instanţa de fond a reţinut că este pusă în executare sentinţa civilă nr. 3580/2016 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia civilă nr. 2486/2020 a ICCJ, prin care s-a statuat în mod definitiv de la data de 12.06.2020 că luciul de apa reprezentat de lacul Tăbăcărie nu poate avea decât destinaţie piscicolă, prima instanţă nu a arătat în concret de unde rezultă faptul că luciul de apă al lacului Tăbăcărie nu poate avea şi altă destinaţie decât cea piscicolă, în opinia recurentei, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi art. 4 alin. (1) din Legea apelor.
A susţinut recurenta şi incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material), apreciind că, în cauză, faţă de cele reţinute de prima instanţă, în sensul că Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor nu mai are atribuţii în administrarea şi gestionarea acestui lac natural, deci implicit, nici în demararea procedurii de concesionare a acestui bun imobil, nu sunt incidente dispoziţiile art. II din Legea nr. 317/2009, art. 1 alin. (2) lit. b) şi art. 4 alin. (3) lit. c) din O.U.G. nr. 23/2008, prin care se conferă pentru ANPA dreptul de concendent doar în ceea ce priveşte contractele de concesiune care au ca obiect valorificarea resurselor acvatice vii, ci sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (4) si art. 33 alin. (1) din Legea apelor.
3. Apărările formulate
Intimata-pârâtă Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Intimata-pârâtă Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, prin întâmpinarea, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinarea formulată de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, solicitând respingerea apărărilor formulate de către intimată.
4. Alte aspecte procesuale.
Astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii, Înalta Curte a respins cererea de intervenţie accesorie în interesul recurentei-reclamante, formulată de petenta D., ca inadmisibilă, constatând că nu sunt întrunite condiţiile art. 61 alin. (3) şi art. 63 din C. proc. civ., întrucât, din conţinutul cererii, nu rezultă nici interesul subiectului de drept de a interveni, nici modul în care sprijină efectiv poziţia recurentei-reclamante.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând hotărârile atacate, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu motivele invocate prin recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele şi pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin cererile de chemare în judecată înregistrate sub nr. x/2022 şi nr. y/2022, reunite sub nr. x/2022, astfel cum au fost modificate, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, a solicitat ca instanţa să constate faptul că S.C. A. S.R.L., prin asociaţia sportiva "C.", are drept de folosinţă, în mod gratuit şi cu prioritate, asupra luciului de apă reprezentat de lacul Tăbăcărie în legătură cu antrenamentul sportivilor legitimaţi în cadrul Federaţiei Române de Yachting; în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâtului Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor să demareze procedura prevăzută de Codul Administrativ în legătură cu concesionarea luciului de apă lac Tăbăcărie.
Prima instanţă de judecată, prin încheierea din 2 octombrie 2023, a respins cererea de chemare a judecată a altor persoane, în speţă a Federaţiei Române de Yachting, iar prin sentinţa nr. 253 din 6 octombrie 2023, a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor.
Împotriva acestor soluţii, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2022, a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea căii de atac în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi pct. 8 C. proc. civ.
Preliminar, în ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte constată că motivul de casare referitor la depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti priveşte nerespectarea unor competenţe jurisdicţionale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, respectiv săvârşirea, de către instanţa de judecată, a unor acte aflate în sfera de competenţă a organelor puterii executive sau legislative, situaţie care nu se regăseşte în speţă, în condiţiile în care critica recurentei-reclamante vizează modalitatea de motivare a sentinţei, în sensul că instanţa nu a arătat considerentele pe care se întemeiază soluţia, iar nu acte de dispoziţie ale instanţei, încadrându-se, astfel, în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.
Înalta Curte apreciază că motivul de casare întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este fondat şi se impune a fi admis în limitele ce vor fi arătate în cele ce urmează.
În esenţă, criticile recurentei-reclamante, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează împrejurarea că atât încheierea din 2 octombrie 2023, cât şi sentinţa nr. 253 din 6 octombrie 2023, nu sunt motivate, nefiind indicate, în concret, motivele pentru care instanţa a apreciat că se impune respingerea cererilor formulate.
În ceea ce priveşte încheierea din 2 octombrie 2023, Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiate aceste critici, prin raportare la dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care prevăd că hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde "considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".
Motivarea hotărârii judecătoreşti, care trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.
Înalta Curte aminteşte că este obligatoriu pentru instanţă ca, în motivarea hotărârii judecătoreşti, să expună argumentele determinante care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, iar, pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile, în caz contrar, hotărârea fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor C. proc. civ.
Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenţă a art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, circumstanţiindu-se obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil.
Înalta Curte reţine că motivarea hotărârii judecătoreşti nu reprezintă o simplă condiţie de formă, ci un element fundamental al acesteia şi o garanţie împotriva arbitrariului.
Totodată, în acord cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.
Or, în cauză, instanţa de fond nu a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluţia pronunţată, iar Înalta Curte apreciază că hotărârea recurată nu respectă dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ.
Astfel, în ceea ce priveşte încheierea din 2 octombrie 2023, instanţa de control judiciar constată că prima instanţă a respins cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a Federaţiei Române de Yachting, formulată de reclamantă, limitându-se la a reţine că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a unei astfel de cereri în acest raport juridic, în raport de poziţia exprimată a părţilor.
Prin urmare, se reţine că respingerea cererii de chemare în judecată a altor persoane nu a fost motivată în mod real şi nu permite exercitarea controlului judiciar, instanţa de recurs fiind în imposibilitatea de a analiza legalitatea soluţiei pronunţate cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie forţată în raport cu prevederile art. 68 şi art. 69 din C. proc. civ.
În ceea ce priveşte recursul formulat împotriva sentinţei nr. 253 din 6 octombrie 2023, Înalta Curte reţine că prin cererea de chemare în judecată, ce a făcut obiectul dosarului ataşat urmare admiterii excepţiei de litispendenţă (nr. x/2022), recurenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri constând în sentinţa civilă nr. 3580/16.11.2016 a Curţii de Apel Bucureşti şi a deciziei nr. 2483/12.06.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care aceasta a rămas definitivă, hotărâri judecătoreşti ce nu au fost depuse la dosar.
Această solicitare a intervenit în contextul în care autoritatea pârâtă Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură a susţinut, în răspunsul înaintat reclamantei prin Adresa nr. x/09.12.2021 că, de la data pronunţării Deciziei ÎCCJ nr. 2483/12.06.2020, luciul de apă reprezentat de lacul Tăbăcăriei nu poate avea altă destinaţie decât de cea piscicolă, amenajarea urmând a face obiectul concesionării, ulterior finalizării procedurii administrative de punere în executare a hotărârii judecătoreşti, argumentând, astfel, refuzul acordării avizului (acordului) privind desfăşurarea de activităţi nautice pe lacul Tăbăcăriei din mun. Constanţa.
Potrivit dispoziţiilor art. 252 alin. (2), textele care nu sunt publicate în Monitorul Oficial al României sau într-o altă modalitate anume prevăzută de lege, convenţiile, tratatele şi acordurile internaţionale aplicabile în România, care nu sunt integrate într-un text de lege, precum şi dreptul internaţional cutumiar trebuie dovedite de partea interesată.
În cauză, fiind vorba despre hotărâri judecătoreşti de speţă, care nu se publică în Monitorul Oficial al României, ar fi trebuit ca partea interesată, respectiv autoritatea pârâtă care şi-a întemeiat apărarea pe existenţa lor, să facă dovada prin depunerea acestora la dosar, recurenta-reclamantă nefiind parte în cauzele respective.
Conform prevederilor art. 16 din C. proc. civ., probele se administrează de către instanţa care judecă procesul, cu excepţia cazurilor în care legea stabileşte altfel.
Prima instanţă, în considerentele sentinţei recurate, a analizat hotărârile judecătoreşţi menţionate, reţinând că; "(...)în prezent dreptul de administrare asupra terenurilor aparţinând domeniului public şi privat al statului pe care sunt amplasate amenajări piscicole (cum este şi cazul Lacului Tăbăcăriei) a fost restabilit în favoarea ANPA conform SC 3580/16.11.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin Decizia ICCJ nr. 2483/12.06.2020 şi, conform statuărilor acestor hotărâri judecătoreşti, luciul de apă reprezentat de lacul Tăbăcăriei nu poate avea decât destinaţie piscicolă, nicidecum destinaţie recreativă de natura celor enumerate de reclamantă şi printre care se regăsesc activităţile nautice"; "(...) Câtă vreme în prezent se pune în executare SC. nr. 3580/2016 a Curţii de Apel Bucureşti (definitivă prin Dec.civ. nr. 2486/2020 a ICCJ) prin care s-a restabilit dreptul de administrare a bunului imobil – lac natural Tăbăcăriei – în favoarea ANPA (instituţie aflată în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale) şi s-a statuat în mod definitiv de la data de 12.06.2020 că luciul de apă reprezentat de lacul Tăbăcăriei nu poate avea decât destinaţie piscicolă, este temeinic şi just refuzul pârâtei ANPA de a nu-şi da acordul în privinţa folosirii de către reclamantă a luciului de apă pentru activităţi cu o altă destinaţie decât piscicolă, şi anume, pentru activităţi sportive nautice, neputându-se schimba această destinaţie.(...)."
Din analiza sentinţei recurate, rezultă că, deşi hotărârile judecătoreşti invocate de pârâtă şi solicitate de reclamantă în cadrul probei cu înscrisuri, respectiv sentinţa civilă nr. 3580/16.11.2016 a Curţii de Apel Bucureşti şi decizia nr. 2483/12.06.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu au fost depuse la dosar, instanţa de fond şi-a întemeiat considerentele decisive pe hotărârile respective, analiza primei instanţe conducând, în final, la soluţia de respingere a acţiunii.
Acest mod de derulare a procedurii atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cu consecinţa reformării sentinţei atacate, casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În raport cu această soluţie, nu se mai impune analizarea celorlalte critici invocate de către recurenta-reclamantă, acestea urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea din 2 octombrie 2023, sub aspectul soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată a altor persoane, va casa în parte sentinţa recurată, în ceea ce priveşte soluţia dată fondului cauzei şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, astfel cum reiese din prezentele considerente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din data de 2 octombrie 2023 şi a sentinţei nr. 253 din 6 octombrie 2023 a Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea şi, în parte, sentinţa atacata şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Menţine sentinţa în ceea ce priveşte soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 7 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.