Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
1.1. Prin cererea înregistrată la data de 22.03.2023, sub dosar nr. x/2023 al Tribunalului Alba, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, a solicitat să se constate că au fost expropriate, în fapt, următoarele suprafeţe de teren, proprietatea sa, respectiv:
- suprafaţa de 407 teren arabil intravilan din imobilul înscris în C.F. nr. x Alba Iulia;
- suprafaţa de 428 mp teren arabil din imobilul înscris în C.F. nr. x Alba Iulia;
- suprafaţa de 11 mp din imobilul înscris în C.F. x Alba Iulia;
- suprafaţa de 298 mp din imobilul înscris în C.F. x Alba Iulia;
- suprafaţa de 437 mp din imobilul înscris în C.F. x Alba Iulia;
- suprafaţa de 126 mp din imobilul înscris în C.F. x Alba Iulia;
- suprafaţa de 444 mp din imobilul înscris în C.F. nr. x Alba Iulia;
- suprafaţa de 1 mp din imobilul înscris în C.F. nr. x Alba Iulia;
De asemenea a solicitat să fie obligat pârâtul la plata unei juste despăgubiri pentru suprafeţele de teren expropriate în cuantum de 25.000 RON, sub rezerva majorării şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
1.2. Ulterior, prin precizarea de acţiune depusă la data de 30.05.2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere a solicitat:
1. să se constate că este îndreptăţită la plata de despăgubiri ca urmare a exproprierii suprafeţei totale de 2152 mp teren intravilan din terenul proprietatea sa;
2. să fie obligat pârâtul să întocmească documentaţia cadastrală pentru imobilele proprietatea sa afectate de expropriere şi identificate la petitul I din cererea introductivă de instanţă, având ca finalitate radierea suprafeţelor expropriate din aceste cărţi funciare;
3. să fie obligat pârâtul să rectifice anexa 2 la Hotărârea Guvernului nr. 399/13.05.2014 privind declanşarea procedurilor de expropriere cuprinzând tabelul cu imobilele şi persoanele supuse exproprierii în sensul includerii sale în această listă cu suprafaţa de teren expropriată şi cu despăgubirea ce se va stabili prin hotărârea ce urmează a fi pronunţată, precum şi hotărârea de expropriere.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin încheierea de şedinţă din 25.04.2024, Tribunalul Aba – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Alba pentru soluţionarea cererii privind obligarea pârâtului Statul Român să rectifice anexa 2 la Hotărârea Guvernului nr. 399/13.05.2014 (petitul nr. 3 al cererii precizatoare).
A disjuns cererea având ca obiect obligarea pârâtului Statul Român să rectifice anexa 2 la Hotărârea Guvernului nr. 399/13.05.2014 (petitul nr. 3) şi a declinat competenţa de soluţionare a acestei cereri în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
Urmare a disjungerii şi declinării s-a format dosarul nr. x/2024.
În esenţă, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, ... se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, ... se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel şi faptul că, în cauză, s-a solicitat modificarea anexei 2 a H.G. nr. 399/13.05.2014 – act emis de o autoritate publică centrală, instanţa apreciind că soluţionarea cererii este de competenţa curţii de apel.
2.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia la data de 09.07.2024, sub numărul x/2024.
Prin sentinţa nr. 235 din 25 septembrie 2024, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă.
A apreciat instanţa că, în cauză, soluţionarea cererii de rectificare a anexei 2 la Hotărârea Guvernului nr. 399/13.05.2014 are caracter accesoriu şi depinde de modul de soluţionarea a capătului principal, respectiv constatarea exproprierii în fapt a unor terenuri, devenind incidente prevederile art. 123 alin. (1) C. proc. civ.
Curtea de Apel Alba-Iulia a mai reţinut că, deşi cererea precizatoare a fost depusă la Tribunalul Alba, la data de 30.05.2023, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale la data de 25 aprilie 2024, după patru termene acordate, încuviinţând inclusiv cereri de amânare motivate medical.
Or, art. 130 din C. proc. civ. prevede că necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.
Constatând ivit conflict negativ de competenţă, instanţa a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
II. Decizia Înaltei Curţi pronunţată în regulator de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 teza a II-a, art. 134 şi art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluţionării în prezentul regulator de competenţă, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces (Curtea de Apel Alba-Iulia şi Tribunalul Alba, secţia I civilă) îl constituie, în esenţă, chestiunea competenţei materiale.
În ceea ce priveşte cadrul procesual, se constată că prin acţiunea iniţială formulată de reclamantă, aceasta a solicitat să se constate că au fost expropriate în fapt următoarele suprafeţe de teren, proprietatea sa, respectiv: suprafaţa de 407 teren arabil intravilan din imobilul înscris în C.F. nr. x Alba Iulia; suprafaţa de 428 mp teren arabil din imobilul înscris în C.F. nr. x Alba Iulia; suprafaţa de 11 mp din imobilul înscris în C.F. x Alba Iulia; suprafaţa de 298 mp din imobilul înscris în C.F. x Alba Iulia; suprafaţa de 437 mp din imobilul înscris în C.F. x Alba Iulia; suprafaţa de 126 mp din imobilul înscris în C.F. x Alba Iulia; suprafaţa de 444 mp din imobilul înscris în C.F. nr. x Alba Iulia; suprafaţa de 1 mp din imobilul înscris în C.F. nr. x Alba Iulia. De asemenea, a solicitat să fie obligat pârâtul la plata unei juste despăgubiri pentru suprafeţele de teren expropriate în cuantum de 25.000 RON, sub rezerva majorării.
Prin precizarea la acţiune, formulată la 30.05.2023, reclamanta a arătat că este persoana îndreptăţită la płata de despăgubiri, având în vedere că pârâtul a expropriat o suprafaţă totală de 2152 mp din terenurile intravilane aflate în proprietatea sa şi, în atare condiţii, pârâtul are obligaţia, în baza art. 11 din Legea nr. 255/2010, de a identifica corect şi a întocmi documentaţia cadastrală cu privire la suprafaţa totală de teren de 2152 mp pe care a expropriat-o faptic, cu finalitatea radierii suprafeţelor expropriate din cărţile funciare.
Ca urmare a radierii din cărţile funciare a suprafeţelor de teren expropriate, a mai arătat reclamanta că se impune ca, în temeiul art. 32 alin. (3) şi alin. (4) din Legea 255/2010, pârâtul să fie obligat la rectificarea anexei 2 la Hotărârea Guvernului nr. 399/13.05.2014 privind declanşarea procedurilor de expropriere cuprinzând tabelul cu imobilele şi persoanele supuse exproprierii, în sensul includerii în această listă cu suprafaţa de teren expropriată şi cu despăgubirea ce se va stabili prin hotărârea ce urmează a fi pronunţată, precum şi hotărârea de expropriere.
Tribunalul Alba – secţia I Civilă, prin încheierea din 25.04.2024, a disjuns cererea având ca obiect obligarea pârâtului Statul Român să rectifice anexa 2 la Hotărârea Guvernului nr. 399/13.05.2014 (petitul nr. 3 al cererii precizatoare) şi a declinat competenţa de soluţionare a acestei cereri în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, apreciind că, faţă de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa soluţionării acestui capăt de cerere aparţine curţii de apel având în vedere că s-a solicitat modificarea anexei 2 a H.G. nr. 399/13.05.2014 – act emis de o autoritate publică centrală,.
Ulterior, disjungerii acestui capăt de cerere şi admiterii exceptiei de necompetenţă materială, prin încheierea din data de 18 iunie 2024, Tribunalul Alba a apreciat că soluţionarea cererii având ca obiect constatarea exproprierii în fapt a unor suprafeţe de teren proprietatea reclamantei, depinde de modul de soluţionare a cererii privind obligarea pârâtului Statul Român să rectifice anexa 2 la Hotărârea Guvernului nr. 399/13.05.2014 şi a suspendat judecarea dosarului nr., x/2023 până la soluţionarea celui de faţă.
În acest context, Înalta Curte reţine că pentru determinarea instanţei competente material să soluţioneze prezentul proces, prezintă relevanţă a se stabili corespunzător caracterul fiecărei cereri, dar şi a fiecărui capăt de cerere (principal sau accesoriu) aferent fiecărei cereri, în conformitate cu regulile prevăzute de art. 30 C. proc. civ.
Potrivit art. 30 alin. (2) din C. proc. civ., cererile în justiţie sunt principale, accesorii, adiţionale şi incidentale, iar dispoziţiile alin. (4) ale aceluiaşi articol prevăd că, cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluţionare depinde de soluţia dată unui capăt de cerere principal.
Din cuprinsul cererii introductive, cât şi precizatoare, rezultă că finalitatea cererii de chemare în judecată este constatarea că au fost expropriate în fapt suprafeţe de teren proprietatea reclamantei şi acordarea unei juste despăgubiri.
În raport de modalitatea de formulare a acţiunii, astfel cum a fost precizată, Înalta Curte constată că petitul principal al acţiunii este constatarea exproprierii în fapt a unor terenuri, iar soluţionarea cererii de rectificare a anexei 2 la Hotărârea Guvernului nr. 399/13.05.2014 (petitul 3 al cererii precizatoare), depinde de modul de soluţionare a acestuia, având un caracter accesoriu.
Instanţa învestită cu regulatorul de competenţă va avea în vedere că şi Tribunalul Alba, instanţa iniţial învestită, ulterior disjungerii acestui capăt de cerere, a apreciat că soluţionarea cererii având ca obiect constatarea exproprierii în fapt a unor suprafeţe de teren proprietatea reclamantei, depinde de modul de soluţionare a cererii disjunse, dispunând suspendarea cauzei până la soluţionarea acestui capăt de cerere.
Pentru a califica o cerere drept accesorie este esenţial nu numai ca soluţia să depindă de rezolvarea dată unui capăt de cerere principal, ci şi să se raporteze la capătul de cerere principal formulat în acelaşi proces, iar nu în procese diferite.
În aceste condiţii, având în vedere că reclamantul nu a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, ci întregul demers este întemeiat pe prevederile Legii nr. 255/2010, care instituie o competenţă exclusivă în favoarea secţiei civile a Tribunalului, şi calificând ca accesoriu capătul de cerere privind soluţionarea cererii de rectificare a anexei 2 la Hotărârea Guvernului nr. 399/13.05.2014, Înalta Curte constată că devin incidente prevederile art. 123 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora:
"(1) Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi atunci când competenţa de soluţionare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secţii specializate sau a unui complet specializat".
Pe cale de consecinţă, reţinând că soluţionarea cererii de rectificare a anexei 2 la Hotărârea Guvernului nr. 399/13.05.2014 depinde de modul de soluţionare a capătului principal de cerere având ca obiect constatarea exproprierii în fapt a unor suprafeţe de teren proprietatea reclamantei şi raportat la scopul urmărit de reclamantă prin introducerea acţiunii de faţă pe rolul instanţei judecătoreşti, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine, în conformitate prevederile legale anterior evocate, Tribunalului Alba, secţia I civilă.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Pentru motivele arătate la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) şi alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, în favoarea Tribunalului Alba – secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 7 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.