Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 07.07.2023, sub nr. x/2023, reclamantele A., B., C., D., E., F. au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună revocarea parţială a Ordinului nr. 959/I/12.04.2023 în ceea ce priveşte data de la care s-a stabilit indemnizaţia de încadrare prin valorificarea valorii de referinţă 605,225 RON fără a fi afectate de dispoziţiile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, ca fiind data de 01.01.2018; emiterea unui ordin de salarizare prin care să se stabilească indemnizaţia brută lunară, cu valorificarea valorii de referinţă sectorială de 605,225 RON fără a fi afectate de dispoziţiile art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017, începând cu data de 01.01.2018; determinarea sporurilor începând cu 01.01.2018 prin raportare la indemnizaţia de încadrare prin valorificarea valorii de referinţă 605,225 RON indemnizaţia neafectată de dispoziţiile art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017.
Pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi respingerea cererii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă şi, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1692 din 15 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-au hotărât următoarele:
- s-a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active,
- s-a admis cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanţii F., A., B., C., D., E., în contradictoriu cu pârât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
- a fost anulat în parte Ordinul nr. 959/I/12.04.2023 emis de către Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în ceea ce priveşte data de la care s-a stabilit indemnizaţia de încadrare prin valorificarea valorii de referinţă de 605,225 RON, fără a fi afectate de dispoziţiile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017,
- a fost obligată pârâta la emiterea în favoarea reclamanţilor a unor noi ordine de salarizare prin care să se stabilească indemnizaţia brută lunară, cu valorificarea valorii de referinţă sectorială de 605,225 RON, fără a fi afectată de dispoziţiile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, începând cu data de 01.01.2018,
- a fost obligată pârâta la determinarea sporurilor începând cu data de 01.01.2018, prin raportare la indemnizaţia de încadrare prin valorificarea valorii de referinţă de 605,225 RON, indemnizaţie neafectată de dispoziţiile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1692 din 15 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a intimaţilor - reclamanţi, recurenta-pârâtă a susţinut că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că aceştia au calitate procesuală activă, întrucât, pe de o parte, intimaţii - reclamanţi erau pensionaţi la momentul la care s-a făcut prin ordin al ordonatorului principal de credite, recunoaşterea dreptului la salarizarea judecătorilor aflaţi în activitate prin raportare la VRS de 605,225 RON (30 decembrie 2021, data emiterii Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 6245/C/2021), şi de la care, potrivit Ordinului nr. 2374 din 27.09.2023, emis de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţile de apel se stabilesc fără a fi afectate de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, iar pe de altă parte, art. 213 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor reglementează modalitatea de actualizarea pensiilor de serviciu, inclusiv pensia de invaliditate şi pensia de urmaş, pensia intimaţilor - reclamanţi urmând a fi actualizată în baza adeverinţei care are în vedere în concret veniturile brute aflate în plată, transmisă casei de pensii, care va proceda la actualizarea şi plata pensiei.
În susţinerea acţiunii, intimaţii - reclamanţi au invocat dispoziţii ce vizează drepturile salariale ale magistraţilor în activitate. Intimaţii - reclamanţi nu mai au calitatea de magistrat în activitate, în prezent având dreptul la pensie de serviciu, fiind reglementat de alte dispoziţii legale.
Având în vedere toate acestea, a solicitat instanţei să constate că intimaţii - reclamanţi nu pot solicita emiterea unor ordine de încadrare.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind revocarea parţială a Ordinului nr. 959/1 din 12.04.2023 şi obligarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la emiterea unui nou ordin, fără plafonare, cu valorificarea VRS de 605,225 RON, începând cu data de 01.01.2018, a solicitat instanţei să reţină că Ordinul nr. 959/12.04.2023 cuprinde dispoziţii generale privind modul de salarizare a judecătorilor, respectiv prin stabilirea unor indemnizaţii de bază în raport cu valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON cu înlăturarea de la aplicare a dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legca-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.
Acest ordin nu a privit recunoaşterea dreptului la stabilirea salarizării în raport cu valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, acest aspect fiind stabilit anterior prin hotărâri judecătoreşti, ori, după caz, prin acte administrative.
Mai precis, în cazul judecătorilor din cadrul curţilor de apel, tribunalelor şi judecătoriilor, acest drept a fost prevăzut în Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 6245/C/30.12.2021.
Limitându-se exclusiv la înlăturarea aplicării dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 în calcularea drepturilor salariale stabilite anterior prin raportare Ia valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, Ordinul nr. 959/1/12.04.2023 asigură doar cadrul juridic necesar stabilirii pentru fiecare judecător în parte a drepturilor ce li se cuvin.
Data de la care se acordă drepturile salariale este stabilită individual pentru fiecare judecător în urma analizei situaţiilor concrete ale acestora.
Având în vedere Ordinul nr. 959/1 din 12.04.2023 şi luând act de faptul că eliminarea inechităţilor în domeniul salarizării magistraţilor şi acordării pensiilor de serviciu a fost inclusă ca obiectiv specific al Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar 2022-2025, aprobată prin H.G. nr. 436/2022, Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a emis Ordinul nr. 977/1/26.04.2023, prin care a stabilit că, începând cu data de 01.04.2023, judecătorii din circumscripţia Curţii de Apel Iaşi beneficiază de drepturile salariale stabilite în Anexa parte intergrantă a acestui ordin calculate având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, fără a fi afectate de aplicarea prevedrilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.
Totodată, instanţa de fond a reţinut în mod eronat faptul că "intimaţii – reclamanţi beneficiază de o hotărâre judecătorească/titlul executoriu începând cu data de 01.01.2018, raportându-se la hotărârile judecătoreşti menţionate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Se impune a fi subliniat faptul că Ordinul nr. 959/1 din 12.04.2023 a urmărit punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti definitive (Sentinţa civilă nr. 1508 din 28 octombrie 2020, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia nr. 930 din 15 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, lămurită prin încheierea din 28 decembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia nr. 600 din 23 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în Dosarul nr. x/2023), prin raportare la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1029/21.12.2016, obiectul acestuia nepuând fi extins la alte aspecte privitoare la salarizarea personalului din familia ocupaţională Justiţie (sporuri, coeficient de multiplicare, etc) decât cele soluţionate definitiv prin respectiva hotărâre judecătorească.
Ulterior emiterii ordinului contestat de intimaţii - reclamanţi, la data de 27.09.2023 a fost emis Ordinul nr. 2734/1/2023, în temeiul căruia Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a emis Ordinul nr. 3247/1 din 03.11.2023 prin care s-a stabilit că pentru perioada 30.12.2021 - 31.03.2023, judecătorii din circumscripţia Curţii de Apel Iaşi beneficiază de drepturile salariate stabilite în anexă.
Ordinul nr. 2734/1 din 27 septembrie 2023 consfinţeşte o situaţie juridică stabilită prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 6245/C/30.12.2021, prin care a fost recunoscut administrativ, începând cu data de 30 decembrie 2021, dreptul judecătorilor la acordarea şi recalcularea indemnizaţiei raportate la valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, cu respectarea nivelului maxim prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017, având în vedere că, la data de 22 decembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a preluat de la Ministerul Justiţiei prerogativa gestionării bugetului instanţelor, în ale cărui drepturi şi obligaţii s-a subrogat, în limitele prevăzute de art. 142 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, şi ţinând cont de împrejurarea că Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a emis Ordinul nr. 959/1 din 12 aprilie 2023 şi de prevederile Deciziei ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 49/2018 (publicată în M.Of. nr. 838/2018) conform cărora la stabilirea drepturilor salariale este avut în vedere "nivelul maxim de salarizare la nivelul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, care au acelaşi scop, îndeplinesc aceleaşi funcţii şi atribuţii şi se situează la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar" (paragraful 123).
Prin urmare, având în vedere scopul actului administrativ, prin care Ministerul Justiţiei, constatând existenţa unei stări de fapt şi de drept, a ales să ia o decizie administrativă pentru viitor, acesta nu poate fi modificat în sensul schimbării datei de producere a efectelor, mergând către o dată anterioară emiterii lui, actualul ordonator principal de credite neputând dispune măsuri pentru care nu este conturată o bază legală corespunzătoare.
Recurenta a mai susţinut că referitor la capătul de cerere privind emiterea unui nou ordin de salarizare cu acordarea sporurilor în procent maxim de 45%, începând cu data de 01.01.2018, hotărârea primei instanţe este nelegală pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
În motivarea hotărârii, instanţa de fond a reţinut în mod eronat faptul că "indemnizaţia de încadrare stabilită în favoarea reclamanţilor este greşită, astfel că nu poate fi menţinut nici cuantumul sporurilor acordate în conţinutul acestora."
Legea-cadru nr. 153/2017 prevede un procent al sporurilor de până la 45% aplicat la indemnizaţia de încadrare, determinat conform art. 24 din cap. III-secţiunea III a Legii nr. 153/2017, raportat la art. 4 şi 5 din Anexa art. V, cap. VIII, care prevăd în domeniul de activitate "Justiţie" sporul pentru condiţii de muncă grele - 15%, sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică 25%, sporul pentru păstrarea confidenţialităţii de 5%, lăsând la aprecierea ordonatorului de credite condiţiile de acordare a acestora, evident cu respectarea dispoziţiilor imperative ale legii.
Dispoziţiile legale menţionate trebuie analizate coroborat cu cele ale art. 25 alin. (1) din Cap. II al Legii nr. 153/2017.
Cu toate acestea, chiar dacă într-un anumit interval temporal, bugetul unui ordonator de credite ar permite acordarea sporurilor în procentul maxim de 45% pentru fiecare angajat, acest procent poate şi se impune a fi revizuit periodic, astfel încât să fie asigurată conformarea la limitarea prevăzută de art. 25 din lege.
4. Apărările formulate în recurs
În stadiul procesual al recursului nu s-a formulat întâmpinare.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea dosarului de recurs la data de 24 octombrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele expuse în continuare.
Instanţa de control judiciar apreciază că sentinţa recurată a fost dată cu greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale privind calitatea procesuală activă a reclamanţilor, constatând incidenţa în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 29 din C. proc. civ. "Acţiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecţia dreptului subiectiv pretins de către una dintre părţi sau a unei alte situaţii juridice, precum şi pentru asigurarea apărării părţilor în proces."
Conform art. 32 C. proc. civ.: "(1) Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condiţiile legii; b) are calitate procesuală; c) formulează o pretenţie; d) justifică un interes."
Dispoziţiile art. 36 C. proc. civ. reglementează calitatea procesuală ca fiind dată de identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii, sancţiunea încălcării acestei condiţii fiind respingerea cererii ca fiind formulată de sau împotriva unei persoane fără calitate, potrivit art. 40 alin. (1) C. proc. civ.
Calitatea procesuală presupune, aşadar, existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuala activă) şi, pe de altă parte, între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic (calitate procesuala pasivă). Reclamantul, fiind cel care porneşte acţiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată.
Excepţia lipsei calităţii procesuale active este deci o excepţie de fond, absolută şi peremptorie.
Înalta Curte constată că obiectul prezentei cereri de chemare în judecată este reprezentat în principal de contestarea actelor privind salarizarea magistraţilor în activitate, respectiv de emiterea unor ordine de încadrare privind salarizarea.
Prima instanţă a reţinut că reclamantele au calitate procesuală activă, argumentul invocat fiind acela că "este justificată calitatea procesuală activă, pe de o parte, având în vedere că la data de 01.01.2018, aceştia se aflau în activitate, iar pe de altă parte, în funcţie de drepturile salariate stabilite prin ordinul contestat, sunt determinate bazele de calcul pentru stabilirea pensiilor intimaţilor - reclamanţi, conform Legii nr. 303/2004, respectiv Legii nr. 303/2022."
Instanţa de recurs constată că această reţinere este eronată întrucât reclamantele sunt judecători eliberaţi din funcţie, prin pensionare, acestea beneficiind de pensie.
Or, pentru a putea formula prezenta cerere de chemare în judecată prin care se solicită obligarea pârâtei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la emiterea ordinelor de încadrare, reclamantele ar fi trebuit să fie în activitate ca să poate face dovada existenţei unor raporturi de serviciu cu pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât instanţa supremă, în calitate de ordonator principal poate stabili, prin ordin, drepturile salariale (indemnizaţia de serviciu) şi sporurile, doar pentru judecătorii în activitate.
Aşadar, intimatele - reclamante erau pensionate la momentul la care s-a făcut, prin ordin al ordonatorului principal de credite, recunoaşterea dreptului la salarizarea judecătorilor aflaţi în activitate prin raportare la VRS de 605,225 RON (30 decembrie 2021, data emiterii Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 6245/C/2021), şi de la care, potrivit Ordinului nr. 2374 din 27.09.2023, emis de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţile de apel se stabilesc fără a fi afectate de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.
Or, în susţinerea acţiunii, intimatele - reclamante au invocat dispoziţii ce vizează drepturile salariale ale magistraţilor în activitate. Astfel cum s-a reţinut anterior, reclamantele nu mai au calitatea de magistrat în activitate, în prezent având dreptul la pensie de serviciu, care este reglementat de alte dispoziţii legale.
Prin urmare, intimatele-reclamante nu se pot pretinde "beneficiari" ai actului contestat, în cazul acestora doar o adeverinţă care are în vedere în concret veniturile brute aflate în plată, reprezintă temei pentru actualizarea pensiei de serviciu care nu se poate întemeia pe o jurisprudenţă ce are drept obiect stabilirea unor drepturi salariale individuale.
Pensia intimatelor - reclamante urmează a fi actualizată în temeiul dispoziţiilor din Legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor referitor la actualizarea pensiilor de serviciu, inclusiv pensia de invaliditate şi pensia de urmaş, în baza adeverinţei transmisă casei de pensii, care va proceda la actualizarea şi plata pensiei.
În concluzie, intimatele - reclamante nu pot solicita pe calea prezentului demers judiciar emiterea unor ordine de încadrare privind salarizarea, astfel că se impune reformarea sentinţei recurate în acord cu aceste considerente.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va admite excepţia lipsei calităţii procesuale active şi va respinge acţiunea, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de pârâta Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 1692 din 15 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active.
Respinge acţiunea, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.
Pronunţată astăzi, 7 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.