Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 04.11.2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A., Cenuşă Maria, B., C., D. şi E. au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiţiei, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:
- revocarea parţială a Ordinului 6245/C/2021 din 30.12.2021 în ceea ce priveşte data de la care s-a stabilit indemnizaţia de încadrare prin aplicarea valorii de referinţă de 605,225 RON începând cu data de 01.06.2016 în loc de 30.12.2021,
- obligarea acestuia de a emite ordin/dispoziţie, prin care să transmită Curţii de Apel Iaşi obligaţia de a înainta Casei Naţionale de Pensii Publice - Casei Judeţene de Pensii Iaşi adeverinţa cu privire la actualizarea/stabilirea pensiei de serviciu, cu stabilirea indemnizaţiei de încadrare cu aplicarea valorii de referinţă sectorială de 605,225 RON pentru perioada 01.06.2016 - 30.12.2021, data emiterii Ordinului 6245/C/2021 din 30.12.2021.
Pârâtul Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare, la data de 09.12.2022, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Pârâtul a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, arătând că, potrivit art. 7 alin. (1), Cap. VIII din Anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017, prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţiei Judiciare, Institutul Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituţii din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice. De asemenea, împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.
Pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor în cererea de anulare parţială a ordinului contestat din perspectiva datei de stabilire a unei alte valori de referinţă sectorială. S-a arătat că reclamanţii au fost eliberaţi din funcţie prin pensionare, moment din care ordinele ministrului justiţiei prin care se dispune cu privire la element ale indemnizaţiilor personalului în activitate nu îi mai vizează.
Prin încheierea de şedinţă din data de 06.03.2023, instanţa, în baza art. 38 din C. proc. civ. coroborat cu art. 142 din Legea nr. 304/2022, a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Urmare a dispoziţiilor instanţei, date prin încheierea de şedinţă din data de 29.05.2023, reclamanţii au depus la dosarul instanţei punct de vedere cu privire la emiterea Ordinului nr. 959/12.04.2023, prin care au învederat că îşi menţin acţiunea, astfel cum a fost formulată, arătând că emiterea acestui ordin confirmă justeţea şi temeinicia solicitării acestora de a fi calculate drepturile salariale având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON începând cu data de 01.08.2016.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1936 din 4 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia inadmisibilităţii şi a fost respinsă cererea formulată de către reclamanţii A., Cenuşă Maria, B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca inadmisibilă.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1936 din 4 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., Cenuşă Maria, B., C., D. şi E. au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentţii-reclamanţi au criticat modul în care prima instanţă a interpretat şi aplicat prevederile art. 7 alin. (1)-(2) din Capitolul VIII din Anexa nr. V din Legea nr. 153/2017 şi art. 37 din Legea nr. 153/2017.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, au susţinut că aceasta nu este întemeiată, întrucât, contrar susţinerilor pârâtului, au parcurs procedura administrativă prealabilă, prin formularea contestaţiei împotriva Ordinului nr. 6245/C/2021 din 30.12.2021, înregistrată la Ministerul Justiţiei, care a răspuns prin adresa nr. x/21.10.2022.
Urmare a primirii acestui răspuns, s-au adresat ulterior instanţei de judecată, iar tocmai acest demers judiciar atestă continuarea parcurgerii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Capitolul VIII al Anexei nr. V la Legea nr. 157/2017.
Chiar dacă nu a precizat expres că supun controlului jurisdicţional adresa de răspuns nr. x/21.10.2022, a se considera că lipsa unei astfel de solicitări ar conduce la inadmisibilitatea acţiunii, reprezintă o măsură excesiv de formală, formalism impus doar reclamantului, nu şi pârâtului în ansamblul aceleiaşi proceduri.
Astfel, Ministerul Justiţiei avea obligaţia să emită o hotărâre, conform art. 7 alin. (2) din Capitolul VIII al Anexei nr. V la Legea nr. 157/2017, care prevede că "Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.".
Or, cu toate că adresa de răspuns nr. x/21.10.2022, emisă de Ministerul Justiţiei nu prezintă caracteristicile formale ale unei hotărâri, ea a fost atacată jurisdicţional în cadrul procedurii prevăzute de art. 7 din Capitolul VIII al Anexei nr. V la Legea nr. 157/2017, iar motivele de nelegalitate expuse în cererea introductivă vizează atât ordinul atacat, cât şi adresa de răspuns.
Au mai susţinut că exceptia inadmisibilitatii actiunii, motivat de faptul că nu au atacat hotărârea prin care a fost solutionată contestaţia împotriva Ordinului nr. 6245/C/2021/30.12.2021 emis de Ministerul Justiţiei, ci au atacat chiar acest ordin este neîntemeiată şi pentru considerentele pe care le-au invocat reclamanţii şi pe parcursul primei judecăţi în răspunsul la întâmpinarea formulată de Ministerul Justiţiei, care vizează următoarele aspecte:
Reclamanţilor nu li se aplică prevederile din Legea nr. 153/2017 privind contestarea drepturilor salariale. Din tot cuprinsul Ordinului nr. 6245/C/2021/30.12.2021 emis de Ministerul Justiţiei rezultă în mod clar că este un ordin de salarizare a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi al curţilor de apel, precum şi ale asistenţilor judiciari.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 153/2017, rezultă ca aceasta se aplica salariatilor sau celor care sunt sub incidenta unor raporturi de muncă, însă reclamantii sunt judecători pensionari şi sunt excluşi din sfera de incidenţă a art. 37 din Legea nr. 153/2017.
De asemenea, un alt considerent de respingere a exceptiei invocate de pârât se refera la faptul ca ordinul contestat nu le-a fost comunicat.
Recurenţii-reclamanţi au invocat incidenţa aceluiaşi caz de casare, respectiv cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi din perspectiva soluţiei dispuse în mod greşit de către prima instanţă, prin care a respins ca inadmisibilă solicitarea de a se dispune obligarea pârâtului intimat să emită un ordin/dispoziţie, prin care să transmită Curţii de Apel Iaşi obligaţia de a înainta Casei Naţionale de Pensii Publice – Casei Judeţene de Pensii Iaşi adeverinţa cu privire la actualizarea/stabilirea pensiei de serviciu, cu stabilirea indemnizaţiei de încadrare cu valorificarea valorii de referinţă sectorială de 605,225 RON pentru perioada 01.06.2016 - 30.12.2021.
Au criticat modul în care instanţa de fond a interpretat prevederile art. 18 şi art. 19 din H.G. nr. 1275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu şi la acordarea indemnizaţiilor pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani.
Au enunţat dispoziţiile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, susţinând că în acelasi sens este şi art. 213 alin. (2) din Legea nr. 303/2022, care stipuleaza "Pensiile de serviciu, inclusiv pensia de invaliditate şi pensia de urmaş, se actualizează procentual ori de câte ori se majorează indemnizaţia de încadrare brută lunară pentru judecătorii sau procurorii în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad profesional."
Cu privire la acest aspect, au învederat că, prin Decizia nr. 55/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că VRS de 605,225 RON îi vizează pe toţi ordonatorii principali de credite din sistemul judiciar, prin emiterea ordinului contestat prin care se recunoaşte pentru judecătorii din raza Curtii de Apel Iasi o astfel de valoare de referinţă sectorială de 605,225 RON doar de la data de 30.12.2021, astfel că recurenţii sunt prejudiciaţi deoarece Curtea de Apel Iasi le-a eliberat adeverinte pentru actualizarea pensiilor de serviciu cu valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON doar de la data de 30.12.2021, făcând referire expresă la Ordinul nr. 6245/C/2021/30.12.2021 emis de Ministerul Justiţiei.
Făcând trimitere la Decizia nr. 9/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii, au arătat că nu poate fi primită susţinerea Ministerului Justitiei referitoare la inadmisibilitatea acţiunii motivat de faptul ca nu ar fi invocat motive de nelegalitate.
Ori, recunoasterea valorii de referinţă sectorială de 605,225 RON de la data de 30.12.2021 şi nu de la 01.08.2016, reprezintă o încălcare a actului normativ care reglementează o astfel de valoare de referinţă sectorială, făcând ca ordinul contestat sa fie profund nelegal.
Astfel, atât timp cât există ordine administrative de salarizare în raport de VRS de 605,225 RON de la data de 01.08.2016 (Ordinele nr. 221/2020, nr. 224/2020 şi nr. 229/2020 ale Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Dispoziţia Secretarului general 102/2.04.2021, Ordinul nr. 143/28.12.2020 al Inspectorului şef al Inspecţiei judiciare, Ordinul 2295 din 7.12.2021 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, deciziile 29/C/19.05.2021, respectiv 29/C/19.06.2017 emise de Presedintele Curţii de Apel Alba Iulia, respectiv de Vicepresedintele Curţii de Apel Alba Iulia), dar şi hotărâri judecătoreşti prin care se dispune obligarea ordonatorilor de credite din cadrul familiei ocupationale "Justiţie" la plata indemnizaţiilor prin raportare la VRS de 605.225 RON de la date mult anterioare celor din ordinul contestat (Sentinţa civilă nr. 952/18.11.2020 pronunţată de Tribunalul Galaţi, definitivă prin decizia civilă nr. 8/06.01.2022 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi prin care s-a dispus acordarea drepturilor salariale prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu data de 02.02.2017 şi în continuare, pentru viitor, până la data plăţii efective, pentru colegii judecători din cadrul Curţii de Apel Iaşi).
În raport de Decizia nr. 9/2017 dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii, de Decizia nr. 36/2018 a ICCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept si de Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, discriminarea din cadrul familiei ocupaţionale "Justiţie" poate fi înlaturată numai prin salarizarea tuturor membrilor acestei familii prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, începând cu data de 01.08.2016.
4. Apărările formulate în recurs
4.1 Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute, nefiind susceptibilă de criticile formulate.
Astfel, a solicitat respingerea criticilor privind soluţia inadmisibilităţii privind atât primul capăt de cerere, cât privind cel de-al doilea capăt de cerere.
În opinia sa, reclamanţii aveau obligaţia de a supune controlului de legalitate adresa Ministerului Justiţiei nr. x/2022, având în vedere art. 7 alin. (2), cap. VIII din Anexa V din Legea 153/2017, iar necomunicarea ordinului nu este motiv de respingere a excepţiei inadmisibilităţii, în condiţiile în care chiar reclamanţii care au contestat ordinul au precizat că au luat cunoştinţă de cuprinsul acestuia din cuprinsul adeverinţei tip de actualizare a pensiilor de serviciu, astfel că reclamaţii nu pot susţine cu temei că nu sunt ţinuti de respectarea prevederilor legale în discuţie.
Intimatul a mai susţinut că în motivarea cererii de înlocuire a datei de la care se modifică valoarea de referinţă sectorială nu se afirmă motive de nelegalitate, reclamanţii învederând o stare de fapt, ordinul contestat reţinând aplicabilitatea unor acte normative a căror forţă juridică nu poate fi ignorată ori eliminată decât prin constatarea neconstituţionalităţii lor.
4.2 Intimata-pârâtă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat întâmpinare, prin care a precizat că înţelege să se subroge în drepturile şi obligaţiile Ministerului Justiţiei, cu asumarea tuturor consecinţelor legale, şi că înţelege să îşi însuşească cererea de recurs formulată de Minister.
A susţinut că instanţa de fond a interpretat şi a aplicat corect art. 7 alin. (2), cap. VIII din Anexa V din Legea 153/2017.
În ceea ce priveşte inadmisibilitatea capătului de cerere vizând obligarea Ministerului Justiţiei/Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a emite un ordin/dispoziţie prin care să oblige Curtea de Apeş Iasi să înainteze Casei de Pensii adeverinţa cu privire la actualizarea pensiei de serviciu, a susţinut că s-a reţinut în mod temeinic şi legal că nu există niciun temei în baza căruia instanţa de contencios administrativ şi fiscal să poată dispune obligarea unei autorităţi să emită un act prin care să oblige altă autoritate să emită o adeverinţă privind actualizarea pensiei, făcându-se o corectă aplicare a prevederilor H.G. nr. 1275/2005.
5. Răspunsul la întâmpinare
Prin răspunsul la întâmpinare, recurentii au solicitat respingerea apărărilor formulate de intimati, reiterând, în esenţă argumentele prezentate prin cererea de recurs.
6. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea dosarului de recurs la data de 24 octombrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Reclamanţii au avut calitatea de judecător în cadrul Curţii de Apel Iaşi, fiind eliberaţi din funcţie prin pensionare după cum urmează: A. la data de 01.12.2016, Cenuşă Maria la data de 30.01.2014, B. la data de 01.02.2015, C. la data de 14.12.2017, D. la data de 30.01.2014, E. la data de 23.09.2015.
La data de 22.08.2022, reclamanţii au adresat, în comun, Ministerului Justiţiei o plângere prealabilă, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Anexa V a Legii nr. 153/2017 - Lege cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, coroborate cu dispoziţiile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, iar Ministerul Justiţiei a răspuns prin adresa nr. x/2022 din data de 21.10.2022.
In acest context factual, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanţii A., Cenuşă Maria, B., C., D. şi E. au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiţiei, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: revocarea parţială a Ordinului 6245/C/2021 din 30.12.2021 în ceea ce priveşte data de la care s-a stabilit indemnizaţia de încadrare prin valorificarea valorii de referinţă de 605,225 RON începând cu data de 01.06.2016 în loc de 30.12.2021; obligarea pârâtului de a emite ordin/dispoziţie, prin care să transmită Curţii de Apel Iaşi obligaţia de a înainta Casei Naţionale de Pensii Publice - Casei Judeţene de Pensii Iaşi adeverinţa cu privire la actualizarea/stabilirea pensiei de serviciu, cu stabilirea indemnizaţiei de încadrare cu valorificarea valorii de referinţă sectorială de 605,225 RON pentru perioada 01.06.2016 - 30.12.2021, data emiterii Ordinului 6245/C/2021 din 30.12.2021.
Prin încheierea de şedinţă din data de 06.03.2023, instanţa, în baza art. 38 din C. proc. civ. coroborat cu art. 142 din Legea nr. 304/2022, a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin sentinţa recurată, s-a admis excepţia inadmisibilităţii şi a fost respinsă acţiunea ca inadmisibilă.
Înalta Curte urmează să admită recursul formulat de reclamanţi, să caseze în parte sentinţa recurată în ceea ce priveşte soluţionarea primului capăt de cerere şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea acestuia; va menţine în rest sentinţa recurată.
Prima instanţă, raportându-se la dispoziţiile art. 7 alin. (2) din capitolul VIII al Anexei V la Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, a respins ca inadmisibilă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanţi, Înalta Curte apreciind că în cauză s-a făcut o greşită interpretare şi aplicare a acestor dispoziţii legale, fiind incident motiv de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În concret, în speţa dedusă judecăţii, prima instanţă a reţinut că obiect al controlului de legalitate exercitat de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este adresa nr. x/2022 a Ministerului Justiţiei prin care se soluţionează contestaţia formulată împotriva actului de stabilire a drepturilor salariale, iar nu actul de stabilire a drepturilor salariale, la a cărui analiză se ajunge subsecvent, în condiţiile legalei investiri a instanţei.
Înalta Curte consideră că sentinţa pronunţată de prima instanţă este nelegală sub acest aspect, fiind dată cu un formalism care se îndepărtează vădit de sensul legii şi scopul instituit de legiuitor prin dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (2) din capitolul VIII al Anexei V la Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Efectivitatea dreptului de acces impune ca un individ să beneficieze de o posibilitate clară şi concretă de a contesta un act ce constituie o ingerinţă în drepturile sale (Bellet vs. Franta, par. 42, 36; a se vedea, de asemenea, Canete de Goni vs. Spania, par. 34).
Deşi recurentii-reclamanţi, prin cererea de chemare în judecată, au solicitat în mod expres doar revocarea parţială a Ordinului 6245/C/2021 din 30.12.2021, nu şi anularea adresei nr. x/2022 a Ministerului Justiţiei, prin care s-a soluţionat contestaţia administrativă împotriva actului de stabilire a drepturilor salariale, Înalta Curte reţine că motivele care au stat la baza stabilirii drepturilor salariale ale recurenţilor-reclamanţi sunt comune celor două acte administrative.
În condiţiile în care actul administrativ care produce efecte juridice, de sine stătător, este Ordinul de salarizare nr. 6245/C/2021 din 30.12.2021, şi nu adresa nr. x/2022 prin care s-a soluţionat contestaţia administrativă, Înalta Curte apreciază că prima instanţă trebuia să facă calificarea juridică a obiectului cererii de chemare în judecată în funcţie de motivele invocate de recurenţii-reclamanţi în susţinerea cererii.
Faţă de aceste motive, având în vedere soluţia pronunţată în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată şi pretenţiile concrete deduse judecăţii, ţinând cont de specificul contenciosului administrativ în limitele căruia se desfăşoară raporturile litigioase de faţă, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, astfel cum s-a reţinut în considerentele expuse, motiv pentru care, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea în parte a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe spre rejudecarea primului capăt de cerere.
Cu ocazia rejudecării instanţa urmează să se pronunţe asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei prin întâmpinare, iar, în cazul în care această excepţie este respinsă, să procedeze la soluţionarea fondului cauzei, prin examinarea tuturor susţinerilor părţilor litigante, în raport de dispoziţiile legale incidente cauzei şi de probele invocate de acestea.
Înalta Curte urmează să menţină în rest sentinţa recurată, constatând că este corectă analizarea celui de al doilea capăt de cerere, susţinerile recurenţilor cu privire la acest aspect fiind nefondate.
Astfel, prin al doilea capăt de cerere, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită un ordin/dispoziţie prin care să oblige Curtea de Apel Iaşi să înainteze Casei Naţionale de Pensii Publice - Casei Judeţene de Pensii adeverinţa cu privire la actualizarea pensiei de serviciu, prima instanţă în mod judicios concluzionând că nu există vreun temei legal în baza căruia instanţa de contencios administrativ să poată dispune obligarea unei autorităţi (Ministerul Justiţiei sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) să emită un act (ordin sau dispoziţie) prin care să oblige altă autoritate (Curtea de Apel Iaşi) să emită o adeverinţă privind actualizarea pensiei, solicitarea reclamanţilor ce face obiectul capătului al doilea de cerere, fiind inadmisibilă, nefiind fondate suţinerile recurenţilor, prin care de altfel fac referire la aceleaşi dispoziţii legale reţinute de instanţă, fără să arate modul în care au fost aplicate greşit.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 497 C. proc. civ., va admite recursul formulat de reclamanţi, va casa în parte sentinţa recurată în ceea ce priveşte soluţionarea primului capăt de cerere şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea acestuia; va menţine în rest sentinţa recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de reclamanţii A., Cenuşă Maria, B., C., D. şi E. împotriva sentinţei civile nr. 1936 din 4 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte sentinţa recurată în ceea ce priveşte soluţionarea primului capăt de cerere şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea acestuia.
Menţine în rest sentinţa recurată.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 7 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.