Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 02.08.2023, sub nr. x/2023, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. să se constate existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1857 din 6 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi s-a constatat că pârâtul A. a fost lucrător al Securităţii în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1857 din 6 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul-pârât a invocat neîntrunirea condiţiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 în ceea ce priveşte persoana acestuia.
A susţinut că nu a desfăşurat activităţi prin care ar fi suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului în ceea ce priveşte persoana B.., în condiţiile în care, în mod efectiv, prin notele menţionate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu sunt trasate de către persoana sa activităţi sau sarcini de natură a suprima ori îngrădi drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, astfel cum în mod nelegal se reţine.
În acest context, în opinia sa, este evident faptul că nu au fost îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale deoarece, obiectul activităţii informative în domeniul militar a avut drept scop doar protejarea obiectivelor date în competenţă, prin monitorizarea mediilor cu relevanţă pentru siguranţa naţională, contrar aprecierilor instanţei de fond potrivit cărora "activitatea în discuţie desfăşurată de pârâtul A. era orientată înspre susţinerea regimului totalitar comunist, vizând un potenţial opozant al acestuia ".
A înţeles să reitereze în acest sens faptul că numitul B.. nu s-a aflat niciodată în preocupările sale profesionale, cu atât mai mult ca "potenţial opozant". Aceasta în condiţiile în care se omite faptul că în Nota Informativă din data de 08.04.1989, se menţionează clar aspectul că "Din discuţiile purtate de sursă cu cadrele Statului Major de Apărare Civilă nu a rezultat că unii dintre aceştia să fi fost solicitaţi în discuţii ori să se confeseze cu cel în cauză".
Din această perspectivă, a constatat o anumită consecvenţă manifestată, atât de către reclamanta cât şi, ulterior, de către instanţa de fond, prin care s-au sporit progresiv "acuzaţiile" aduse recurentului (ex: în acţiunea reclamantului din 01.08.2023, fila x, alin. (2) se specifică faptul că a "participat activ la supraveghere informativă a titularului dosarului (...)", aspecte infirmate de probe şi pe care le-a invocat prin menţionarea aspectelor existente în partea finală a Notei Informative din data de 08.04.1989. Ca urmare a acestui fapt, tot reclamanta, în răspunsul la întâmpinare din 06.10.2023 fila x alin. (2), specifică faptul că "pârâtul a fost foarte bine angrenat în mecanismul de urmărire informativă a titularului de dosar" şi, din nou, la fila x alin. (6) "a întocmit documente şi a participat activ la urmărirea informativă împotriva titularului dosarului (...)" aspecte infirmate de probele existente la dosar. Ulterior, instanţa de fond specifică faptul că "activitatea în discuţie desfăşurată de pârât (...) era orientată înspre susţinerea regimului totalitar comunist, vizând un potenţial opozant al a cestuia" .
Astfel, au fost create premisele de a fi pus în imposibilitatea exercitării dreptului la apărare, respectiv în poziţia de a confirma ori infirma unele împrejurări despre care nu are ştiinţă în mod concret, însă care i-au fost puse în sarcină. Cu titlu exemplificativ a arătat că instanţa de fond stabileşte că "urmărirea informativă instrumentată împotriva domnului B.. a fost una abuzivă, motivată de considerente politice şi nu de stricta respectare a normelor legale în vigoare (...)" fila x alin. (7); " niciuna din probele administrate în cauză nu oferă vreun indiciu în sensul că persoana urmărită informativ ar fi desfăşurat, în perioada de referinţă, activităţi de natură să aducă atingere valorilor sociale sus-menţionate" fila x, alin. (9); "activitatea în discuţie desfăşurată de pârât (...) era orientată înspre susţinerea regimului totalitar comunist, vizând un potenţial opozant al acestuia" fila x, alin. (5); "ţinerea vieţii private sub observaţie cu ajutorul agenţilor şi informatorilor, pentru cunoaşterea relaţiilor şi conduitei persoanelor respective (...)" fila x, alin. ultim.
După cum se poate observa, invocarea tuturor acestor motivaţii, creează situaţia anacronică prin care i se limitează dreptul la apărare, deoarece fac obiectul acestui dosar de judecată însă cu acuzaţii şi "probe" care privesc alte persoane si instituţii, deşi a dovedit că nu are nicio legătură cu supravegherea, respectiv urmărirea informativă a persoanei (spre exemplificare, acuzaţiile ce i se aduc se regăsesc în integralitatea lor în cuprinsul Planului de măsuri din anul 1985 în DUI "C." al Inspectoratului Judeţean al M1 Tulcea - Securitate. Deşi nu a fost angrenat niciodată în acest plan, care se referă la un potenţial opozant, motivaţia politică, considerentele politice, cunoaşterea conduitei, preocupărilor, relaţiilor de familie şi relaţiilor persoanei prin încadrare informativă, culegerea de informaţii despre comportament şi anturaj, etc.. Astfel, s-a creat o situaţie confuză în ceea ce priveşte atribuţiile, instituţiile, persoanele, responsabilităţile, temporalitatea şi faptele invocate.
A reiterat recurentul şi aspectul că la data întocmirii planului de măsuri din anul 1985 în DUI "C." al Inspectoratului Judeţean al Ml Tulcea-Securitate, acesta avea doar calitatea de elev al Scolii Militare fără atribuţii operative specifice activităţii de culegere informaţii. Mai mult decât atât, ulterior dobândirii calităţii de ofiţer operativ II a fost încadrat la Centrul Militar Judeţean Tulcea, unitate militară din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, context în care în cadrul activităţilor specifice zilnice, îi este semnalată prezenţa în incinta unei unităţi militare din municipiul Tulcea a persoanei în cauză. Singurul demers realizat este acela a redirecţiona respectivele note fără a solicita realizarea de activităţi care, prin natura lor, să fie apte să suprime ori să îngrădească drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanei în cauză.
Folosirea, de cele mai multe ori, în încercarea dovedirii îndeplinirii si celei de-a doua condiţie pentru a fi constatată calitatea de lucrător al securităţii şi a altor argumente în afara celor de mai sus, respectiv asocierea activităţii sale din sfera siguranţei naţionale cu obiectivele urmărite de alte structuri informative în această speţă, aşa cum a invocat la paragraful anterior, reprezintă în opinia sa, un demers ilegal.
Obiectivele militare pe care le-a avut în competenţă au fost: Centrul Militar Judeţean Tulcea, Statul Major de Apărare Civilă Tulcea, Statul Major al Gărzilor Patriotice Tulcea şi Compania Pază Aeroport Tulcea, obiective aflate în componenţa Ministerului Apărării Naţionale, iar activitatea informativă a desfăşurat-o exclusiv în sfera siguranţei naţionale din domeniul militar.
Recurentul a susţinut că nu a avut calitatea de lucrător al securităţii pe tot parcursul supravegherii informative a titularului dosarului fond informativ nr. x (cotă CNSAS).
În ceea ce priveşte "participarea activă la supravegherea informativă a titularului dosarului nr. x" - aşa cum se menţionează în pag. 2/6, alin. (2) a acţiunii în constatare, precum şi la fila x din considerentele hotărârii, a arătat următoarele:
Din Planul de măsuri în DUI "C." deschis la 21.12.1985 de către Inspectoratul Judeţean Tulcea-Securitate, rezultă că numitul B.. a fost luat în lucru în cadrul supravegherii informative la 21.11.1983, până la data de 21.12.1985, când s-a aprobat forma de urmărire prin dosar de urmărire informativă.
Pe cale de consecinţă, este evident că nu a luat parte în niciun fel la supravegherea informativă a titularului dosarului nr. x, cu atât mai mult ca "participant activ", aşa cum s-a invocat în nota de constatare a CNSAS, deoarece în perioada respectivă nu era ofiţer activ cu atribuţii specifice unei asemenea calităţi.
Nu a avut calitatea de lucrător al securităţii la momentul deschiderii DUI "C." de către Inspectoratul Judeţean al Ml- Securitate Tulcea, vizându-l pe titular, şi nici nu a fost angrenat prin niciun Plan de măsuri la această acţiune.
Din cuprinsul Planului de măsuri nr. 3/I.A./0013/21.12.1985 întocmit de Inspectoratul Judeţean Tulcea - Securitate în cadrul D.U.I. "C.", rezultă obligaţii şi termene de aducere la îndeplinire stabilite în sarcina unor lucrători operativi din cadrul acestei structuri şi, pe cale de consecinţă, nu avea cum să fie angrenat în această lucrare, la data respectivă nefiind cadru activ al D.. iar, ulterior, nici angajatul acelei unităţi (a se vedea: livret militar nr. x şi carnet de muncă seria xe., nr. x).
A reiterat că este lesne de observat că, la momentul întocmirii acestui plan şi al deschiderii D.U.I., nu era ofiţer activ, dobândind această calitate la data de 23.08.1988, când a fost repartizat direct la U.M. 02557 Tulcea (Centrul Militar Judeţean Tulcea).
A mai arătat că, din cuprinsul raportului olograf al Inspectoratului Judeţean Tulcea - Securitate nr. 3/I.A./0037432/07.12.1989 înaintat Ministerului de Interne, DSS - Direcţia a -III-a Bucureşti, rezultă, fără echivoc, că această instituţie avea în lucru D.U.I. "C.".
A obţinut cele două informaţii în cadrul legal de competenţă pentru securitate naţională în domeniul militar.
Referitor la constatarea potrivit căreia aspectele rezultate din cele două note informative "au avut ca scop şi consecinţă obţinerea de informaţii referitoare la viaţa privată a unei persoane, incluzând preocupările, anturajul şi relaţiile de familie, în lipsa acordului acesteia, fără ca măsurile întreprinse să fi fost justificate de imperativul apărării siguranţei naţionale", a arătat următoarele:
Aşa cum rezultă din cuprinsul acestora, cele două note informative au fost obţinute în cadrul competenţelor conferite de lege structurii de Contrainformaţii Militare, respectiv punctul "e" din atribuţiile la care a făcut referire mai sus şi pe care le-am anexat în copie: "Desfăşoară activitate de supraveghere informativă generală în acele obiective, medii şi locuri unde sunt condiţii, premise sau factori care pot favoriza săvârşirea de infracţiuni împotriva forţelor armate."
Drept urmare, cele două note invocate, se referă strict la un centru de pregătire al Apărării Civile, la magazii cu materiale şi efecte militare şi de apărare civilă, la activităţi cu participarea militarilor în termen şi a cadrelor Statului Major de Apărare Civilă în acel loc, precum şi la prezenţa în mediul respectiv a unei persoane din afara unităţii, neexistând niciun element de natură politică în conţinutul lor.
Mai mult, într-una dintre note, sursa nici nu cunoaşte numele persoanei respective şi nu a reţinut ca acesta să fi interacţionat cu militarii din acel loc.
Deşi se invocă încadrarea informativă cu cele două surse a titularului de dosar, se poate lesne observa faptul că sursele nu au interacţionat cu titularul dosarului şi nu au fost dirijate pentru a crea premisele unor "imixtiuni arbitrare în viaţa sa personală şi familială, or ţinerea vieţii private sub observaţie cu ajutorul agenţilor şi informatorilor, pentru cunoaşterea relaţiilor şi conduitei persoanei respective (...) " aşa cum se arată la fila x ultimul paragraf din sentinţă.
Totodată, nu a fost prezentat niciun Plan de măsuri care să prevadă dirijarea celor două surse, în mod expres, pe lângă numitul B.., neexistând niciun dosar cu acest subiect în instrumentarea mea şi nici interesul operativ pentru o astfel de acţiune. Sursele respective nu au fost create, instruite si folosite pentru încadrarea persoanei respective.
Tot fără temei, însă cu intenţia vădită de a îl asocia cu lucrările informative "ca poliţie politică", cele două surse sunt denumite, generic "informatori" în materialele CNSAS, termen preluat şi în cuprinsul sentinţei, ştiut fiind faptul că, potrivit instrucţiunilor muncii cu reţeaua informativă, această categorie (informatorul) era folosită în cazuri complexe (DUI "C."), cu sarcini concrete în intimitatea persoanei urmărite, ceea ce nu este cazul în ceea ce îl priveşte.
Este evident faptul că scopul celor două note îl reprezenta cunoaşterea obiectivelor militare date în competenţă şi pe care le proteja contrainformativ cu specificul, vulnerabilităţile şi factorii de risc privind aceste entităţi componente ale Sistemului Naţional de Apărare şi nu "obţinerea de informaţii referitoare la viaţa privată a unei persoane, incluzând preocupările, anturajul şi relaţiile de familie, în lipsa acordului acesteia, fără ca măsurile întreprinse să fi fost justificate de imperativul apărării siguranţei naţionale".
Deoarece şi-a însuşit conţinutul celor două note, a apreciat că le poate valorifica şi ca "indicator numeric statistic", respectiv, exploatare la alte structuri, drept pentru care a întocmit - potrivit obligaţiilor de serviciu şi normelor legale în materia circuitului documentelor - copii olografe după cele două înscrisuri şi le-a direcţionat către Inspectoratul Judeţean Tulcea - Securitate, fără a cunoaşte dacă persoana din conţinutul notelor despre locaţiile militare, se afla în vreo formă de supraveghere a cărei motivaţie ar fi de natură politică, aşa cum avea să afle, 35 de ani mai târziu, din actele depuse de reclamantă şi neinteresându-se care urma să fie destinaţia documentelor.
De altfel, nu a solicitat date suplimentare de la unitatea căreia i-a direcţionat notele, nu i-a ordonat nimeni o anumită conduită şi nu i-a cerut nimeni cooperarea în cazul respectiv. De asemenea, nu sunt trasate, pe note, dispoziţii rezolutive de către conducerea Securităţii Tulcea, în sensul exploatării lor, în urmărirea informativă a persoanei B..
Prin urmare, recurentul a apreciat că nu au fost prezentate probe care să demonstreze că notele respective au contribuit în mod determinant la începerea supravegherii informative (1983), respectiv începerea urmăririi informative (1985), perioade în care nici nu avea calitatea de lucrător al securităţii, dosarul rămânând nefinalizat în anul 1989, deci, fără luarea vreunei măsuri preventive ori de altă natură împotriva titularului.
4. Apărările formulate în recurs
Intimatul - reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute, nefiind susceptibilă de criticile formulate.
În esenţă, a susţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al securităţii.
Astfel cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă în sentinţa recurată, urmărirea informativă instrumentată împotriva persoanei vizate de Securitate a fost una abuzivă, motivată de considerente politice, şi nu de stricta respectare a normelor legale în vigoare, inclusiv a prevederilor Constituţiei României din 1965, sau a regulamentelor militare.
Prima instanţă a reţinut corect în sentinţa recurată faptul că activitatea desfăşurată de dl. A. a avut ca scop şi consecinţă obţinerea de informaţii referitoare la viaţa privată a unei persoane, incluzând preocupările, anturajul şi relaţiile de familie, în lipsa acordului acesteia, fără ca măsurile întreprinse să fi fost justificate de imperativul apărării siguranţei naţionale, contrar susţinerilor pârâtului.
De altfel, recurentul nu neagă paternitatea documentelor ce i-au fost atribuite şi nici măsurile întreprinse împotriva persoanei vizate, măsuri care au fost aduse la îndeplinire, iar efectul intruziv în viaţa privată a persoanei a fost real.
Important este faptul că simpla obţinere a unor informaţii cu caracter personal, fără cunoştinţa şi fără acordul persoanelor urmărite si pentru motive care cu apărarea intereselor naţionale, constituia o violare a dreptului la viaţă privată.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea dosarului de recurs la data de 24 octombrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
La data de 21.09.2022 s-a înregistrat la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, sub nr. P 1770/22, o cerere formulată de dna B.. pentru soţul B.., prin care solicita conform art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 verificarea calităţii de lucrător al securităţii, în sensul legii şi cu aplicarea procedurilor prevăzute de aceasta, pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului nr. x (cotă C.N.S.A.S.).
La 20.03.2023 a fost întocmită Nota de constatare nr. DI/I/517 de CNSAS Direcţia Investigaţii, aprobată cu unanimitate de voturi de Colegiul CNSAS, conform procesului – verbal nr. x al şedinţei din data de 29.06.2023, în sensul sesizării Curţii de Apel Bucureşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal .
În acest context factual, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. să se constate existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost admisă, pârâtul formulând recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a cărui incidenţă se constată în cauză.
Înalta Curte constată că hotărârea a fost dată cu greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 la circumstanţele factuale ale speţei.
Astfel, art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 defineşte noţiunea de lucrător al Securităţii, ca fiind "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".
Din interpretarea acestui text legal rezultă că, pentru a se constata în privinţa unei persoane calitatea de lucrător al Securităţii, este necesară întrunirea a două condiţii cumulative, respectiv (1) să fi fost ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 – 1989 şi (2) să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, scopul fiind acela de susţinere a puterii totalitare comuniste.
În lumina acestor considerente, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor existente la dosar, pârâtul A. a activat ca ofiţer, respectiv a avut gradul de locotenent în cadrul Direcţiei a IV-a/U.M. 02557 Tulcea Contrainformaţii (1989), aspect neinfirmat de acesta.
În ceea ce priveşte îndeplinirea primei condiţii prevăzute de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut prima instanţă că este îndeplinită, astfel cum rezultă din încadrarea pârâtului ca ofiţer operativ cu atribuţii pe linie de Securitate, în timpul perioadei prevăzute de acest articol.
Instanţa de control judiciar constată însă că judecătorul fondului a apreciat în mod greşit asupra îndeplinirii celei de-a doua condiţii prevăzute de acest text de lege, cele două condiţii trebuind a fi îndeplinite cumulativ.
Se reţine că referitor la acest aspect, prima instanţă a constatat că, în dosarul fond informativ nr. x (cotă C.N.S.A.S.), pârâtul a întocmit şi semnat olograf Nota Ofiţerului pe Notă Informativă (copie olografă realizată de It. A., care semnează pentru conformitate), din 20.03.1989, întocmită şi semnată olograf de lt. A., U.M. 02557 Tulcea Contrainformaţii, Nota Ofiţerului de Notă Informativă (copie olografă realizată de lt. A., care semnează pentru conformitate), din 08.04.1989, întocmită şi semnată olograf de lt. A., U.M. 02557 Tulcea Contrainformaţii, aspect recunoscut de către pârât.
Contrar opiniei judecătorului fondului, care a apreciat că înscrisurile menţionate sunt suficiente pentru a concluziona că, prin prisma activităţilor desfăşurate, care au avut ca scop şi consecinţă obţinerea de informaţii referitoare la viaţa privată a unei persoane, a intervenit o intruziune în viaţa privată a persoanei urmărite, Înalta Curte observă că pârâtul a fost implicat în activitatea de urmărire exclusiv prin preluarea celor două Note care însă nu conţin informaţii care să confirme existenţa unei încălcări a unor drepturi sau libertăţi fundamentale.
Astfel, Notele se referă exclusiv la prezenţa persoanei urmărite într-o zonă în care se aflau obiective militare, pârâtul rezumându-se la preluarea acestor informaţii.
Pârâtul nu a obţinut în acest mod informaţii concrete privitoare la viaţa privată a persoanei urmărite şi nici nu există dovezi că a fost implicat în vreun mod în restul activităţilor de urmărire, care fusese dispusă de alţi lucrători ai securităţii.
Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa a fost dată cu greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 la circumstanţele factuale ale speţei, nefiind îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de acest text legal, astfel că se impune reformarea acesteia.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de pârât, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 1857 din 6 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:
Respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 7 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.