Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cerere înregistrată sub nr. de dosar de mai sus, depusă de către reclamanta A. S.R.L. la data de 30.09.2022, împotriva pârâţilor Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "B." S.A., C. S.R.L., prin care a solicitat obligarea pârâtei rândul I să încheie cu reclamanta şi cu pârâta de rândul II un act adiţional la Contractul de lucrări nr. x/2017 majorării salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată pentru domeniul construcţiilor, prin care să majoreze preţul contractului cu suma de 724.299,72 euro plus TVA; obligarea pârâtei rândul I la plata către pârâta de rândul II a sumei de 724.299,72 Euro, plus TVA respectiv contravaloarea în RON la cursul de schimb al BNR de la data efectuării plăţii, reprezentând diferenţă la costurile cu manopera ofertată şi executată în baza Contractului de lucrări nr. x/21.12.2017, aferentă situaţiilor de lucrări întocmite până în luna aprilie 2022, inclusiv; obligarea pârâtei rândul I la plata în favoarea pârâtei de rândul II de penalităţi de întârziere de 0,02% pe zi, calculate la debitul principal de 724.299,72 Euro, plus TVA, de la data introducerii acţiunii 30.09.2022 şi până la achitarea integrală a debitului principal, conform art. 42 alin. (6) din Contractul de lucrări nr. x/21.12.2017 şi prevederilor art. 174 alin. (5) din Legea 207/2015 privind C. proc. civ., obligarea pârâtei de rândul II ca în termen de 5 zile lucrătoare de la încasarea de la pârâta de rândul I, a oricărei sume ce face obiectul prezentei acţiuni, să o achite reclamantei sub sancţiunea unor penalităţi de întârziere de 0,06% pe zi conform art. 12.2 din actul adiţional nr. x ce poartă încheierea de legalizare de semnătură nr. 46/13.12.2017 la Acordul de Asociere ce poartă încheierea de legalizare de semnătură nr. 45/13.12.2017 şi obligarea pârâtei de rândul I la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu avocaţial precum şi orice alte cheltuieli vor fi efectuate cu prezentul litigiu.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
Prin încheierea civilă pronunţată la data de 25.05.2023, Tribunalul Maramureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială procesuală invocată de pârâta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "B." S.A. şi a declinat în favoarea completelor de fond specializate în material litigiilor civile cu profesionişti din cadrul secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Maramureş, competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantă.
Prin sentinţa civilă nr. 948/12.09.2023, Tribunalul Maramureş– secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Maramureş, invocată de pârâta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "B." S.A.. şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI a civilă, specializată în materia litigiilor civile cu profesionişti.
Prin încheierea din data de 14.03.2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a civilă, s-a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale, iar a fost declinată spre soluţionare în favoarea Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 5633 din data de 28.08.2024, Tribunalul Bucureşti – secţia a II –a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş – secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, în speţă, competenţa urmează a se determina prin raportare la prevederile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 şi la considerentele deciziei nr. 11/19.06.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, competenţa material-funcţională aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, respectiv completurilor specializate în achiziţii publice din cadrul acestei secţii, iar competenţa teritorială este una alternativă, fie a instanţei în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante, fie cea în circumscripţia căreia îşi are sediul social/domiciliul reclamantul.
Potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente. După ce a făcut această alegere, reclamantul nu mai poate reveni asupra ei, deoarece instanţa pe care a sesizat-o este competentă să soluţioneze cauza, iar pârâtul nu ar putea să solicite declinarea competenţei în favoarea instanţei de la domiciliul său şi nici instanţa nu ar putea să o dispună din oficiu.
Aşadar, ulterior alegerii de competenţă făcute de reclamant prin introducerea cererii sale la una dintre instanţele competente potrivit dispoziţiilor legale, această instanţă nu poate admite excepţia necompetenţei teritoriale şi declina competenţa de soluţionare a cauzei spre o altă instanţă de asemenea competentă, întrucât competenţa cauzei a fost deja stabilită potrivit dispoziţiilor legale evidenţiate anterior.
Alegerea unei instanţe în ipoteza unei competenţe alternative, precum cea prevăzută de prevederile art. 53 din Legea nr. 101/2016 aparţine conform art. 116 C. proc. civ. reclamantei, care a înţeles să sesizeze Tribunalul Maramureş, iar nu instanţei de judecată sau pârâtelor.
Având în vedere cele expuse, tribunalul a constatat că în cauza dedusă judecăţii competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Maramureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, iniţial sesizată de reclamantă la data de 30.09.2022
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport de obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material şi teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Acţiunea principală(introdusă la data de 30.09.2022) decurge din executarea contractului administrativ nr. C277/21.12.2017, astfel că relevantă pentru stabilirea instanţei competente este natura contractului, aceea de achiziţie publică.
Înalta Curte constată că sub aspectul instanţei competente a soluţiona litigiul izvorât din executarea contractului de achiziţie publică, sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 101/2016, respectiv art. 53 alin. (1).
În forma iniţială a Legii nr. 101/2016, prin art. 53 alin. (1) se dădeau în competenţa instanţei de contencios administrativ toate "procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor".
Prin norma tranzitorie, cuprinsă în art. 69 alin. (2) din acelaşi act normativ, se statua, în principiu, că "Dispoziţiile prezentei legi se aplică numai contestaţiilor/cererilor/plângerilor formulate după intrarea ei în vigoare".
Ulterior, prin art. II din Legea nr. 212/2018 a fost modificat art. 53 din Legea nr. 101/2016, competenţa fiind scindată între instanţele civile şi cele de contencios administrativ. Astfel, prin art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 212/2018, competenţa de judecare a proceselor şi cererilor care decurg din executarea contractelor administrative a fost stabilită în favoarea instanţelor civile, în timp ce instanţele de contencios administrativ au rămas competente, conform art. 53 alin. (1) din acelaşi act normativ, doar în ceea ce priveşte "procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor".
Art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 a suferit o nouă modificare prin art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2022, care a dat în competenţa instanţelor civile "litigiile şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative şi cele care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică din motive independente de autoritatea contractantă".
În fine, prin art. IV pct. 1 din Legea nr. 208/2022 a fost modificat art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, fiind date în competenţa instanţelor de contencios administrativ, prin completuri specializate în achiziţii publice, "procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor".
Legiuitorul nu a procedat însă cu această ocazie şi la abrogarea sau modificarea art. 53 alin. (11) din acelaşi act normativ, astfel încât, după modificarea survenită prin Legea nr. 208/2022, procesele şi cererile privind executarea contractelor s-au regăsit şi la alin. (1), şi la alin. (11) ale art. 53 din Legea nr. 101/2016.
Se impune a se arăta şi că, prin Legea nr. 75/2023 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2022 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul investiţiilor publice au fost aduse noi modificări Legii nr. 101/2016. Între altele, a fost modificat art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, în sensul că au fost date tot în competenţa instanţelor de contencios administrativ şi "litigiile şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative şi cele care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică din motive independente de autoritatea contractantă" şi, de asemenea, a fost reglementată calea de atac a apelului la instanţa de contencios administrativ în ceea ce priveşte hotărârile pronunţate în primă instanţă, în soluţionarea "litigiilor şi cererilor privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi al celor privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor administrative", adică a litigiilor reglementate de art. 53 alin. (1).
În concluzie, după intrarea în vigoare a modificării operate asupra art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, prin Legea nr. 208/2022, competenţa de soluţionare a litigiilor privind executarea contractelor de achiziţii publice aparţine secţiilor de contencios administrativ ale tribunalelor, indiferent de data la care s-a iniţiat procedura de achiziţie.
În acest sens a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 11/2023: "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi ale art. V alin. (3) din Legea nr. 208/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, Legii nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, Legii nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, precum şi a Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, competenţa materială de soluţionare a litigiilor privind executarea contractelor de achiziţii publice înregistrate pe rolul instanţelor după intrarea în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 101/2016 prin Legea nr. 208/2022, respectiv după data de 10.09.2022, aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului".
Prin urmare, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, respectiv completurilor specializate în achiziţii publice din cadrul acestei secţii, iar competenţa teritorială este una alternativă, astfel că reclamanta avea alegerea între două instanţe deopotrivă competente.
Cu referire la competenţa teritorială alternativă, în doctrină şi jurisprudenţă s-a reţinut, în virtutea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, că, odată ce, prin introducerea cererii, partea şi-a exercitat dreptul de a opta pentru una dintre instanţele competente teritorial potrivit legii, nici reclamantul nu mai poate reveni asupra opţiunii sale şi nici instanţa nu poate să îşi decline competenţa, care dobândeşte caracter exclusiv.
Or, reclamanta a înţeles să se adreseze instanţei de la sediul său, aflat în circumscripţia teritorială a Tribunalului Maramureş, astfel că această instanţă nu mai putea să pună în discuţie şi să admită excepţia necompetenţei teritoriale, contra dreptului de opţiune al reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele S.C. Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice B. S.A. şi S.C. C. S.R.L. în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 12 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.