Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 5 decembrie 2019, reclamantul Compartimentul Executări Civile din cadrul secţiei contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Galaţi, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat fixarea amenzii în favoarea statului, rezultată din încheierea din data de 12.10.2019, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2018. A solicitat, totodată, introducerea în cauză, în calitate de intervenienţi forţaţi, a Universităţii "Dunărea de Jos" Galaţi şi a lui B..
1.2. Prin sentinţa civilă nr. 14 din 15 ianuarie 2020, Tribunalul Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată şi a fixat suma datorată statului de către pârâtul A. la suma de 102.370 RON.
1.3. Împotriva sentinţei civile nr. 14 din 15 ianuarie 2020, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul A., calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 7 februarie 2020.
2. Încheierea de suspendare a judecăţii recursului
Prin încheierea din 09 mai 2023, Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus suspendarea judecăţii recursului, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la introducerea în cauză a moştenitorilor recurentului-pârât A., decedat în cursul judecăţii căii de atac.
3. Încheierea de respingere a cererii de reluare a judecăţii
Prin încheierea din 9 noiembrie 2023, Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de repunere pe rol formulată de intimatul-intervenient B., ca nefondată.
4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii din 9 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs intimatul-intervenient B., solicitând casarea încheierii atacate şi dispunerea continuării judecăţii cauzei.
În motivarea căii de atac, recurentul susţine că, prin cererea de reluare a judecăţii cauzei depuse la 28.09.2023, a făcut dovada efectuării demersurilor de identificare a moştenitorilor defunctului A., arătând că la Camera Notarilor Publici Galaţi figurează înregistrat şi soluţionat dosarul de succesiune nr. x, instrumentat de Biroul Notarului Public C., iar alte date nu a putut obţine în mod legal. Consideră că a făcut toate demersurile legale posibile, numai instanţa de judecată putând să solicite şi să obţină de la Camera Notarilor Publici Galaţi ori de la notarul public indicat lista moştenitorilor şi adresele de domiciliu ale acestora, date cu caracter personal care nu se pun la dispoziţia recurentului.
Mai arată recurentul că, prin încheierea din 27 februarie 2023, instanţa a stabilit în sarcina sa doar să facă dovada demersurilor efectuate pentru a indica moştenitorii defunctului, pentru ca ulterior să constate şi să-i impună o obligaţie de indicare a datelor personale ale acestor moştenitori, la care recurentul nu are acces legal. Astfel, sunt încălcate prevederile art. 7 C. proc. civ. care reglementează principiul legalităţii, precum şi dreptul de acces la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie şi principiul nediscriminării prevăzut de art. 8 C. proc. civ.
Totodată, recurentul apreciază că nu sunt întemeiate aspectele reţinute în încheierea recurată, în sensul că nu există o obligaţie în sarcina instanţei de identificare a moştenitorilor, câtă vreme o astfel de atribuţie rezultă din prevederile art. 6, art. 14 alin. (5), art. 22 alin. (2) şi art. 298 alin. (1) C. proc. civ.. Instanţa putea, în temeiul art. 297 alin. (2) C. proc. civ., să dispună citarea Camerei Notarilor Publici şi a biroului notarial nominalizat în cererea recurentului de repunere pe rol a cauzei, în vederea obţinerii relaţiilor necesare.
Mai invocă recurentul şi puterea lucrului judecat, în raport de soluţia şi considerentele date prin decizia definitivă nr. 493/06.03.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă, într-o speţă identică.
5. Apărările formulate în cauză
Intimata Universitatea "Dunărea de Jos" a depus întâmpinare, prin care a susţinut că nu mai are calitate procesuală în cauză, întrucât, prin decesul pârâtului A., a încetat calitatea de intervenient forţat a acestei instituţii.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierea recurată, în raport de criticile de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul B. este fondat, pentru următoarele considerente:
Anterior examinării criticilor formulate de recurentul B., Înalta Curte reţine că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de intimata Universitatea "Dunărea de Jos", reprezintă o apărare de fond ce nu poate fi analizată în prezenta cale de atac. Obiectul recursului de faţă îl reprezintă examinarea legalităţii încheierii din 9 noiembrie 2023, prin care Curtea de Apel Galaţi a respins cererea de reluare a judecăţii cauzei formulate de B. şi se soluţionează în cadrul procesual subiectiv al hotărârii atacate. Excepţia invocată de intimată vizează fondul cauzei, asupra căruia Înalta Curte nu va statua în soluţionarea recursului, astfel încât chestiunea vizând calitatea procesuală pasivă a acestei instituţii va fi avută în vedere de Curtea de Apel Suceava, la reluarea judecăţii cauzei.
Înalta Curte reţine că, prin încheierea din 27 februarie 2023, Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal a constatat că la dosarul cauzei s-au depus dovezi privind decesul recurentului-pârât A. şi, întrucât intimatul-intervenient B. a solicitat termen pentru introducerea în cauză a moştenitorilor defunctului, a dispus amânarea cauzei şi a pus în vedere acestuia să facă dovada demersurilor făcute şi să precizeze care ar fi aceşti moştenitori, respectiv care ar fi persoanele care ar putea să se substituie raportat la această calitate în proces.
La termenul de judecată din 9 mai 2023, curtea de apel a reţinut că, deşi a solicitat continuarea procesului cu moştenitorii defunctului A., intimatul-intervenient B. nu a fost în măsură să indice aceşti moştenitori, motiv pentru care a dispus suspendarea judecăţii recursului, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
La data de 28 septembrie 2023, intimatul-intervenient B. a solicitat repunerea pe rol a cauzei, învederând că, din informaţiile primite de la Camera Notarilor Publici Galaţi, pe rolul Biroului Notarial Public C. s-a înregistrat şi soluţionat dosarul nr. x/2022, având ca obiect dezbaterea succesiunii defunctului A.. Ca urmare, a solicitat instanţei să emită o adresă oficială către aceste două persoane juridice, pentru a se comunica lista moştenitorilor defunctului şi adresele de domiciliu ale acestora.
Prin încheierea din 9 noiembrie 2023, recurată în cauză, Curtea de Apel Galaţi a respins cererea de repunere pe rol, formulată de intimatul-intervenient B., reţinând că cererea de reluare a judecăţii formulată în temeiul art. 415 alin. (2) C. proc. civ. trebuie să conţină indicarea moştenitorilor, iar instanţa nu este obligată să facă demersuri la notarul public pentru a identifica moştenitorii. A mai reţinut că nominalizarea persoanelor care au calitatea de moştenitori este o sarcină precisă ce incumbă celui ce doreşte continuarea judecăţii şi nu o îndatorire a instanţei, iar cum prin cererea de redeschidere a procesului nu au fost indicaţi moştenitorii pentru introducerea în cauză a acestora, cererea de repunere pe rol a cauzei este nefondată.
Pentru a răspunde criticilor formulate de recurentul B., Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "(1) Judecarea cauzelor se suspendă de drept: 1. prin decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a moştenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora.", iar conform art. 415 pct. 2 din acelaşi cod "Judecata cauzei suspendate se reia: (...) 2. prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moştenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar ori, după caz, a părţii interesate, a lichidatorului, a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1 - 6;"
Înalta Curte constată şi că, potrivit pct. 1 al Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria x, nr. 119 din 4 mai 2016, "Protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal este un drept fundamental. Articolul 8 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene ("carta") şi articolul 16 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) prevăd dreptul oricărei persoane la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc. ".
De asemenea, prevederile art. 4 pct. 1, 2 şi 7 din acelaşi Regulament definesc sintagma de "date cu caracter personal" ca reprezentând "orice informaţii privind o persoană fizică identificată sau identificabilă ("persoana vizată"); o persoană fizică identificabilă este o persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în special prin referire la un element de identificare, cum ar fi un nume, un număr de identificare, date de localizare, un identificator online, sau la unul sau mai multe elemente specifice, proprii identităţii sale fizice, fiziologice, genetice, psihice, economice, culturale sau sociale;", noţiunea de "prelucrare" ca fiind "orice operaţiune sau set de operaţiuni efectuate asupra datelor cu caracter personal sau asupra seturilor de date cu caracter personal, cu sau fără utilizarea de mijloace automatizate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, structurarea, stocarea, adaptarea sau modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, divulgarea prin transmitere, diseminarea sau punerea la dispoziţie în orice alt mod, alinierea sau combinarea, restricţionarea, ştergerea sau distrugerea;", iar "operatorul" ca fiind "persoana fizică sau juridică, autoritatea publică, agenţia sau alt organism care, singur sau împreună cu altele, stabileşte scopurile şi mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal; atunci când scopurile şi mijloacele prelucrării sunt stabilite prin dreptul Uniunii sau dreptul intern, operatorul sau criteriile specifice pentru desemnarea acestuia pot fi prevăzute în dreptul Uniunii sau în dreptul intern."
Este de menţionat că, pentru punerea în aplicare a Regulamentului UE nr. 2016/679, a fost adoptată Legea nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor), care, la art. 2 alin. (1) cuprinde definiţiile necesare aplicării efective a dispoziţiilor Regulamentului, iar la alin. (2) face trimitere la definiţiile prevăzute la art. 4 din Regulamentul general privind protecţia datelor.
Aplicând aceste dispoziţii din legislaţia naţională şi europeană la speţa de faţă, Înalta Curte constată că, deşi din cuprinsul dispoziţiilor art. 415 pct. 2 C. proc. civ. rezultă că cererea de redeschidere a judecăţii trebuie să cuprindă indicarea moştenitorilor defunctului, totuşi acest text de lege trebuie interpretat în raport cu cadrul legislativ incident în materia protecţiei dreptului persoanelor fizice la prelucrarea datelor cu caracter personal şi calitatea părţii căreia îi revine sarcina identificării moştenitorilor defunctului şi indicării adreselor de domiciliu ale acestora.
În speţă, Înalta Curte constată că recurentul B. este persoană fizică terţă faţă de succesiunea defunctului A., neavând calitatea de operator de date cu caracter personal, în sensul indicat de art. 4 pct. 7 din Regulamentul UE 2016/679, astfel că nu are posibilitatea legală de a solicita şi a primi acces, la cerere, la informaţiile referitoare la numele şi domiciliile moştenitorilor defunctului, aflate în evidenţele biroului notarial la care s-a dezbătut succesiunea şi/sau ale Camerei Notarilor Publici Galaţi, aceste informaţii având caracter personal, conform art. 4 pct. 1 din Regulamentul amintit. Cu toate acestea, recurentul B. nu a stat în pasivitate, ci a efectuat demersuri în sensul identificării existenţei sau nu a unei proceduri notariale de dezbatere a succesiunii, astfel cum i s-a pus în vedere prin încheierea din 27 februarie 2023 şi a prezentat instanţei de judecată informaţiile care i-au putut fi comunicate fără a se încălca dreptul la protecţia datelor personale.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. proc. civ., orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale într-un mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege. În acest scop, instanţa este datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., judecătorul este în drept să ceară părţilor să prezinte explicaţii, oral sau în scris, cu privire la orice împrejurări de fapt pe care acestea le invocă, iar prin dispoziţiile art. 11 C. proc. civ., se statuează îndatorirea terţilor de a sprijini, în condiţiile legii, realizarea justiţiei.
Rezultă din aceste dispoziţii legale că judecătorul cauzei este în drept să solicite părţilor sau, după caz, terţilor, explicaţii cu privire la împrejurări de fapt despre care au cunoştinţă sau cu privire la care pot obţine informaţii, necesare pentru a dispune cu privire la impedimentele procedurale intervenite pe parcursul procesului.
În caz de deces a uneia dintre părţile litigante, potrivit dispoziţiilor art. 412 alin. (1) C. proc. civ., judecata cauzei se suspendă până la introducerea în cauză a moştenitorilor. Un astfel de eveniment nu poate ţine însă în loc judecata pe o perioadă nedeterminată (şi nici să conducă la perimare prin rămânerea cauzei în nelucrare), în situaţia în care partea interesată în continuarea judecăţii, în speţă recurentul B., a făcut demersurile legale necesare şi posibile din punct de vedere al poziţiei sale procesuale şi a adus la cunoştinţa instanţei că procedura de dezbatere succesorală a fost înfăptuită, indicând atât numărul dosarului succesoral, cât şi biroul notarial care l-a instrumentat. În această situaţie, dacă informaţiile relative la succesiunea persoanei decedate nu au fost considerate satisfăcătoare şi suficiente, revenea instanţei de judecată, în baza rolului activ, îndatorirea de a solicita informaţii suplimentare de la terţii care le deţin, pentru a clarifica care este stadiul procedurii succesorale sau, după caz, de a statua, în raport cu dispoziţiile din materie succesorală, cu privire la cadrul procesual în care urmează să se desfăşoare judecata.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că în mod greşit Curtea de Apel Galaţi a respins cererea de reluare a judecăţii cauzei formulată de recurentul B., pe motiv că acesta nu ar fi nominalizat moştenitorii defunctului A.. Informaţiile privind numele şi domiciliile moştenitorilor se regăsesc în înscrisuri care nu pot fi prezentate de recurentul B. (certificat de moştenitor/calitate de moştenitor, după caz), care este terţ în raport de succesiunea defunctului, iar obligaţia de a le prezenta, fiind imposibil de executat, conduce la blocarea procedurii judiciare, în mod nejustificat, contrar prevederilor legale. Astfel de înscrisuri pot fi deţinute fie de succesibilii părţii decedate, fie de biroul notarial care a instrumentat dosarul de succesiune ori de Camera Notarilor Publici Galaţi şi pot fi prezentate la solicitarea instanţei de judecată, în condiţiile art. 297 şi urm. C. proc. civ.
Pe de altă parte, Înalta Curte nu va valorifica motivul de recurs formulat de recurentul B., referitor la incidenţa puterii de lucru judecat a deciziei nr. 493/06.03.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă, având în vedere că, din verificarea conţinutului acestei decizii, rezultă că pricina s-a derulat între alte părţi şi a fost avută în vedere o altă situaţie de fapt decât cea din speţă. Ceea ce a solicitat recurentul B. a fost constatarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziei amintite, din perspectiva tranşării unui aspect litigios incident şi în prezenta cauză, însă Înalta Curte constată că părţile celor două cauze sunt diferite, astfel că puterea lucrului judecat nu poate fi opusă părţilor din prezenta decizie, în contextul lipsei oricărui element comun între cele două speţe. Totodată, contrar susţinerilor recurentului, situaţiile de fapt analizate în decizia de faţă şi în decizia nr. 493/2019 nu sunt identice, în acest din urmă caz fiind respinsă o cerere de repunere pe rol a cauzei deşi partea interesată a nominalizat moştenitorii părţii decedate, aceştia s-au prezentat în faţa instanţei, însă instanţa a solicitat şi dovezi privind acceptarea succesiunii defunctei sau depunerea unui certificat de calitate de moştenitor. Or, în speţa de faţă, chestiunea litigioasă nu a privit dovada acceptării succesiunii, ci însăşi posibilitatea de identificare a moştenitorilor părţii decedate, în raport de datele şi informaţiile la care recurentul a avut acces din punct de vedere legal.
Având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că sunt fondate doar criticile recurentului B. referitoare la greşita aplicare în cauză a prevederilor art. 412 alin. (1) pct. 1 şi art. 415 pct. 2 C. proc. civ., din perspectiva condiţionării reluării judecăţii cauzei de îndeplinirea obligaţiei pusă în sarcina sa de către Curtea de Apel Galaţi, de indicare a numelor şi domiciliilor moştenitorilor defunctului A.. Câtă vreme recurentul a realizat toate demersurile care-i puteau fi legal şi rezonabil impuse, Înalta Curte constată că încheierea din 9 noiembrie 2023, de respingere a repunerii pe rol a cauzei, este nelegală, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ca urmare a încălcării unor drepturi şi principii fundamentale ale procesului civil, prevăzute de art. 6 alin. (1) C. proc. civ., art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a căror nerespectare se sancţionează cu nulitatea actului de procedură.
În consecinţă, în condiţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea recurată şi, în rejudecare, va admite cererea de repunere pe rol formulată de intimatul-intervenient B., urmând a trimite cauza aceleiaşi instanţe în vederea continuării judecăţii. La reluarea judecăţii, Curtea de Apel Galaţi, în manifestarea rolului activ în soluţionarea cauzei, va solicita, pe baza informaţiilor puse la dispoziţie de recurent, datele/înscrisurile deţinute de biroul notarial care a instrumentat dosarul de succesiune şi de Camera Notarilor Publici Galaţi, necesare identificării moştenitorilor defunctului A. şi stabilirii cadrului procesual al cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul B. împotriva încheierii din 09 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea recurată şi, rejudecând:
Admite cererea de repunere pe rol, formulată de intimatul-intervenient B. şi trimite cauza aceleiaşi instanţe în vederea continuării judecăţii.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 27 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.