Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 08.12.2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (A.N.R.M.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României: anularea în parte a Deciziei nr. 9/14.09.2021, emise de Curtea de Conturi; anularea în parte a încheierii nr. 27/15.11.2021, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva deciziei; suspendarea aplicării măsurilor dispuse prin decizie până la soluţionarea definitivă a cauzei.
A mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 2431 din 16 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 2431 din 16 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurenta-reclamantă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier şi al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon (fostă Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale), întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, în sensul admiterii în parte a acţiunii, respectiv cu privire la Măsurile II.16, II.17, II.21 şi II.23.
4. Apărările formulate în recurs
Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 13 mai 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 27 noiembrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând, în condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia de tardivitate, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport cu aspectele de fond ale cererii, faţă de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "Hotărârea pronunţată în prima instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".
În ceea ce priveşte recursul formulat de recurenta-reclamantă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier şi al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon, Înalta Curte constată că sentinţa recurată a fost comunicată acesteia la data de 01.03.2024, iar cererea de recurs a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 19.03.2024, astfel cum reiese din dovada de transmitere prin email, de la dosarul de recurs.
Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.
Astfel, în raport cu data comunicării sentinţei recurate – 1 martie 2024, termenul de declarare a recursului se împlinea la data de 17 martie 2024, ce cădea într-o zi de duminică, situaţie în raport cu care, conform 181 alin. (2) din C. proc. civ., termenul se prelungea în prima zi lucrătoare, respectiv în data de 18 martie 2024.
În raport de aceste aspecte, se constată că recursul de faţă a fost declarat şi motivat cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termen care s-a împlinit pentru recurenta-pârâtă la data de 18 martie 2024.
De asemenea, se reţine că recurenta-pârâtă nu a formulat o cerere de repunere în termen, în condiţiile art. 186 C. proc. civ., şi nici nu a făcut dovada faptului că întârzierea s-ar fi datorat unor motive temeinic justificate, astfel cum acest text de lege prevede.
Prin urmare, pentru considerentele anterior arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 coroborate cu cele ale art. 248 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii recursului şi va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier şi al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon împotriva sentinţei nr. 2431 din 16 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia tardivităţii recursului.
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier şi al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon împotriva sentinţei nr. 2431 din 16 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 27 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.