Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. 1. Circumstanţele cauzei
Prin plângerea contravenţională înregistrată la data de 15.11.2023 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Buzău - Serviciul Rutier, anularea procesului-verbal de contravenţie nr. x/06.11.2023.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 5224 din data de 14.05.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de petentul A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Buzău, în favoarea Judecătoriei Buzău.
Pentru a pronunţa această soluţie a reţinut că potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, plângerea se depune şi se soluţionează în baza competenţei alternative la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia ori la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul.
Însă, potrivit art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta.
Astfel, instanţa a reţinut că, spre deosebire de O.G. nr. 2/2001, norma specială prevăzută de O.U.G. nr. 195/2002 stabileşte în materie contravenţională - competenţa teritorială exclusivă.
În acest sens, Decizia nr. 84/2017 a Curţii Constituţionale, la parag. 24 a statuat că stabilirea competenţei teritoriale unice a instanţei de judecată pentru soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei/unor contravenţii la circulaţia pe drumurile publice are în vedere aplicarea unui criteriu general şi obiectiv, şi anume cel al locului unde a fost săvârşită şi constatată contravenţia, în considerarea specificului acestei categorii de contravenţii, respectiv mobilitatea sau starea de tranzit în care se află persoanele ce circulă pe drumurile publice şi care trebuie să respecte aceleaşi reguli de circulaţie prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.
În speţă, locul constatării faptei este pe raza de competenţă a Judecătoriei Buzău, aspect menţionat de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal atacat, sens în care a reţinut că în cauză, competenţa de soluţionare aparţine Judecătoriei Buzău.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 5759 din data de 03.10.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Buzău, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti; a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că, fiind vorba de contravenţii privind circulaţia pe drumurile publice, sunt incidente dispoziţiile speciale ale O.U.G. nr. 195/2002, respectiv art. 118 alin. (1) din acest act normativ, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 254/2023, în vigoare din 27.07.2023, potrivit căruia împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate depune plângere în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta ori la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul.
Astfel, analizând dispoziţiile legale incidente, a constatat că legiuitorul a instituit începând cu data de 27.07.2023 reguli de competenţă teritorială alternativă şi în ceea ce priveşte contravenţiile la regimul rutier, fie în favoarea judecătoriei în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta, fie în favoarea judecătoriei în a cărei rază de competenţă îşi are domiciliul contravenientul.
În toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, iar după ce acesta sesizează una dintre instanţele deopotrivă competente, pârâtul sau instanţa nu pot înlătura competenţa instanţei alese, respectiv pornirea procesului civil la cererea celui interesat include şi sesizarea uneia dintre instanţele deopotrivă competente.
Instanţa a apreciat că este incidentă norma de competenţă prevăzută de art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 254/2023, formă în vigoare începând cu 27.07.2023, petentul având dreptul de a beneficia de regulile de competenţă teritorială alternativă, în raport de data încheierii procesului-verbal, 06.11.2023, şi în raport de faptul că petentul a depus plângerea contravenţională la Judecătoria Sector 3 Bucureşti, în raza de competenţă a domiciliului acestuia, conform art. 116 C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va trimite cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Sector 3 Bucureşti – secţia civilă, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă plângerea contravenţională formulată de petentul A. împotriva procesului-verbal de contravenţie nr. x/06.11.2023, emis de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Buzău - Serviciul Rutier.
Aspectul care a generat conflictul negativ dintre cele două judecătorii îl constituie problema instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze plângerea contravenţională, faţă de obiectul acesteia şi prevederile legale incidente.
Contravenţia constatată şi sancţionată prin actul contestat este reglementată prin O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, act normativ care, în cuprinsul art. 118 alin. (1), forma în vigoare atât la data întocmirii procesului-verbal cât şi la data introducerii plângerii contravenţionale, prevede că "împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta ori la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul".
Articolul 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, anterior menţionat, a fost modificat în sensul instituirii, în locul competenţei teritoriale absolute prevăzute anterior, a unei competenţe teritoriale alternative de soluţionare a plângerilor contravenţionale pentru fapte reglementate şi sancţionate de acest act normativ special.
Astfel, Legea nr. 254/2023 pentru modificarea art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 678 din 24 iulie 2023, fiind aplicabilă de la data de 27 iulie 2023, conform art. 78 din Constituţia României şi art. 12 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Prin urmare, sub aspectul instanţei competente a verifica legalitatea proceselor-verbale de aplicare a contravenţiilor prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, legiuitorul a instituit, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 254/2023, o competenţă teritorială alternativă, astfel că petentul-contravenient avea alegerea între două instanţe deopotrivă competente.
Cu referire la competenţa teritorială alternativă, în doctrină şi jurisprudenţă s-a reţinut, în virtutea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, că, odată ce, prin introducerea cererii, partea şi-a exercitat dreptul de a opta pentru una dintre instanţele competente teritorial potrivit legii, nici reclamantul nu mai poate reveni asupra opţiunii sale şi nici instanţa nu poate să îşi decline competenţa, care dobândeşte astfel un caracter exclusiv.
Or, petentul A., domiciliat în municipiul Bucureşti, a înţeles să se adreseze instanţei de la domiciliul său, aflat în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, astfel că această instanţă nu mai putea să pună în discuţie şi să admită excepţia necompetenţei teritoriale, în contra dreptului de opţiune al petentului.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti – secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. şi intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Buzău - Serviciul Rutier în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti – secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 27 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.