Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 04.08.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea deciziei nr. 26618/12.07.2021, cu consecinţa obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 150.000 euro echivalent în RON 742.500 RON la cursul de 4,95 leu/euro reprezentând daune morale şi 1.623,14 RON reprezentând daune materiale urmare a accidentului rutier suferit de aceasta la data de 26.12.2013, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a susţinut faptul că, în mod greşit, s-a reţinut de către pârât, prin decizia de respingere a cererii de plată, faptul că petenta nu a formulat o astfel de cerere în termen legal. Astfel, anterior formulării cererii de plată din data de 2 iunie 2021, petenta a depus această solicitare în termen legal. Prin cererea din data de 2 iunie 2021, aceasta a reiterat pretenţiile la daune materiale si morale.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 1.357 şi urm. C. civ., Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România modificată şi republicată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 627 din 11 aprilie 2023, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei de fond a declarat apel reclamanta A., în temeiul art. 466 şi urm. din C. proc. civ., solicitând admiterea apelului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii contestaţiei formulate.
În susţinerea apelului, arată că, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apărătorul ce i-a reprezentat anterior interesele a formulat cererea de despăgubire în termen legal. Ulterior, o nouă cerere a fost adresată pârâtei din partea cabinetului de avocat ce reprezintă în prezent interesele apelantei.
Prin urmare, în mod greşit, instanţa de fond s-a raportat exclusiv la cererea de despăgubire formulată în anul 2021, cu toate că anterior reclamanta adresase o cerere de despăgubire în termen legal.
4. Apărările formulate în recurs
Legal citat, intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu a formulat întâmpinare faţă de calea de atac declarată.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac, invocată din oficiu, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru motivele expuse în paragrafele ce urmează.
Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
În aceste condiţii, părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
Raportat la datele particulare ale speţei de faţă, Înalta Curte constată următoarele:
Prezenta cale de atac a fost promovată împotriva sentinţei nr. 627 din data de 11 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "(1) Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."
În cazul de faţă, menţiunea din cuprinsul dispozitivului sentinţei de soluţionare a contestaţiei în anularea deciziei nr. 26618/12 iulie 2021 emisă de F.G.A. este "recurs în termen de 15 zile de la comunicare".
Cu toate acestea, reclamanta a înţeles să atace sentinţa pronunţată în primă instanţă nu cu recurs, ci cu apel, aşa cum a arătat şi prin cererea din data de 8.10.2024, în cuprinsul căreia a menţionat în mod expres că "depunem alăturat cererea de apel în original, semnată olograf şi arătăm că din eroare ni s-a solicitat transmiterea cererii de recurs".
În acest context, Înalta Curte reţine aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., cu privire la dreptul de dispoziţie al părţilor, dispoziţii în conformitate cu care obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, şi, totodată, are în vedere şi dispoziţiile art. 22 alin. (6) din acelaşi Cod, care prevăd că judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
Astfel, având în vedere manifestarea de voinţă a părţii reclamante expresă şi neechivocă, în sensul că a declarat apel împotriva sentinţei pronunţate în primă instanţă, iar nu recurs aşa cum prevede textul de lege ce prezintă relevanţă în cauză şi care a fost anterior citat, Înalta Curte constată că partea a demarat în accepţiunea legii un demers procesual inadmisibil.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge apelul declarat de A. împotriva sentinţei de fond, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 627 din data de 11 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 28 noiembrie 2024.