Şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 2 iunie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta Parohia Militari III, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 10054/27.01.2022 emisa de pârâtă, prin care solicită anularea acesteia.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 954 din 26 mai 2023, Curtea de Apel Bucureşti:
- a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii;
- a respins acţiunea formulată de reclamanta Parohia Militari III, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare, ca tardivă.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei de fond a declarat recurs reclamanta Parohia Militari III, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 şi art. 497 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei, respingerea excepţiei tardivităţii cererii de chemare în judecată şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
În opinia recurentei, instanţa de fond în mod greşit a reţinut tardivitatea introducerii acţiunii apreciind în acest sens că decizia i-a fost comunicată, deşi, aşa cum a arătat, nu cunoaşte persoana care a primit-o. De asemenea, instanţa în mod eronat a considerat că reclamanta nu recunoaşte semnătura, drept pentru care aceasta este valabilă până la înscrierea în fals. Or, nu se poate înscrie în fals, de vreme ce nu cunoaşte identitatea persoanei care a semnat dovada de primire. Totodată, deşi instanţa menţionează că decizia nr. 10054/27.01.2022 a fost comunicată Arhiescopiei Bucureştilor, recurenta-reclamantă consideră că acest aspect este fără relevanţă în cauză, deoarece cele două insituţii nu numai că au personalităţi juridice distincte, însă au şi adrese diferite, reprezentanţi diferiţi. În plus, nu stă în sarcina Arhiescopiei să aibă grijă ca actele intimatei să parvină recurentei într-un anume termen. Prin urmare, nu vede relevanţa faptului că decizia în cauză a fost comunicată Arhiescopiei Bucureştilor.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare prin întâmpinare.
Astfel, instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)
(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) – e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că acesta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurenta-reclamantă îşi întemeiază cererea, susţinerile din calea de atac neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conţinutul concret al hotărârii atacate.
Pentru a aprecia că este îndeplinită cerinţa motivării recursului, este necesar ca recurenta-reclamantă să dezvolte critici de nelegalitate care să vizeze în mod concret raţionamentul logico-juridic al instanţei de fond, respectiv să combată cu argumente efective soluţia dispusă în cauză.
Or, în cauza de faţă, recurenta-reclamantă nu a încadrat recursul în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nu a prezentat critici efective la adresa soluţiei instanţei de fond şi a raţionamentului juridic pe care s-a întemeiat aceasta. Argumentele din cuprinsul acţiunii sunt redate de o manieră trunchiată şi fără un raţionament logico-juridic care să le lege, astfel încât nu permit decelarea criticii efective a reclamantei cu privire la sentinţa instanţei de fond, alta decât simpla nemulţumire vizând soluţia pronunţată, care nu este suficientă pentru a se considera că este motivată calea de atac.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că motivele pentru care se poate solicita casarea hotărârii sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate.
Prin urmare, obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentei în raport de soluţia instanţei de fond şi încadrarea acestora într-unul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 – 8 C. proc. civ., astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului.
Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, astfel că, atât timp cât criticile expuse nu contestă, concret, raţionamentul juridic al instanţei de fond şi nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, nu este îndeplinită condiţia motivării căii de atac.
Drept urmare, întrucât recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici efective cu privire la sentinţa recurată, care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului şi în consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii recursului şi va constata nul recursul declarat de reclamanta Parohia Militari III împotriva sentinţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de Parohia Militari III împotriva sentinţei civile nr. 954 din data de 26 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 28 noiembrie 2024.