Şedinţa publică din data de 3 decembrie 2024
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, la data de 13.03.2024, sub nr. x/2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României, Ministerul Sanatatii, Agentia Nationala a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună pe cale de ordonanţă preşedinţială obligarea pârâţilor, fără somare şi fără trecerea vreunui termen, la asigurarea către reclamant, pe baza de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală) a medicamentului REGORAFENIB, în vederea efectuării tratamentului corespunzător pentru adenomcarcinom sigmoidian moderat diferenţiat (G2), până la soluţionarea definitivă a dosarului de drept comun aflat pe rolul aceleiaşi instanţe.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 128/2024 din 04 aprilie 2024 a Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, s-au respins exceptiile invocate de pârâţi, admiţându-se cererea de ordonanta presedinţiala privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL SĂNĂTĂŢII, AGENŢIA NAŢIONALĂ A MEDICAMENTULUI ŞI A DISPOZITIVELOR MEDICALE şi CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, având ca obiect ordonanţă preşedinţială, obligând pârâţii să asigure reclamantului, pe baza de prescriptie medicala, în regim de compensare 100% (fara contributie personala) medicamentul REGORAFENIB până la solutionarea definitiva a dosarului nr. x/2014 al Curtii de Apel Bucuresti.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 05 aprilie 2024 Curtea de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurată în minuta şi dispozitivul sentinţei nr. 128/04.04.2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2024 privind acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL SĂNĂTĂŢII, AGENŢIA NAŢIONALĂ A MEDICAMENTULUI ŞI A DISPOZITIVELOR MEDICALE şi CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, în sensul că, în loc de " până la solutionarea definitiva a dosarului nr. x/2014 al Curtii de Apel Bucuresti" se va trece "până la solutionarea definitiva a dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Craiova. Menţine celelalte dispoziţii ale minutei şi ale dispozitivului sentinţei".
Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 128/2024 din 04 aprilie 2024 a Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal au exercitat calea de atac a recursului pârâţii Ministerul Sănătăţii, Guvernul României şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, criticând hotărârea pentru nelegalitate.
Recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii, prin memoriul de recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecând cauza pe fond, să se admită excepţiile invocate, iar pe fond să se respingă cererea de ordonanţă preşedinţială, ca neîntemeiată.
A susţinut, în esenţă, recurentul –pârât că instanţa a pronunţat hotărârea cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu încălcarea prevederilor art. 32 lit. b) C. proc. civ., raportat la art. 16 alin. (1)1 din Legea nr. 95/2016 privind reforma în domeniul sănătăţii, introdus prin Ordonanţa nr. 37/2022, dar şi cu încălcarea prevederilor art. 1443 C. civ., art. 56 lit. d) din Legea nr. 95/2006.
La rândul său, pârâtul Guvernul României prin Secretariatul General la Guvernului, în cadrul recursului său, invocând motivul de nelegalitate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii faţă de Guvernul României, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Recurenta-pârâtă Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, prin cererea de recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, în ceea ce priveşte respingerea excepţiei netimbrării cererii de chemare în judecată, respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a ANMDMR şi obligarea acesteia "să asigure reclamantului, pe baza de prescriptie medicala, în regim de compensare 100% (fara contributie personala) medicamentul REGORAFENIB până la solutionarea definitiva a dosarului nr. x/2014 al Curtii de Apel Bucuresti", ca fiind nelegală din prisma aplicării greşite a cadrului legislativ din speţa de faţă, iar în rejudecare, să se admită excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale şi pe fond respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială, ca neîntemeiată.
Apărările formulate în recurs
În această etapă procesuală niciuna dintre părţi nu a formulat întâmpinare.
Procedura de soluţionare a recursurilor
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi alin. (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu judecata dosarului din data de 04 iulie 2024, s-a fixat primul termen pentru soluţionarea celor trei recursuri la data de 03 decembrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte, faţă de situaţia intervenită în această etapă procesuală, prin decesul intimatului-reclamant, din oficiu, a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a acestuia, ca motiv de ordine publică întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., şi a reţinut cauza spre soluţionare pe acest aspect.
Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimatului-reclamant A., invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată.
Aminteşte Înalta Curte că excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă este o excepţie de fond (vizează încălcarea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) şi peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluţionării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului.
Rezultă, astfel, că lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate să fie invocată atât în primă instanţă, cât şi direct în apel, ca motiv de apel sau ca excepţie procesuală, iar în recurs, în condiţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., "instanţa poate să invoce lipsa capacităţii procesuale de folosinţă din oficiu, oricând, pe cale de excepţie procesuală, în etapa judecăţii în primă instanţă, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecăţii în căile de atac".
Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului iar actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă sunt lovite de nulitate absolută.
Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispoziţiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existenţa folosinţei drepturilor civile, respectiv a capacităţii de folosinţă.
Aşadar, capacitatea procesuală de folosinţă este acea condiţie de exerciţiu a acţiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii procesuale civile, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 34 din C. civ.
În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosinţă, aşa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.
Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai de către o persoană care deţine capacitate procesuală de folosinţă, sub sancţiunea nulităţii actului de procedură, dispoziţii aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât şi în cazul căilor de atac.
Înalta Curte constată că din actele dosarului de recurs rezultă că intimatul-reclamant A. a decedat la data de 25 aprilie 2024, conform certificatului de deces seria x.12 nr. x eliberat de Primăria Oraşului Scorniceşti, judeţul Olt, conform Certificatului de Deces ataşat la dosar.
Prin urmare, la acest moment, intimatul-reclamant este lipsită de capacitate procesuală de folosinţă, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii, intrând sub incidenţa dispoziţiilor art. 40 C. proc. civ.
De asemenea, având în vedere obiectul prezentei acţiuni, respectiv obligarea pârâţilor, pe cale de ordonanţă preşedinţială, la asigurarea către reclamant a medicamentului Regorafenib pe baza de prescripţie medicală, în regim de compensare de 100%, până la soluţionarea definitivă a dosarului de drept comun, instanţa de control judiciar reţine că dreptul pretins de acesta este un drept intuitu personae, care nu poate fi transmis pe cale succesorală către moştenitorii reclamantului defunct, stingându-se odată cu încetarea capacităţii de folosinţă a titularului, respectiv la moartea acestuia.
Reţinând, aşadar, că prin deces, intimatul-reclamant a pierdut capacitatea procesuală de folosinţă, nemaiputând fi subiect de drepturi şi obligaţii şi, în consecinţă, subiect al raportului de drept dedus judecăţii şi, prin urmare, având în vedere că una dintre condiţiile de exercitare ale acţiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Sănătăţii, Guvernul României şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale şi va casa sentinţa civilă recurată, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 05 aprilie 2024.
Procedând la rejudecarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte va admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantului, invocată din oficiu şi, în raport de prevederile art. 40 alin. (1) C. proc. civ., va anula acţiunea promovată de reclamantul A., ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosinţă, în considerarea intervenirii decesului acestuia.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 56 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursurile formulate de pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, va casa sentinţa civilă recurată, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 05 aprilie 2024 şi, în rejudecare, va admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantului, invocată din oficiu şi, în consecinţă şi, va anul acţiunea promovată de reclamantul A., ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosinţă, în considerarea intervenirii decesului acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile formulate de pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale împotriva sentinţei nr. 128/2024 din 4 aprilie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa civilă recurată, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 05 aprilie 2024 şi rejudecând:
Admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantului, invocată din oficiu şi, în consecinţă:
Anulează acţiunea promovată de reclamantul A., ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosinţă.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 3 decembrie 2024.