Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.04.2023, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/12.04.2023.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 10 din 2 februarie 2024 a Curţii de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului A., formulată în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare sau, în subsidiar, casarea sentinţei şi admiterea acţiunii.
În motivarea recursului, a arătat că susţinerea instanţei de fond, potrivit căreia reclamantul nu a dovedit în mod cert şi în acord cu art. 249 C. proc. civ. că activitatea desfăşurată la Procto-Clinic S.R.L. este una didactică şi de cercetare ştiinţifică este în conflict cu disp. art. 21 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 şi cu art. 287 din Legea nr. 53/2003, la care trimite art. 32 din Legea nr. 176/2010.
Prin urmare, prima instanţă a pronunţat o sentinţă cu încălcarea dispoziţiilor legale sus-menţionate.
Potrivit disp. art. 287 din Legea nr. 53/2003, sarcina probei, în conflictele de muncă revine angajatorului, acestea nefiind contrare prevederilor Legii nr. 176/2010, întrucât obligaţia dovedirii şi susţinerii stării de incompatibilitate revine emitentului raportului de evaluare.
Instanţa de fond a cerut, cu încălcarea şi aplicarea greşită a disp. art. 21 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 şi art. 287 din Legea nr. 53/2003, ca reclamantul să facă dovada contrară celor reţinute în raportul de evaluare.
Raportul contestat este întemeiat pe prezumţia că reclamantul nu putea desfăşura activităţi didactico-medicale şi de cercetare ştiinţifică la Procto-Clinic S.R.L., întrucât această persoană juridică nu are un astfel de obiect de activitate, însă s-a dovedit că activităţile desfăşurate nu induc starea de incompatibilitate.
Recurentul-reclamant susţine încălcarea şi aplicarea greşită a disp. art. 1281 C. civ., potrivit cărora contractul este opozabil terţilor, care nu pot aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor născute din contract.
Contractul de muncă nu a fost contestat, nu a fost supus unei proceduri de anulare sau de simulaţie, este opozabil terţilor, inclusiv intimatei-pârâte.
Instanţa de fond intervine şi modifică drepturile şi obligaţiile părţilor din contract, contrar disp. art. 1281 C. civ., fiind incidente motivele de casare prevăzute de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Un alt motiv de casare, întemeiat tot pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este legat de interpretarea greşită a disp. art. 178 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006, activităţile didactice şi de cercetare ştiinţifică pot fi exercitate de managerul spitalului public în orice altă unitate, dar nu în aceeaşi unitate sanitară unde îndeplineşte funcţia de manager.
Reclamantul susţine că a desfăşurat activităţi didactice şi de cercetare ştiinţifică la o societate comercială care poate realiza venituri şi din activităţi de învăţământ şi de cercetare, respectiv a participat la studii colective, la cercetare ştiinţifică conform Contractului nr. x/11.10.2021, a supravegheat şi a îndrumat medici rezidenţi, după cum rezultă din declaraţiile de la dosar.
Din perspectiva motivului de nelegalitate întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant susţine că instanţa de fond a scos din contextul probator un înscris ce confirmă desfăşurarea de activităţi de cercetare ştiinţifică, şi anume Contractul nr. x/11.10.2021.
Instanţa de fond a aplicat greşit disp. art. 295 C. proc. civ., deoarece textul are drept ipoteză un înscris aflat în posesia părţii şi pe care nu-l înfăţişează, cu consecinţa de a se socoti adevărate afirmaţiile părţii adverse cu privire la conţinutul înscrisului.
Registrul ce s-a cerut să fie prezentat nu este în posesia recurentului-reclamant, ci în posesia unui terţ, fiind incidente disp. art. 247 C. proc. civ.
Un înscris nu poate fi scos din rândul probelor în temeiul art. 295 C. proc. civ., ci acel înscris va fi folosit cu conţinutul afirmat de partea care a cerut înfăţişarea lui, în speţă, partea care a cerut înfăţişarea copiei de pe registru nu a făcut afirmaţii despre conţinutul registrului, astfel că nu se pune problema unui alt conţinut al registrului.
Ceea ce ar trebui să fie scos din contextul probator este registrul ca atare, nu şi Contractul de cercetare nr. x/11.10.2021, ce este opozabil terţilor şi nu poate fi ignorat.
O altă critică întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susţine că hotărârea atacată conţine motive străine de natura cauzei.
Instanţa de fond foloseşte considerente străine de natura cauzei atunci când verifică modul în care reclamantul şi-ar fi îndeplinit obligaţiile de cercetare ştiinţifică în contractul de muncă încheiat cu Universitatea Transilvania Braşov, însă raportul de evaluare nu face referire la aceste raporturi de muncă, prin urmare judecătorul fondului era obligat să se limiteze la obiectul judecăţii.
Recurentul-reclamant a desfăşurat activităţile didactico-medicale descrise de martorul B., în considerarea calităţii reclamantului de şef lucrări la Facultatea de Medicină, calitate care a fost esenţială pentru încheierea contractului de muncă.
Din adeverinţa nr. x/25.04.2023 a Universităţii Transilvania Braşov rezultă că recurentul-reclamant îndrumă rezidenţii de aproximativ 10 ani, iar martorul a descris în ce constă această îndrumare realizată la Procto-Clinic S.R.L..
Se mai arată că disp. art. 289 şi art. 291 din Legea nr. 95/2006 invocate de prima instanţă nu au legătură cu dosarul şi nici cele ale Legii nr. 1/2011, în ipoteza în care s-ar considera că este vorba de o eroare materială, prin urmare instanţa de fond a lăsat necercetat fondul procesului, întrucât ceea ce trebuia să cerceteze este dacă reclamanta a desfăşurat activităţi didactice şi de cercetare ştiinţifică în temeiul contractului de muncă încheiat cu Procto-Clinic S.R.L..
4. Apărările intimatei
Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analiza motivelor de casare
Înalta Curte reţine că în urma evaluării respectării regimului juridic al incompatibilităţilor, recurentul-reclamant, manager al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov, a încălcat disp. art. 178 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, întrucât, începând cu data de 07.05.2019, a exercitat simultan atât funcţia de manager, cât şi funcţiile de medic specialist, respectiv medic primar în cadrul S.C. Procto-Clinic S.R.L..
Prima instanţă a respins contestaţia formulată împotriva raportului de evaluare, reţinând că reclamantul nu a desfăşurat la această societate o activitate didactică şi de cercetare, după cum se susţine.
Analizându-se criticile formulate împotriva sentinţei de fond, în ordinea în care acestea au fost invocate şi dezvoltate în cererea de recurs, Înalta Curte va constata că recursul este nefondat.
Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant invocă aplicarea greşită a disp. art. 21 alin. (3), art. 32 din Legea nr. 176/2010, art. 287 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, art. 1281 C. civ., art. 178 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006, art. 249 C. proc. civ.
Recurentul-reclamant susţine faptul că prima instanţă, aplicând greşit disp. art. 21 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 şi art. 287 din Legea nr. 53/2003, a cerut părţii să facă dovada contrară celor reţinute în raportul de evaluare, deşi cel care trebuie să dovedească starea de incompatibilitate este emitentul actului.
Normele invocate de recurentul-reclamant reprezintă norme de procedură şi nu norme de drept material, acestea stabilind regula în materie de probaţiune.
Dispoziţiile art. 249 C. proc. civ. au fost reţinute, în mod corect, de prima instanţă, întrucât emitentul actului administrativ contestat a expus toate elementele prevăzute de art. 21 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, inclusiv dovezile pe care se sprijină.
Astfel, s-au arătat motivele pentru care intimatul-pârât consideră că activitatea recurentului la societatea în discuţie este o activitate specifică unui medic, arătând drept dovadă contractele depuse la dosar.
Proba contrară cade în sarcina celui care face o susţinere în cadrul procesului, potrivit disp. art. 249 C. proc. civ., recurentul-reclamant având obligaţi să dovedească cele afirmate, adică faptul că, dimpotrivă, desfăşoară activităţi didactice şi de cercetare la Procto-Clinic S.R.L., prin urmare, criticile sunt nefondate, neîncadrându-se la cele prevăzute de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 şi pct. 5 C. proc. civ.
Recurentul-reclamant susţine şi aplicarea greşită a disp. art. 1281 C. civ., potrivit cărora contractul este opozabil terţilor, care nu pot aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor născute din contract.
În speţă, este vorba despre Contractul de muncă nr. x/20.09.2018, încheiat cu Procto-Clinic S.R.L. şi fişa postului, conform cărora recurentul-reclamant desfăşoară activităţi didactice şi de cercetare ştiinţifică în cadrul sarcinilor/atribuţiilor sale.
Recurentul-reclamant consideră că activitatea sa este una "didactico-medicală şi de cercetare ştiinţifică", contractul de muncă nu a fost anulat, fiind opozabilă terţilor, inclusiv intimatei-pârâte, menţiunea referitoare la felul muncii.
Din cuprinsul fişei postului rezultă că obiectivele postului sunt cele de îngrijire şi diagnosticare a pacienţilor, prescrierea tratamentelor, monitorizarea permanentă, supervizarea administrării tratamentelor prescrise, informarea pacienţilor despre modul de utilizare al medicamentelor, culegerea de date şi informaţii relevante cu privire la starea de sănătate a pacienţilor şi prelucrarea acestora în scopuri ştiinţifice.
Fişa postului conţine şi descrierea sarcinilor/atribuţiilor postului pe partea de cercetare, recurentul-reclamant, în cadrul acestor atribuţii, răspunde şi de disciplina/comportamentul bolnavilor pe care îi are în îngrijire.
Este adevărat că sunt în fiinţă, nefiind anulate, contractul de muncă şi fişa postului, care deşi sunt intitulate "medic primar care desfăşoară activitate didactică şi de cercetare ştiinţifică în domeniul medical", din conţinutul lor rezultă că recurentul-reclamant desfăşoară activitatea unui medic specialist/primar, de îngrijire, diagnosticare şi prescrierea tratamentelor pacienţilor, astfel cum a reţinut şi prima instanţă.
Înalta Curte va ţine seama şi de faptul că societatea Procto-Clinic S.R.L. nu are în obiectul de activitate decât activităţi de asistenţă medicală specializată, cod CAEN 8622, fără a avea alte activităţi secundare, prin urmare, recurentul-reclamant nu putea desfăşura activităţile didactice-medicale şi de cercetare ştiinţifică pretinse, un alt argument fiind şi acela al duratei zilnice a muncii de 2 ore, timp insuficient cel puţin pentru cercetare ştiinţifică.
Referitor la Contractul de cercetare nr. x/11.10.2021 şi la invocarea greşită de către prima instanţă a disp. art. 295 C. proc. civ., critică ce se subsumează celei prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că eventuala reţinere eronată a acestor prevederi legale nu conduce la casarea sentinţei atacate, în raport de cele arătate anterior referitoare la exercitarea de către recurentul-reclamant a funcţiei de medic specialist/primar, în conformitate cu fişa postului.
Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., motive străine de natura cauzei, prin invocarea disp. art. 289 şi art. 291 din Legea nr. 95/2006 şi referirea la activitatea didactică a recurentului-reclamant desfăşurată de acesta în cadrul Universităţii Transilvania Braşov, Înalta Curte apreciază să acestea au fost amintite în contextul prezentării activităţii recurentului-reclamant în cadrul Universităţii şi nu reprezintă considerente decizorii care au urmărit rezolvarea chestiunii litigioase din dosar.
Referitor la critica expusă în finalul cererii de recurs, respectiv necercetarea fondului procesului, aceasta urmează să fie respinsă ca nefondată, prima instanţă a arătat în motivarea sentinţei pronunţate, împrejurarea exercitării de către recurentul-reclamant a funcţiei de medic specialist/primar, concomitent cu funcţia de manager al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov, situaţie de incompatibilitate prev. de disp. art. 178 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006, republicată.
În acest scop au fost analizate probele administrate în cauză ce au condus la soluţia atacată, simpla nemulţumirea a părţii faţă de modul de interpretare a probelor neputând să constituie motiv de recurs în accepţiunea disp. art. 488 C. proc. civ.
În concluzie, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborate cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 10 din 2 februarie 2024 a Curţii de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 5 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.