Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2024
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la 9 decembrie 2024 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2024, contestatoarea A. a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 347D/07.12.2024 emisă de Biroul Electoral Central prin care a fost respinsă contestaţia petentei privind procedura şi modul de atribuire a mandatelor de senator la nivel naţional şi la nivelul circumscripţiei 10 Buzău, solicitând admiterea contestaţiei şi pe cale de consecinţă admiterea contestaţiei iniţiale; în subsidiar, obligarea B:E.C. să soluţioneze contestaţia formulată.
Cu privire la fondul cauzei, contestatoarea a arătat că intimatul Biroul Electoral Central nu a soluţionat partea din contestaţie care viza alterarea modalităţii de distribuire a mandatelor la nivel naţional ca urmare a ingerinţei unor factori externi care au determinat ca partidul B.. să treacă pragul electoral şi să intre in procedura de distribuire a mandatelor, având drept consecinţă afectarea întregului proces de redistribuire a mandatelor de senator la nivel naţional.
Astfel, au fost atribuite mandate POT în circumscripţii în care acest competitor electoral nu a propus liste de candidaturi, afectând în final atribuirea de mandate la nivel naţional, inclusiv în circumscripţia nr. 10 Buzău.
De asemenea, în urma propriilor analize efectuate şi din informaţiile obţinute din presă, a menţionat contestatoarea că, prin modul în care a dus campania electorală prin postările pe reţelele sociale a obţinut vizualizări extrem de mari, manipulând astfel electoralul şi practicând o concurenţă neloială faţă de ceilalţi competitori electorali aflaţi în cursă.
Or, modalitatea de promovare a partidului a depăşit cu mult sumele declarate, iar faptul că nu a avut trecut codul de mandatar financiar (CMF) pe aproape nicio postare promovată pe C. şi D., a permis competitorului electoral să se sustragă controlului acestor platforme sociale, beneficiind de o amplă propagandă.
Ca argument, a indicat Decizia CCR de anulare a alegerilor prezidenţiale din ale cărei considerente reies principalele aspecte imputate procesului electoral privind alegerea Preşedintelui României din anul 2024, respectiv cele privind manipularea votului alegătorilor şi distorsionarea egalităţii de şanse a competitorilor electorali, prin utilizarea netransparentă şi cu încălcarea legislaţiei electorale a tehnologiilor digitale şi a inteligenţei artificiale în desfăşurarea campaniei electorale, precum şi prin finanţarea din surse nedeclarate a campaniei electorale, inclusiv online.
Susţine contestatoarea că un alt beneficiar al metodelor utilizate de B.. este si partidul E.. care fost sprijinit pe aceleaşi canale pentru a-si majora expunerea publica in detrimentul celorlalţi competitori.
În plus faţă de aspectele de nelegalitate sesizate, a invocat nerespectarea dispoziţiile art. 94 pct. 7 şi 8 din Legea nr. 208/2015, în raport de faptul că la redistribuirea mandatelor se are în vedere repartizarea în ordinea descrescătoare a numărului de voturi, contestatoarea apreciind că in clasamentul naţional, rezultatul obţinut de F., la nivelul coeficientului electoral, cu raportare la circumscripţia 10 Buzău, era superior atât coeficientului E., cât şi al celui obţinut de G. pentru al doilea mandat.
Astfel, in ordinea de repartizare a mandatelor, ca urmare a clasamentului realizat, F. ar fi urmat sa primească un mandat de senator in circumscripţia electorală Buzău.
În final, contestatoarea a susţinut că deşi B.E.C. a respins ca inadmisibilă contestaţia, pe motiv că prevederile legale nu ar stabili o astfel de cale de atac referitor la repartizarea mandatelor de senator si deputat, totuşi Legea nr. 208/2015 nu interzice o astfel de modalitate de a contesta, iar pe de alta parte, esenţa contestaţiei privea procedura de repartizare care a avut ca efect denaturarea rezultatului electoral.
2. Apărările formulate în cauză
Intimatul Biroul Electoral Central nu a formulat întâmpinare faţă de contestaţia formulată.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând cu prioritate, în condiţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea contestaţiei, Înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea introductivă de instanţă, contestatoarea A. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 347D din data de 7 decembrie 2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024.
Prin această hotărâre, emisă în temeiul art. 12 alin. (5) din Legea nr. 208/2015, autoritatea intimată a respins ca inadmisibile contestaţiile înregistrate la Biroul Electoral Central sub nr. x/07.12.2024, nr. y/07.12.2024, nr. z/07.12.2024, nr. w/07.12.2024 şi nr. 234CT/BEC/SCD2024/07.12.2024, apreciindu-se că dispoziţiile art. 94 alin. (6)-(9) din Legea nr. 208/2015 nu stabilesc o cale de atac la Biroul Electoral Central împotriva repartizării şi atribuirii mandatelor de deputat şi senator.
Contestatorea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 94 pct. 7 şi 8, art. 95 şi art. 96 din Legea nr. 208/2015 şi a susţinut, în esenţă, că Biroul Electoral Central trebuia să soluţioneze pe fond contestaţiile formulate împotriva modului nelegal de redistribuire a voturilor şi a mandatelor de senator şi deputat în Circumscripţia Electorală nr. 10 Buzău.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. c), alin. (4) şi (5) din Legea nr. 208/2015:
"(1) Biroul Electoral Central are următoarele atribuţii principale:
(...) c) rezolvă întâmpinările referitoare la propria sa activitate şi contestaţiile cu privire la activitatea birourilor electorale de circumscripţie; contestaţiile se soluţionează prin decizii care sunt obligatorii pentru biroul electoral în cauză, precum şi pentru autorităţile şi instituţiile publice la care se referă, sub sancţiunile prevăzute de prezenta lege;
(4) Prin fraudă electorală se înţelege, în sensul prezentei legi, orice faptă incriminată de lege care are loc înaintea, în timpul sau după încheierea votării ori în timpul numărării voturilor şi încheierii proceselor-verbale şi care are ca rezultat denaturarea voinţei alegătorilor şi crearea de avantaje concretizate prin mandate în plus pentru un competitor electoral.
(5) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin potrivit prevederilor prezentei legi, Biroul Electoral Central adoptă decizii şi hotărâri. Hotărârile Biroului Electoral Central se dau pentru interpretarea unitară a legii şi sunt general obligatorii. Deciziile Biroului Electoral Central se dau în aplicarea prevederilor prezentei legi, precum şi în soluţionarea întâmpinărilor şi contestaţiilor pe care este competent să le soluţioneze. Deciziile Biroului Electoral Central sunt obligatorii pentru toate autorităţile, instituţiile publice, birourile electorale, precum şi pentru toate organismele cu atribuţii în materie electorală, de la data aducerii la cunoştinţă în şedinţă publică. Deciziile se aduc la cunoştinţă în şedinţă publică şi prin orice mijloc de publicitate, iar hotărârile se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."
În acelaşi timp, conform art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, "(3) Cererea de anulare a alegerilor dintr-o secţie de votare sau circumscripţie electorală pentru fraudă electorală se poate face numai de către competitorii electorali care au participat la alegeri în circumscripţia electorală respectivă. Cererea se depune la Biroul Electoral Central în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii votării, sub sancţiunea decăderii. Cererea trebuie temeinic motivată şi însoţită de dovezile pe care se întemeiază. Lipsa probelor atrage respingerea cererii. Cererea poate fi admisă numai dacă cel care a sesizat nu este implicat în producerea fraudei şi numai dacă se stabileşte că aceasta a fost de natură să modifice atribuirea mandatelor. Soluţionarea cererii de anulare a alegerilor de către Biroul Electoral Central se face în cel mult 3 zile de la data înregistrării acesteia. Decizia Biroului Electoral Central poate fi atacată în termen de 24 de ore de la data aducerii la cunoştinţă publică la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care soluţionează în termen de cel mult 3 zile de la data sesizării. (...)".
În stabilirea instanţei competente să soluţioneze cauza, se constată că, în materia electorală de faţă (scrutinul pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă, în primă şi ultimă instanţă, doar contestaţiile prevăzute de art. 12 alin. (3), art. 19 alin. (2), art. 57 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 208/2015, respectiv contestaţiile formulate împotriva deciziilor prin care Biroul Electoral Central soluţionează cereri de anulare a alegerilor dintr-o secţie de votare sau circumscripţie electorală pentru fraudă electorală, contestaţiile formulate împotriva modului de constituire ori completare a Biroului Electoral Central, ori împotriva deciziilor de admitere/respingere a acordurilor de constituire/desfiinţare a alianţelor electorale.
În ceea ce priveşte dispoziţiile legii generale, Înalta Curte are în vedere prevederile art. 23 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind organizarea judiciară, potrivit cărora:
"Art. 23 - (1) secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel. (2) Hotărârea de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, pronunţată de ultima instanţă, este supusă căii de atac a recursului. (3) secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă printr-un complet diferit al acestora recursul formulat împotriva hotărârilor pronunţate de aceste secţii, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. (...)
Art. 25 - Secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu competenţa fiecăreia, soluţionează: a) cererile de strămutare, pentru motivele prevăzute în codurile de procedură; b) conflictele de competenţă, în cazurile prevăzute de lege; c) orice alte cereri prevăzute de lege.
Aceste prevederi se coroborează cu dispoziţiile art. 97 din C. proc. civ., potrivit cărora: "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa."
În materia contenciosului administrativ, vor fi avute în vedere prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care statuează în sensul că: "Art. 10 - (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (...).
Din normele legale anterior menţionate, se va constata aşadar că niciuna nu stabileşte competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a soluţiona, în primă instanţă, acţiunile în contencios administrativ îndreptate împotriva unei decizii a Biroului Electoral Central, în legătură cu procedura de repartizare şi atribuire a mandatelor de senator şi deputat.
Totodată, în ceea ce priveşte natura juridică a hotărârilor organismelor electorale, în considerentele Deciziei nr. 16 din 18 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 924 din 24 noiembrie 2017, s-a reţinut că birourile electorale sunt organisme administrativ-electorale cu prerogative temporare de putere publică, iar actele lor sunt acte administrative sau administrativ-jurisdicţionale, care aparţin materiei contenciosului electoral (paragraful 58), remarcându-se existenţa a trei categorii de acte determinate de competenţele legale. Astfel, birourile electorale: soluţionează conflictele apărute în perioada electorală (atribuţii de contencios electoral - acte administrativ-jurisdicţionale); hotărăsc în legătură cu unele operaţiuni electorale (acte administrative); emit acte de legiferare şi interpretare unitară a dispoziţiilor electorale cu obligativitate pentru toate celelalte structuri electorale (atribuţii care intră doar în competenţa Biroului Electoral Central) (paragraful 57).
În cauză, este contestat un act al Biroului Electoral Central în legătură cu operaţiuni electorale, care potrivit acestor dezlegări ale instanţei supreme, reprezintă acte administrative.
Astfel fiind, contestaţia formulată în prezenta cauză este supusă cadrului procedural special prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în determinarea competenţei instanţei devenind incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din acest act normativ, conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Cum în cauză se contestă o decizie emisă de o autoritate publică centrală (Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024), competenţa materială în soluţionarea contestaţiei aparţine aşadar Curţii de Apel Bucureşti– Contestaţii electorale.
III. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi va declina competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – Contestaţii electorale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu.
Declină competenţa de soluţionare a contestaţiei formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 347D din data de 07 decembrie 2024 pronunţate de Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024 în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – Contestaţii electorale.
Fără cale de atac, conform art. 132 alin. (3) C. proc. civ.
Pronunţată astăzi, 11 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.