Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, la data de 1 august 2023, sub nr. x/2023 petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Maramureş, anularea procesului-verbal nr. x/19.07.2023, constatarea ca nelegală a măsurii reţinerii permisului de conducere, a sancţiunii amenzii, cu consecinţele exonerării sale de plata amenzii şi restituire a sumei deja achitate.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa nr. 820 din 30 mai 2024, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de intimat prin întâmpinare, în ceea ce priveşte plângerea contravenţională formulată de petentul A. în contradictoriu cu intimata I.P.J. Maramureş şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.
În motivarea soluţiei astfel dispuse, Judecătoria Alba Iulia a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, forma în vigoare la data constatării pretinse fapte contravenţionale, potrivit cărora "Împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta."
Instanţa a apreciat că textul art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 este un text special în raport cu art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, acesta din urmă fiind un text cu caracter general, aplicabil în absenţa unei norme juridice speciale. A mai reţinut că nu poate fi aplicată contravenţiilor săvârşite ca urmare a încălcării dispoziţiilor Codului rutier competenţa alternativă reglementată de art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
A mai constatat că fapta reţinută în sarcina petentului a fost săvârşită în localitatea Buciumi, jud. Maramureş, astfel încât competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale formulate de petent revine Judecătoriei Baia Mare, în a cărei rază de competenţă este situat locul săvârşirii faptei – localitatea Buciumi care aparţine oraşului Şomcuta Mare, judeţul Maramureş.
2.2. Prin sentinţa nr. 14900 din 7 noiembrie 2024, Judecătoria Baia Mare a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia; constatând ivit conflictul negativ de competenţă a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
În motivarea soluţiei astfel dispuse, Judecătoria Baia Mare a reţinut că relevantă în determinarea aplicării în timp a dispoziţiilor legale incidente este data sesizării primei instanţe (1 august 2023) când era în vigoare Legea nr. 254/2023 privind modificarea art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 în sensul instituirii unei competenţe alternative de soluţionare a plângerilor contravenţionale, şi nu data săvârşirii faptei contravenţionale (19 iulie 2023).
În consecinţă, a apreciat că Judecătoria Alba Iulia era competentă potrivit cadrului legal aplicabil, petentul având domiciliul în mun. Alba Iulia.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:
Din actele şi lucrările dosarului reiese că prin procesul-verbal de contravenţie nr. x încheiat la 19 iulie 2023 de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Maramureş, contestat în prezenta cauză, s-a aplicat petentului A., domiciliată în mun. Alba Iulia, jud. Alba, sancţiunea contravenţională principală a amenzii în cuantum de 1.160 RON şi suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 120 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 şi sancţionată de art. 101 alin. (3) lit. g) din O.U.G. nr. 195/2002, pentru contravenţia constând în nerespectarea regulilor privind depăşirea.
Aspectul care a generat conflictul negativ dintre cele două judecătorii îl constituie problema instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze plângerea contravenţională, faţă de obiectul acesteia şi prevederile legale incidente.
Contravenţia constatată şi sancţionată prin actul contestat este reglementată prin O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, act normativ care, în cuprinsul art. 118 alin. (1), forma în vigoare la data introducerii plângerii contravenţionale, prevede că "împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta ori la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul".
Art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 a fost modificat în sensul instituirii unei competenţe teritoriale alternative de soluţionare a plângerilor contravenţionale pentru fapte reglementate şi sancţionate de acest act normativ special, în favoarea judecătoriei în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta ori a judecătoriei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientului, însă aceste modificări nu sunt aplicabile în speţă.
Legea nr. 254/2023 pentru modificarea art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 678 din 24 iulie 2023, fiind aplicabilă de la data de 27 iulie 2023, în acord cu prevederile art. 78 din Constituţia României şi art. 12 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Or, la data formulării plângerii contravenţionale, 1 august 2023, dispoziţiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 instituiau o competenţă teritorială alternativă.
Prin urmare, sub aspectul instanţei competente a verifica legalitatea proceselor-verbale de aplicare a contravenţiilor prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, legea a instituit o competenţă teritorială alternativă astfel că petentul-contravenient avea alegerea între două instanţe deopotrivă competente.
Cu referire la competenţa teritorială alternativă, în doctrină şi jurisprudenţă s-a reţinut, în virtutea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, că, odată ce, prin introducerea cererii, partea şi-a exercitat dreptul de a opta pentru una dintre instanţele competente teritorial potrivit legii, nici reclamantul nu mai poate reveni asupra opţiunii sale şi nici instanţa nu poate să îşi decline competenţa, care dobândeşte caracter exclusiv.
Or, petentul A., domiciliat în jud. Alba, a înţeles să se adreseze instanţei de la domiciliul său, aflat în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Alba Iulia, astfel că această instanţă nu mai putea să pună în discuţie şi să admită excepţia necompetenţei teritoriale, contra dreptului de opţiune al petentului.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Maramureş, în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 11 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.