Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii
Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 31 iulie 2023 sub nr. x/2023, reclamanta A., a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Constanţa anularea procesului-verbal de contravenţie nr. x/23.05.2023 emis de secţia 3 Poliţie Constanţa.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa nr. 4175 din 26 iunie 2024, Judecătoria Brăila a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, în ceea ce priveşte plângerea contravenţională formulată de petenta A. în contradictoriu cu intimata I.P.J. Constanţa şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
În motivarea soluţiei astfel dispuse, Judecătoria Brăila a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, forma în vigoare la data constatării pretinse fapte contravenţionale, potrivit cărora "Împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta."
Instanţa a apreciat că textul art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 este un text special în raport cu art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, acesta din urmă fiind un text cu caracter general, aplicabil în absenţa unei norme juridice speciale. A mai reţinut că nu poate fi aplicată contravenţiilor săvârşite ca urmare a încălcării dispoziţiilor Codului rutier competenţa alternativă reglementată de art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
A mai constatat că fapta reţinută în sarcina petentei a fost săvârşită pe str. x, mun. Constanţa, astfel încât competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale formulate de petent revine Judecătoriei Constanţa, în a cărei rază de competenţă este situat locul săvârşirii faptei.
2.2. Prin sentinţa nr. 13552 din 11 noiembrie 2024, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila; constatând ivit conflictul negativ de competenţă a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
În motivarea soluţiei astfel dispuse, Judecătoria Constanţa a reţinut că relevantă în determinarea aplicării în timp a dispoziţiilor legale incidente este data sesizării primei instanţe (31 iulie 2023) când era în vigoare Legea nr. 254/2023 privind modificarea art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 în sensul instituirii unei competenţe alternative de soluţionare a plângerilor contravenţionale, şi nu data săvârşirii faptei contravenţionale (3 mai 2023).
A mai constatat că reclamanta a înregistrat cererea pe rolul Judecătoriei Brăila, competentă potrivit domiciliului său, în raport de cadrul legal aplicabil.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:
Din actele şi lucrările dosarului reiese că prin procesul-verbal de contravenţie PCTX nr. 442982 încheiat la 23.05.2023 de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Constanţa, secţia 3 Poliţie Constanţa, contestat în prezenta cauză, s-a aplicat petentei A., domiciliată în mun. Brăila, jud. Brăila, sancţiunea contravenţională principală a amenzii în cuantum de 290 RON, conform art. 36 alin. (1) şi art. .99 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, pentru contravenţia constând în nepurtarea centurii de siguranţă.
Aspectul care a generat conflictul negativ dintre cele două judecătorii îl constituie problema instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze plângerea contravenţională, faţă de obiectul acesteia şi prevederile legale incidente.
Contravenţia constatată şi sancţionată prin actul contestat este reglementată prin O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, act normativ care, în cuprinsul art. 118 alin. (1), forma în vigoare la data introducerii plângerii contravenţionale, prevede că "împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta ori la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul".
Art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 a fost modificat în sensul instituirii unei competenţe teritoriale alternative de soluţionare a plângerilor contravenţionale pentru fapte reglementate şi sancţionate de acest act normativ special, în favoarea judecătoriei în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta ori a judecătoriei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientului, însă aceste modificări nu sunt aplicabile în speţă.
Legea nr. 254/2023 pentru modificarea art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 678 din 24 iulie 2023, fiind aplicabilă de la data de 27 iulie 2023, în acord cu prevederile art. 78 din Constituţia României şi art. 12 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Or, la data formulării plângerii contravenţionale, 31 iulie 2023, dispoziţiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 instituiau o competenţă teritorială alternativă.
Prin urmare, sub aspectul instanţei competente a verifica legalitatea proceselor-verbale de aplicare a contravenţiilor prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, legea a instituit o competenţă teritorială alternativă astfel că petentul-contravenient avea alegerea între două instanţe deopotrivă competente.
Cu referire la competenţa teritorială alternativă, în doctrină şi jurisprudenţă s-a reţinut, în virtutea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, că, odată ce, prin introducerea cererii, partea şi-a exercitat dreptul de a opta pentru una dintre instanţele competente teritorial potrivit legii, nici reclamantul nu mai poate reveni asupra opţiunii sale şi nici instanţa nu poate să îşi decline competenţa, care dobândeşte caracter exclusiv.
Or, petenta A., domiciliată în mun. Brăila, jud. Brăila, a înţeles să se adreseze instanţei de la domiciliul său, aflat în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Brăila, astfel că această instanţă nu mai putea să pună în discuţie şi să admită excepţia necompetenţei teritoriale, contra dreptului de opţiune al petentei.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta A., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliţie Judeţean Constanţa, în favoarea Judecătoriei Brăila.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 11 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.