Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2024, reclamantele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, în contradictoriu cu pârâtele Camera de Conturi Timiş şi Curtea de Conturi a României au solicitat instanţei să dispună suspendarea, până la pronunţarea instanţei de fond, a măsurii menţionată la alin. (1) din "Recomandarea formulată" pentru constatările cuprinse la pct. 5.22 din Raportul de Audit de Conformitate, privind modul de formare şi administrare a resurselor bugetului consolidat al statului la nivelul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Timişoara, respectiv la entitatea Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, în perioada 01.01.2022 - 31.12.2022, respectiv a măsurii prin care Directorului general al D.G.R.F.P. Timişoara i s-a impus cu titlu dispozitiv obligaţia de "a continua demersurile în vederea stabilirii întinderii şi recuperării prejudiciului produs Bugetului de Stat în cazul debitoarei A. S.R.L.", raport aprobat prin două Hotărâri de Plen emise de Curtea de Conturi a României cu nr. 359/23.04.2024, respectiv nr. 573/25.06.2024, comunicat în data de 12.07.2024 şi înregistrat la D.G.R.F.P. Timişoara sub nr. TMR_DGR nr. x/12.07.2024.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 660 din data de 8 octombrie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Timiş, ca instanţă de contencios administrativ.
În motivarea soluţiei, a reţinut că reclamantele au solicitat suspendarea executării măsurii menţionată la alin. (1) din "Recomandarea formulată" cuprinse la pct. 5.22 din Raportul de Audit de Conformitate, raport emis de Camera de Conturi a Judeţului Timiş – autoritate publică judeţeană, astfel încât competenţa materială de soluţionare a cauzei revine tribunalului, ca instanţă de contencios administrativ.
A apreciat că nu are relevanţă chemarea în judecată a Curţii de Conturi şi aprobarea Raportului de Audit de Conformitate de către autoritatea centrală, întrucât măsura a cărei suspendare s-a solicitat a fost dispusă prin actul emis de autoritatea judeţeană – Camera de Conturi a Judeţului Timiş – iar solicitarea de suspendare are ca obiect pct. 5.22 al acestui raport, iar nu actele emise de Curtea de Conturi, ca autoritate centrală.
În privinţa competenţei teritoriale, prima instanţă sesizată constată că, potrivit art. 10 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 554/2004, reclamante fiind două autorităţi publice – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timişoara, competenţa teritorială se stabileşte în funcţie de sediul pârâtului, în speţă fiind chemate în judecată atât Camera de Conturi a Judeţului Timiş, cât şi Curtea de Conturi, ceea ce ar atrage competenţa teritorială a Tribunalului Timiş sau a Tribunalului Bucureşti, deopotrivă.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 920 din data de 11.11.2024, Tribunalul Timiş a admis excepţia necompetentei materiale a Tribunalului Timiş, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, în contradictoriu cu pârâtele Camera de Conturi Timiş, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
În motivarea soluţiei, a reţinut că, în vederea lămuririi obiectului cererii de suspendare formulate de reclamante, tribunalul a pus în vedere reclamantelor să precizeze dacă prin cererea formulată au înţeles să solicite suspendarea executării inclusiv a Hotărârilor de Plen emise de Curtea de Conturi a României nr. 359/23.04.2024 şi nr. 573/25.06.2024, prin care a fost aprobat Raportul de Audit de Conformitate, hotărâri la care acestea au făcut referire în cererea introductivă.
La termenul de judecată din data de 04.11.2024, reprezentantul reclamantelor a precizat verbal faptul că înţelege să solicite şi suspendarea celor două Hotărâri de Plen emise de Curtea de Conturi a României, respectiv nr. 359/23.04.2024 şi nr. 573/25.06.2024, prin care a fost aprobat Raportul de Audit de Conformitate, iar la data de 05.11.2024, această precizare a fost depusă de către reclamante şi în scris .
În ceea ce priveşte competenţa materială, Tribunalul Timiş a constatat că reclamantele au solicitat atât suspendarea executării măsurii menţionate la alin. (1) din "Recomandarea formulată" cuprinse la pct. 5.22 din Raportul de Audit de Conformitate, raport emis de Camera de Conturi a Judeţului Timiş – autoritate publică judeţeană, cât şi a Hotărârilor de Plen emise de Curtea de Conturi a României nr. 359/23.04.2024 şi nr. 573/25.06.2024, prin care a fost aprobat Raportul de Audit de Conformitate.
Dat fiind faptul că Raportul de Audit de Conformitate care conţine "Recomandarea formulată" cuprinsă la pct. 5.22 a fost aprobat prin Hotărârile de Plen nr. 359/23.04.2024 şi nr. 573/25.06.2024 emise de Curtea de Conturi a României tribunalul a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ. fapt ce atrage competenţa de soluţionare a Curţii de Apel Timişoara,
În ceea ce priveşte competenţa teritorială, Curtea de Apel Timişoara este competentă să judece prezenta cerere, raportat la prevederile art. 10 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., reclamantele având alegerea de competenţă, sesizând instanţa competentă teritorial faţă de pârâta Camera de Conturi Timiş.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Prin cererea dedusă judecăţii, reclamantele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, în contradictoriu cu pârâtele Camera de Conturi Timiş şi Curtea de Conturi a României au solicitat suspendarea, până la pronunţarea instanţei de fond, a măsurii menţionată la alin. (1) din "Recomandarea formulată" pentru constatările cuprinse la pct. 5.22 din Raportul de Audit de Conformitate, privind modul de formare şi administrare a resurselor bugetului consolidat al statului la nivelul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Timişoara, respectiv la entitatea Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, în perioada 01.01.2022 - 31.12.2022, respectiv a măsurii prin care Directorului general al D.G.R.F.P. Timişoara i s-a impus cu titlu dispozitiv obligaţia de "a continua demersurile în vederea stabilirii întinderii şi recuperării prejudiciului produs Bugetului de Stat în cazul debitoarei A. S.R.L.", raport aprobat prin două Hotărâri de Plen emise de Curtea de Conturi a României cu nr. 359/23.04.2024, respectiv nr. 573/25.06.2024, comunicat în data de 12.07.2024 şi înregistrat la D.G.R.F.P. Timişoara sub nr. TMR_DGR nr. x/12.07.2024 precum şi a solicitat.
Înalta Curte, constată că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantele contestă atât acte administrative emise de autoritatea publică judeţeană, respectiv Raportul de Audit de Conformitate cât şi acte administrative emise de autoritatea publică centrală, respectiv Hotărârile de Plen nr. 359/23.04.2024 şi nr. 573/25.06.2024 emise de Curtea de Conturi a României, de aprobare a raportului emis de Camera de Conturi a Judeţului Timiş.
În ce priveşte competenţa materială a instanţei, aceasta este dată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 referitoare la actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale şi de cele ale art. 99 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora - În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt, astfel că, în cauză, în raport de capătul de cerere privind anularea Hotărârilor de Plen nr. 359/23.04.2024 şi nr. 573/25.06.2024 emise de autoritatea publică centrală, Curtea de Conturi a României, competenţa de soluţionare în fond revine secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.
În ce priveşte competenţa teritorială, Înalta Curte reţine că sediul pârâtei Curtea de Conturi este în Bucureşti, fapt ce atrage competenţa Curţii de Apel Bucureşti.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.
Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii A.J.F.P. Timiş şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara în contradictoriu cu pârâţii Camera de Conturi Timiş şi Curtea de Conturi a României, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 12 decembrie 2024.