Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12 aprilie 2023 pe rolul Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2023, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții general locotenent B și SERVICIUL DE INFORMAȚII EXTERNE, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să cenzureze refuzul nejustificat al pârâților și, pe cale de consecință, să oblige pârâții:
să emită înscrisurile doveditoare privind plata și încasarea efectivă (cu indicarea conturilor bancare creditate și a modului în care autorul reclamantului a intrat în posesia sumelor astfel plătite) pentru fiecare soldă lunară datorată ofițerului cu identitate deplin acoperită în cadrul pârâtului SIE, C, pentru perioada 15.07.1993-10.07.1997, respectiv pentru orice cheltuieli operative datorate, raportat la oricare și toate identitățile acordate acestuia în cadrul SIE;
să emită actele administrative de regularizare și reparație prin care să efectueze plata pentru soldele lunare și orice cheltuieli operative datorate și neplătite ori neîncasate efectiv de ofițerul cu identitate deplin acoperită în cadrul pârâtului SIE, C, pentru perioada 15.07.1993-10.07.1997, raportat la oricare și toate identitățile acordate acestuia în cadrul SIE, cu indexarea lor cu rata inflației și aplicarea dobânzii legale de la data scadenței fiecărui debit și până la data plății lor efective;
să efectueze reparații pentru daunele morale cauzate, atât în considerarea neîndeplinirii în mod legal și la timp a obligațiilor ce îi reveneau pârâtei în raporturile cu C, cât și în considerarea prejudiciilor create succesorilor acestuia, inclusiv din perspectiva promovării acțiunii judiciare, în cuantum de 50.000.000 RON;
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și cele ale art. 9 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.
La data de 16 octombrie 2023 reclamantul a formulat o cerere precizatoare, în temeiul art. 204 C. proc. civ., prin care solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să cenzureze refuzul nejustificat al pârâtului SERVICIUL DE INFORMAȚII EXTERNE și, pe cale de consecință, să oblige pârâții să efectueze actele și operațiunile administrative în vederea restituirii către reclamant a tuturor bunurilor în privința cărora se pot constitui drepturi și obligații patrimoniale, rămase/nepredate/ascunse față de C, derivate din dispozițiile/înțelegerile convenționale/ normele pârâtului SIE privind punerea în posesie a remunerației complete, aferentă perioadei 15.07.1993-10.07.1997, a cadrului militar cu identitate protejată în cadrul pârâtului SERVICIUL DE INFORMAȚII EXTERNE, respectiv să îndeplinească toate procedurile administrative documentare, de orice natură, prin care bunurile supuse restituirii să intre în deplină și liberă proprietate, posesie și dispoziție, inclusiv să predea documente legale apte a fi utilizate față de terți pentru notare/înregistrare/circulație în totală și deplină stare de legalitate. În subsidiar, în măsura în care transferul bunurilor nu se poate efectua din orice considerent în condițiile descrise anterior, reclamantul a solicitat instanței să oblige pârâții să dispună actele administrative necesare plății cuantumului bunurilor în echivalent monetar. Reclamantul a mai cerut instanței să dispună obligarea pârâților să elibereze copii ale tuturor înscrisurilor deținute de pârâți cu privire la toate dosarele de cadre întocmite lui C raportat la toate identitățile acordate acestuia în cadrul Serviciului de Informații Externe; să efectueze operațiunile administrative și să emită actele administrative necesare identificării și eliberării de copii ale tuturor înscrisurilor, inclusiv înscrisuri sub semnătură privată în raport cu terții, ale lui C, indiferent de mediul de stocare, aflate în posesia Serviciului de Informații Externe ori în evidența Serviciului de Informații Externe, la oricare și toate sediile acestuia, la oricare și toate unitățile acestuia, la oricare și toate cadrele acestuia, inclusiv, dar fără a ne limita, înscrisurile „identificate în arhiva fostei structuri din cadrul instituției, care gestiona această problematică în 2013”.
Prin sentința civilă nr. 1691 din 30 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2/2023, s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A fiind declinată în favoarea Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că reclamantul a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, drepturile rezultând dintr-un raport juridic de muncă al tatălui său, în calitate de moștenitor al acestuia. Obligarea la plata soldei și la emiterea înscrisurilor care fac dovada cuantumului acesteia reprezintă obiecte ale raportului juridic de serviciu. Reclamantul a pretins că aceste drepturi izvorăsc dintr-un raport juridic de muncă, întrucât i se cuveneau tatălui său, ca urmare a calității sale de ofițer în cadrul SERVICIULUI DE INFORMAȚII EXTERNE.
Așadar, instanța a reținut că reclamantul nu a contestat, prin acțiunea formulată, vreun act administrativ tipic sau asimilat.
Calitatea de militar care a generat eventualele raporturi juridice de serviciu conferă competența materială de soluționare a litigiilor secției din cadrul Tribunalului București specializate în materia soluționării conflictelor de muncă și asigurări sociale.
Astfel, Secția de contencios administrativ a Tribunalului București are competența materială de a soluționa doar cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public conform prevederilor art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.
Potrivit art. 382 lit. h) din același act normativ, prevederile referitoare la competență nu se aplică personalul militar. Odată cu abrogarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și intrarea în vigoare a Codului administrativ, personalului militar nu i se mai aplică prevederile din Codul administrativ privind funcționarii publici, cu excepția situației în care se prevede printr-un alt act normativ competența instanței de contencios administrativ.
Curtea de Apel București a considerat că litigiilor care au ca obiect raporturile de serviciu ale militarilor li se aplică competența de drept comun prevăzută de Codul muncii.
Instanța a mai reținut că în dosarul nr. x/1/2021 s-a pronunțat decizia nr. 19/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit, în interpretarea art. 382 lit. h) și a art. 536 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, a art. 1 lit. p) teza I din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a art. 23 alin. (1) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, cu modificările și completările ulterioare, că aparține secțiilor/completurilor specializate în materia conflictelor de muncă din cadrul tribunalelor competența materială procesuală de soluționare în primă instanță a cauzelor având ca obiect obligarea instituțiilor publice din cadrul Jandarmeriei Române la plata unor drepturi salariale către personalul militar al acestora.
Deși tatăl reclamantului făcea parte, potrivit susținerilor acestuia, dintr-o altă categorie de militari decât cea a jandarmilor, Curtea de Apel București a reținut că este aplicabil prin analogie raționamentul Înaltei Curți de Casație și Justiție din care reiese că litigiile având ca obiect raporturile de serviciu ale militarilor nu sunt de competența instanței de contencios administrativ.
În concluzie, Curtea de Apel București a constatat că nu sunt incidente speței prevederile legale speciale care stabilesc competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de contencios administrativ și fiscal, fiind vorba de un veritabil litigiu de muncă, în căderea instanței de conflicte de muncă, potrivit prevederilor art. 1 art. 278 alin. (2) art. 170 art. 266 și art. 269 din Legea nr. 53/2003.
În privința cererii adiționale formulate de reclamant la data de 16 octombrie 2023, Curtea de Apel București a reținut că sunt incidente prevederile art. 122 alin. (1) și (2) C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 3399 din 8 mai 2024, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2/2023, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, fiind înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
În motivare, instanța a reținut că pârâtul SERVICIUL DE INFORMAȚII EXTERNE este o instituție publică ce acționează în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes public, iar actele emise de acesta au caracter de a organiza executarea legii. Având în vedere dispozițiile legale citate în cuprinsul sentinței, instanța a apreciat că actele emise de pârât au caracterul actelor administrative ce pot fi contestate pe cale contenciosului administrativ.
A mai reținut că natura raportului juridic stabilit între părți, nu poate schimba natura juridică a actului emis și contestat. Este irelevant, din punct de vedere juridic, dacă prin emiterea actelor administrative se modifică raporturi juridice de dreptul muncii, civile sau administrative. Prin urmare, actele administrative solicitate sunt emise în vederea executării legii, de către o autoritate publică, în regim de putere publică. Cum este vorba despre o atribuție de reglementare, atribuție ce se exercită doar de către o autoritate publică, în regim de putere publică, este irelevant dacă prin aceste acte au fost stabilite principii, norme sau aspecte ce țin de raporturi de muncă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, sub nr. x/2/2023, la data de 9 august 2024.
Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:
Disputa poartă asupra naturii obiectului cauzei, instanțele declinându-și competența, ca urmare a calificării acestuia drept conflict de muncă sau litigiu din sfera contenciosului administrativ.
Pentru a stabili natura litigiului, Înalta Curte reține că reclamantul A, invocând vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime prin săvârșirea faptei prevăzute de art. 8 din Legea nr. 554/2004 de către pârâtul SERVICIUL DE INFORMAȚII EXTERNE, a sesizat instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect obligarea pârâtului să emită înscrisurile doveditoare privind plata și încasarea efectivă (cu indicarea conturilor bancare creditate și a modului în care autorul reclamantului a intrat în posesia sumelor astfel plătite) pentru fiecare soldă lunară datorată ofițerului cu identitate deplin acoperită în cadrul pârâtului SIE, C, pentru perioada 15.07.1993-10.07.1997, respectiv pentru orice cheltuieli operative datorate, raportat la oricare și toate identitățile acordate acestuia în cadrul SIE; de asemenea, reclamantul a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului să emită actele administrative de regularizare și reparație prin care să efectueze plata pentru soldele lunare și orice cheltuieli operative datorate și neplătite ori neîncasate efectiv de ofițerul cu identitate deplin acoperită în cadrul pârâtului SIE, C, pentru perioada 15.07.1993-10.07.1997, raportat la oricare și toate identitățile acordate acestuia în cadrul SIE, cu indexarea lor cu rata inflației și aplicarea dobânzii legale de la data scadenței fiecărui debit și până la data plății lor efective.
În ceea ce privește competența materială procesuală, Înalta Curte reține că, prin natura sa, cererea reclamantului A, astfel cum a fost modificată, atrage competența instanței de contencios administrativ, deoarece conflictul a fost generat de pretinsul refuz, apreciat de reclamant ca nejustificat, de soluționare a cererilor mai sus amintite, de către o autoritate publică, respectiv de către pârâtul SERVICIUL DE INFORMAȚII EXTERNE, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, în termenii prevăzuți de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, efect care se produce indiferent de natura raporturilor de muncă vizate de act.
Pentru stabilirea competenței materiale, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice și, respectiv, criteriul valoric, în cazul de față, fiind aplicabil criteriul rangului autorității, întrucât reclamantul A, prin cererea precizatoare formulată la data de 16 octombrie 2023, în temeiul art. 204 C. proc. civ., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să cenzureze refuzul nejustificat al pârâtului SERVICIUL DE INFORMAȚII EXTERNE și, pe cale de consecință, să oblige pârâții să efectueze actele și operațiunile administrative în vederea restituirii către reclamant a tuturor bunurilor în privința cărora se pot constitui drepturi și obligații patrimoniale, rămase/nepredate/ascunse față de C, derivate din dispozițiile/înțelegerile convenționale/ normele pârâtului SIE privind punerea în posesie a remunerației complete, aferentă perioadei 15.07.1993-10.07.1997, a cadrului militar cu identitate protejată în cadrul pârâtului SERVICIUL DE INFORMAȚII EXTERNE.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 1/1998 Serviciul de Informații Externe este organul de stat specializat în domeniul informațiilor externe privind siguranța națională și apărarea României și a intereselor sale.
Înalta Curte reține că pârâtul este o instituție publică ce acționează în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes public, iar actele emise de acesta au caracter de a organiza executarea legii.
Așadar, fiind vorba despre un act administrativ [în înțelesul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004] emis de conducătorul unei autorități publice centrale, în aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cererii reclamantului revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.
În ce privește capetele accesorii și subsidiare de cerere, care au ca obiect repararea prejudiciilor materiale și morale, caracterul lor accesoriu rezultă cu evidență din faptul că modul lor de soluționare depinde de soluția ce se va da asupra capetelor principale de cerere, astfel că instanța supremă va face aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, respectivele dispoziții aplicându-se și atunci când competența de soluționare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secții specializate sau a unui complet specializat.
Cum, în cauză, așa cum a fost statuat anterior, competentă material a soluționa capetele principale de cerere este instanța de contencios administrativ – Secția de contencios administrativ a curții de apel, în temeiul dispozițiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., această instanță este competentă material să soluționeze și capetele accesorii de cerere.
Pe cale de consecință, reținând și dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza, în primă instanță, este curtea de apel în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul reclamantului.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 octombrie 2024.