Deliberând asupra admisibilităţii cererii de recurs în casaţie formulată de apelantul-contestator A., constată următoarele:
I. Prin decizia penală nr. 157/A/23.05.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2024, a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva deciziei nr. 322 din 15 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, hotărâre prin care, în baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 1626 din 23.11.2023 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosar nr. x/2022.
II. Împotriva deciziei penale nr. 157/A/23.05.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2024 a declarat recurs în casaţie apelantul-contestator A., la data de 27.05.2024, prin e-mail, întemeiat pe dispoziţiile art. 433 C. proc. pen.
Prin cererea formulată, apelantul-contestator A., în temeiul art. 433 C. proc. pen., a solicitat, în esenţă, anularea pedepsei pronunţate în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Suceava, apreciind că a fost condamnat pentru fapte pentru care a intervenit prescripţia răspunderii penale.
De asemenea, a arătat că instanţele care au soluţionat fondul cauzei i-au respins solicitările formulate sau, în unele cazuri, au omis să se pronunţe cu privire la acestea.
În altă ordine de idei, a solicitat să se constate autoritatea de lucru judecat, în condiţiile în care, pentru alţi doi făptuitori, instanţele au constatat intervenirea prescripţiei răspunderii penale, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi, în consecinţă, aplicarea unitară şi egală a legii.
Ulterior comunicării cererii de recurs în casaţie, la data de 28.11.2024, prin e-mail, apelantul-contestator A. a depus la dosarul cauzei note scrise prin care a precizat faptul că îşi susţine recursul în casaţie declarat în cauză, apreciind că a fost condamnat pentru fapte prescrise. În acest sens, a depus şi un extras de pe portalul Judecătoriei Suceava.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 19.02.2025 sub nr. x/2025, fiind repartizată aleatoriu, cu prim termen de judecată, pentru examinarea admisibilităţii în principiu, la data de 12.03.2025.
La înaintarea dosarului în calea de atac procedura de comunicare a recursului în casaţie a fost îndeplinită, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată în dosarul de recurs în casaţie al instanţei de apel, la fila nr. x.
Raportul întocmit de magistratul-asistent raportor a fost depus la dosarul la data de 10.03.2025, apreciindu-se că cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen.
III. Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie formulate de apelantul-contestator, conform dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac care are ca scop asigurarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept în cazurile şi condiţiile limitativ prevăzute de lege. Însă, pentru a proceda efectiv la analiza pe fond a chestiunilor de drept invocate, este necesar ca cererea de recurs în casaţie să îndeplinească condiţiile de admisibilitate, prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen.
Examinând aceste condiţii în raport cu actele dosarului, Înalta Curte constată că hotărârea recurată nu se încadrează în categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, în sensul dispoziţiilor art. 434 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., întrucât nu a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de apel, prin care s-a soluţionat fondul cauzei.
Astfel, potrivit art. 434 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.:
(1) Pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
(2) Nu pot fi atacate cu recurs în casaţie:
a) hotărârile de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire;
b) hotărârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă;
c) hotărârile pronunţate în materia executării pedepselor;
d) hotărârile pronunţate în materia reabilitării.
Interpretând aceste dispoziţii, Înalta Curte reţine că recursul în casaţie poate fi formulat numai împotriva unor hotărâri penale definitive, prevăzute în mod expres în legea procesual penală, respectiv numai împotriva deciziilor pronunţate de curţile de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel prin care s-a rezolvat fondul cauzei (acţiunea penală, precum şi acţiunea civilă alăturată acţiunii penale), cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
Verificând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că decizia nr. 157/A/23.05.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2024, împotriva căreia s-a formulat recurs în casaţie, a fost pronunţată de instanţa supremă, ca urmare a declarării căii de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, inapte a fi atacată printr-o cale de atac (decizie pronunţată în contestaţie în anulare, în procedura examinării admisibilităţii în principiu prevăzută de art. 431 C. proc. pen.).
Prin urmare, apelantul-contestator a declarat recurs în casaţie împotriva unei hotărâri nesusceptibile de a fi atacată prin această cale extraordinară de atac.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând că cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de apelantul-contestator A. împotriva deciziei penale nr. 157/A/23.05.2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2024.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de apelantul-contestator A. împotriva deciziei penale nr. 157/A/23.05.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2024.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 martie 2025.