Asupra contestațiilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea F/DL din data de 05 martie 2025, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București – Secția a II-a penală, în dosarul nr. X/2/2025 (X/2025) a fost admisă propunerea de prelungire a arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală în dosarul nr. X/76/P/2021.
În baza art. 236 C. proc. pen. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive luate față de inculpații A și B prin încheierea nr. 836 din data de 13.11.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. X/2/2024, pe o durată de 30 zile, de la 13.03.2025 până la 11.04.2025, inclusiv.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București a reținut următoarele:
Prin propunerea formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală, în dosarul penal nr. X/76/P/2021 (X/P/2021), înregistrată pe rolul instanței la data de 04.03.2025 sub nr. X/2/2025, s-a solicitat, în temeiul în temeiul art. 234 C. proc. pen., prelungirea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 13.03.2025, până la data de 11.04.2025 inclusiv, a inculpaților:
-A, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat, prev. de art. 188 alin. (1) art. 189 alin. (1) lit. a b C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a C. pen., și distrugere, prev. de art. 253 alin. (4) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a C. pen., și nerespectarea regimului materiilor explozive, prev. de art. 346 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) și 2 C. pen. și
-B, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat, prev. de art. 188 alin. (1) art. 189 alin. (1) lit. a b C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a C. pen., cu aplic. art. 97 alin. (1) C. pen., distrugere, prev. de art. 253 alin. (4) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a C. pen., cu aplic. art. 97 alin. (1) C. pen., și nerespectarea regimului materiilor explozive, prev. de art. 346 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a C. pen., cu aplic. art. 97 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) și 2 C. pen..
În susținerea referatului, după prezentarea situației de fapt, a încadrării juridice date faptelor pentru care inculpații sunt cercetați și a mijloacelor de probă administrate până la acest moment în cauză, s-a arătat că inculpații au fost arestați preventiv, în calea de atac a contestației, prin încheierea nr. 836 din 13 noiembrie 2024, pronunțată de judecătorii de drepturi și libertăți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. X/2/2024, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 13.11.2024 până la data de 12.12.2024, inclusiv, măsura fiind ulterior prelungită succesiv până la data de 12 martie 2025.
S-a învederat că se solicită prelungirea arestării preventive a inculpaților pentru 30 de zile, având în vedere că motivele reținute de judecătorii de drepturi și libertăți subzistă și indică nevoia privării de libertate a inculpaților, fiind prezentate argumentele avute în vedere pentru a dispune prelungirea măsurii preventive dispuse cu privire la cei doi inculpați.
De asemenea au fost prezentate actele de urmărire penală întocmite/activități efectuate de la momentul prelungirii arestării preventive a inculpaților:
- obținerea Raportului de expertiză psihologică judiciară privind pe suspectul C;
- obținerea Raportului de expertiză genetică judiciară dispus anterior ultimei prelungiri a arestării preventive;
- audierea inculpatei D (ascultarea prevăzută de art. 215 C. proc. pen., având în vedere cererea de modificarea a condițiilor controlului judiciar, cerere care urmează a fi soluționată după primirea hotărârii motivate de la instanța supremă);
- audierea martorilor E, F, G, H, I, J, K;
- redarea de convorbiri interceptate în mediu ambiental – mandatul de supraveghere tehnică nr. x/U.P./2021 emis de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București (procese-verbale din 20 februarie 2025, 21 februarie 2025 și 24 februarie 2025 – vol. 69);
- redarea de convorbiri interceptate în mediu ambiental – mandatul de supraveghere tehnică nr. x/U.P./2024 emis de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București (proces-verbal din 19 februarie 2025– vol. 69);
- obținerea Raportului de constatare cu privire la examinarea dispozitivului depus la dosar de către suspectul C și
- restituirea de obiecte și înscrisuri.
S-a mai susținut că până la acest moment au fost clarificate anumite chestiuni care vizează situația de fapt, așa cum rezultă din actele recent administrate.
S-a arătat că din discuțiile purtate de inculpatul B, interceptate în mediu ambiental (redate până în prezent – procesele verbale din 10 decembrie 2024, 15 ianuarie 2025, 27 ianuarie 2025 – vol. 67), rezultă o recunoaștere parțială a participării sale la săvârșirea faptei, precum și elemente relevante referitoare la ceilalți doi inculpați, în contextul căutării unei scenariu pe care B să îl furnizeze organelor judiciare, care să îi fie favorabil. În sinteză, inculpatul B face următoarele afirmații relevante în cauză:
-A i-a propus lui B să incendieze autoturismul. A îi spusese „că îi dă aia vreo 5000 de euro că să îi deie foc la mașină la …, nu o zis la cine…la mașină, probabil el știa sută-n mie”.
-B nu a respins ideea, intenționând să utilizeze benzină, dar văzând camere de supraveghere în zonă, a manifestat rezerve – „Că vorba o fost prima oară că eu trebuia să mă duc să îi dau foc, să iau benzină să îi dau foc. Și am văzut camera…”.
-B primise deja, de la A, pentru implicarea planificată în incendierea autoturismului, 600 de euro.
-În continuare A a propus să procedeze altfel, prin acționarea unui dispozitiv tehnic de la distanță, sens în care cei doi s-au deplasat la C (pe care A îl abordase deja) și au procurat dispozitivul cu telefon mobil.
-A a procurat de la C, în prezența lui B, dispozitivul dotat cu telefon mobil cu butoane - „Un telefon lipit pe-o placă, ce-o fost sub placă sau ce o fost în telefon de unde să știu!? […] Da, cu cartelă”.
-B presupune că A a luat o sumă mare de bani de la o persoană de sex feminin căreia i-a vândut dispozitivul dotat cu telefon mobil cu butoane. Dispozitivul ar fi fost predat de către A unei de sex feminin, care ar fi o prietenă „de-a ei” (nu se precizează a cui – n.n.), blondă.
„Blonda” ar fi preluat dispozitivul și l-ar fi plasat – ea sau altcineva – în autoturism. La un moment ulterior afirmă că predarea s-a realizat către „fiică-sa” sau către o altă persoană de sex feminin, care ar fi blondă.
-La un moment ulterior: „Fac și un denunț dacă e, dacă asta nu ține cu blonda, tre’ sa găsesc altul”.
-Momentul când B și A au fost localizați în apropierea locului unde a fost plasat dispozitivul în autoturism, a fost cel în care A ar fi predat dispozitivul persoanei de sex feminin – „Atunci când m-a triangulat lângă, când ăla, ne-am dus cu aia (dispozitivul – n.n.) și i-a dat-o la nu știu cine… […] Ori ei, ori la femeie”.
-A nu i-ar fi permis lui B să participe efectiv la acțiunea de predare, cerându-i să stea în mașină.
-B nu mai ține minte dacă s-au dat și cartelele necesare pentru utilizarea dispozitivului, crede „că da”, și afirmă că A avea „el în mașină mai multe cartele”.
-B a primit de la A, din suma obținută pentru dispozitiv, 1000-2000 de euro. La un moment ulterior afirmă: „Mi-o dat atunci… nu știu, 500-600 de euro și după aia mi-a mai dat… nu știu, în total vreo 2000. N-o fost, nu 2500, nu, că aia băga benzină și ce mâncam prin oraș. Da’ bani ce am luat, până în 2000. Și așa… pe rând”.
-B ar fi primit suma „că am fost cu el (la preluarea dispozitivului și la predarea către persoana blondă de sex feminin – n.n.) și că să nu zic la nimeni”.
-B afirmă că nu știa de intenția de a ucide victima: „nu știam mă de lucrurile astea, mă omule, că ce se întâmplă și că moare ăla”; „inițial o zis că îi dă foc la mașină. […] Că-i dă foc la mașină, nu că moare ăla sau că…”; „Eu știu că o vrut să deie foc la mașină ca să-l sperie”.
-B a văzut ulterior la A bancnote de 500 de euro, cu privire la care acesta din urmă afirma că ar proveni dintr-o moștenire de la bunicul său sau de la bunica sa (B afirmă ambele variante, în momente diferite).
-A „la toată lumea s-o lăudat că i-o lăsat bună-sa bani”.
-B afirmă că A nu lucrase nicăieri, iar achiziționarea de către acesta a unui autoturism X ar fi avut drept scop justificarea deținerii sumelor de bani, prestând servicii în sistemul Uber, „la vrăjeală”.
-După expirarea celor 24 de ore de reținere, cei doi inculpați s-au deplasat cu trenul spre Arad, împreună, ocazie cu care A i-a spus inculpatului B că „dacă tace din gură, o să-i fie bine”. B presupune că asta ar însemna că va primi bani.
-B afirmă că „ei nu or să vorbească nimic”.
-Despre A, „tovarășul său”: „Și ăla o zdreanță, dă om mă... de ce nu zice adevărul mă?..., dacă nu e nu… […] Îmi zice mie să tac.. ca să ce, să nu… […] Și pervers, o mers și o dat numai o dumă din aia la procuror, că dom’le, io nu știu nimic, io i-am facut cunoștință, i-o dat cheile sau nu mai știu cum o zis, el mi le-a dat sau ea mi le-a dat” (referire la afirmațiile inculpatului A, consemnate în procesul-verbal 20 noiembrie 2024, vol. 61, fila 51 – n.n.).
-C a încercat în mod repetat să afle de la B detalii privind implicarea celor doi inculpați în săvârșirea faptei, context în care
-B a aflat că A îl învinovățește pe el.
-B evocă riscul ca A „să nu pună pe careva să... […] Să facă la copii ceva”. Și, pe de altă parte, riscul ca „asta” (persoană de sex feminin – n.n.), care „are bani”, să plătească „pe unu’-pe altul”.
S-a mai susținut că introducerea în relatare a unei persoane blonde, alta decât fiica victimei, care ar fi preluat în seara de 28 mai 2021 dispozitivul de la inculpatul A, însoțit fiind de inculpatul B, este un neadevăr, fapt care rezultă din afirmația potrivit căreia „Fac și un denunț dacă e, dacă asta nu ține cu blonda, tre’ sa găsesc altul”.
Pe de altă parte, susținerea că inculpatul ar fi acceptat să incendieze autoturismul victimei, neștiind de intenția de a o ucide, este infirmată de utilizarea unui exploziv, nu a unei substanțe inflamabile (care ar fi putut fi plasată sub autoturism, asigurând distrugerea autoturismului, chiar prin acționare de la distanță, cu dispozitivul cu telefon mobil). După cum s-a arătat, explozivul a fost plasat în autoturism.
Acționarea dispozitivului la ora 06:59 nu confirmă, nici aceasta, doar o eventuală intenție de distrugere a autoturismului, având în vedere riscul (realizat în speță și ușor de anticipat) ca persoana să se afle în autoturism. În plus, producerea incendiului a fost, în concret, doar un efect secundar al frecării gazelor de explozie, cu viteză mare, de materiale ușor inflamabile din capitonajul autoturismului.
S-a mai arătat că în declarația sa, inculpata D a prezentat natura relației sale cu A negând o relație apropiată sau amoroasă cu acesta, susținând că nu a menționat această relație cu ocazia audierilor din prezenta cauză, întrucât nu îl considera o persoană „din apropierea ei”.
Din declarația martorului L, angajat la benzinăria AA (vol. 5 - filele 301-303), rezultă că A i-a relatat că a avut o relație intimă cu inculpata și că aceasta i-a propus să se căsătorească. Inculpata a confirmat, în declarația sa, că îl cunoaște pe „băiatul de la Peco”, „AA dinspre Sânnicolau”. Afirmațiile martorului se coroborează cu frecvența comunicărilor dintre cei doi, cu declarația suspectului C, cu modul în care cei doi stabilesc întâlniri cu mai mult timp în avans.
Inculpata a negat stabilirea de întâlniri în avans cu A, procurorul făcând însă trimitere la discuția purtată de aceștia în mediu ambiental la data de 17.07.2021 – procesul-verbal de redare din 17 octombrie 2024 – vol. 32, filele 222-223 – cei doi stabilesc întâlniri cu mai mult timp în avans.
De asemenea, inculpata a negat faptul că a oprit autoturismul pe strada unde domiciliază A, la plecarea ei de la IPJ Arad, după audierea în cadrul căreia fusese întrebată de relația cu el. Procesul verbal din 30 mai 2021 – vol. 31, fila 9, procesul verbal din 5 iunie 2024 – vol. 31, fila 12, și procesul verbal din 6 iunie 2024 – vol. 59, fila 70, dovedesc că inculpata trece cu autoturismul, la data de 30 mai 2024 (după ce plecase de la IPJ Arad, unde fusese audiată în prezentul dosar și fusese întrebată de relația cu A, pe strada (...), unde domiciliază A (inculpatul nu era acasă și nu avea autoturismul în fața porții); a doua zi intră din nou pe strada (...) și staționează circa 3 minute la intrarea pe stradă întrucât în apropiere, în câmpul vizual, îl are pe A în fața casei sale, discutând cu soția; întrucât A pleacă apoi cu autoturismul, pleacă și ea (volumul 31, fila 11- 12).
Inculpata a mai susținut că „nu știe să fi oprit” în dreptul imobilului lui A, când avea 101.000 de euro asupra sa, în numerar. Afirmă că pe strada respectivă a mai mers să livreze pește la M, deși „probabil nu chiar în ziua aceea”.
Persoana unde inculpata ar fi putut efectua livrări de pește pe strada (...) din Arad ar fi M, care domiciliază la numărul 41, la 190 de metri distanță față de imobilul familiei A, în dreptul căruia a fost localizată inculpata la 9 iulie 2021, având suma de 101.000 asupra sa, fiind cu autoturismul oprit și purtând un dialog cu o persoană de sex masculin (procesul-verbal din 3 aprilie 2024, vol. 32, fila 128, și procesul-verbal din 3 aprilie 2024, vol. 2).
Inculpata a mai arătat că suma de 101.000 de euro, retrasă în numerar de la bancă ar fi fost folosită, în mare măsură, pentru susținerea financiară a societăților comerciale moștenite de la tatăl ei.
Afirmațiile sunt invalidate ferm de către martorii K, director în cadrul societăților inculpatei (declarații din vol. 5, fila 238, și vol. 61, fila 107) și N, contabil O și P (vol. 61, fila 101).
Inculpata a negat faptul că i-ar fi cerut fiicei să scoată telefoanele din camera atunci când discuția ar fi vizat ancheta din prezentul dosar. Susține că a luat această măsură – pe care nu o poate explica – doar atunci când Q a relatat relația fostului ei soț cu numitul R. Procesul verbal din 26 martie 2023 – volumul 32, fila 71, dovedește contrariul. S-a mai arătat că din declarația suspectului C (vol. 2 – filele 6-16) rezultă, în sinteză, următoarele aspecte:
- suspectul se cunoștea cu inculpații A, poreclit S, și B, poreclit ”T”, de mai mult timp, inclusiv prin prisma faptului că suspectul este frizer, iar inculpații se tundeau la el;
- dintre cei doi, relația cu A era mai apropiată;
- suspectul, discutând cu inculpatul A, i-a adus la cunoștință preocupările lui în sensul realizării artizanale a unui dispozitiv cu ajutorul căruia ar putea „să puște de la distanță, fără chibrit” (eventual petarde, carbid). Dispozitivul, în stadiu de proiect la momentul respectiv, era conceput să funcționeze cu un telefon mobil, fiind comandat de la distanță prin apel telefonic. Era realizat din componente avute la domiciliu de suspect, având în vedere pasiunea lui pentru electronică;
- în perioada imediat următoare inculpatul A l-a contactat pe suspect și l-a întrebat dacă știe pe cineva care ar avea o grenadă, fără să îi dea detalii;
- în 26 mai 2021 inculpații A şi B l-au convins pe suspect să le dea lor mecanismul menționat, cerându-i să înlocuiască telefonul folosit inițial de suspect cu un alt telefon, furnizat de aceștia. Cu această ocazie, suspectul le-a adus la cunoștință inculpaților că telefonul ar trebui să fie simplu, cu butoane;
- la data de 27 mai 2021 inculpații A şi B s-au deplasat la domiciliul suspectului, ocazie cu care inculpatul B a adus un telefon X cu butoane (în cutie), pe care suspectul l-a încorporat în dispozitiv. Unul dintre cei doi inculpați, nu mai reține care, a adus și cartele SIM noi, sigilate, pentru realizarea unui test;
- cei trei s-au deplasat împreună pe un câmp, unde au testat dispozitivul cu o petardă pe care ar fi furnizat-o cei doi inculpați. Dispozitivul a funcționat, petarda fiind detonată prin apel telefonic. Apelul a fost realizat de pe un alt telefon cu butoane, adus de inculpați, asemănător cu primul telefon X. T a fost cel care a realizat testarea;
- cei doi inculpați „erau foarte grăbiți înainte de eveniment”;
- în schimbul dispozitivului, inculpatul A i-a șters suspectului o datorie de „o sută și ceva de lei” și i-a mai dat bani pentru două pachete de țigări;
- în timpul activităților din 27 mai 2021, suspectul i-ar fi întrebat în mod repetat pe inculpați ce vor să facă cu acel dispozitiv, i-ar fi pus să jure că nu au intenții care îi vor crea probleme;
- ultimul care a plecat de la domiciliul suspectului a fost inculpatul B;
- în 29 mai 2021, după aflarea informației privind explozia din Arad, suspectul și-a dat seama că cei doi inculpați ar putea fi autorii și că ar fi folosit dispozitivul procurat de la el;
- a încercat imediat să-i contacteze, ocazie cu care a aflat că inculpatul A era plecat din oraș, iar inculpatul B plecase din țară;
- în perioada care a urmat, în discuțiile suspectului cu inculpații, avute cu ei separat, fiecare inculpat a dat vina pe celălalt pentru faptul declanșării dispozitivului exploziv, de la distanță, prin telefonul mobil, utilizând dispozitivul procurat de la suspect;
- tot în lunile care au urmat, a constatat că inculpații încercau să relateze diferite lucruri care să justifice sursa banilor pentru achiziționarea unor bunuri de valoare. A ar fi urmat să primească o moștenire, iar B ar fi urmat să primească bani de la fratele lui pentru o mașină;
- anticipând pericolul ca suspectul să dezvăluie cuiva implicarea lor în uciderea victimei, inculpații „au ținut aproape” de acesta, A spunându-i că B ar mai fi avut „mortăciuni la activ”, că are armă, acreditând și întreținându-i, totodată, ideea că implicate ar fi persoane de la un nivel înalt, care ar fi comandat fapta, că nu se va permite „de sus” rezolvarea cauzei. În același timp inculpatul B i-a arătat suspectului un pistol și muniție pentru acesta, i-a spus la un moment dat că suspectul „are imunitate”. Cei doi au făcut o serie de afirmații și de aluzii pentru a-i întreține suspectului o stare de temere;
- explozivul ar fi fost procurat de T de la o persoană care „nu știe, nu a văzut nimic”, conform afirmației lui S. Explozivul ar fi fost pus în dispozitiv în fața imobilului lui S, înainte de a fi plasat în autoturism;
- la activitatea de plasare a dispozitivului ar fi participat ambii inculpați, iar deschiderea autoturismului victimei, în acest scop, a fost realizată de către inculpatul B, care ar avea cunoștințe în acest sens;
- la un moment ulterior inculpatul B i-a spus că „din toată combinația” el ar fi luat maxim 20.000 de euro, iar S ar fi luat mult mai mult, „ar fi făcut în jur de 200.000”;
- cu privire la o casă pe care inculpatul B a achiziționat-o pe numele bunicului său în localitatea (...), jud. Arad, contra sumei de 5.000 de euro, acesta i-a spus suspectului C că a obținut banii „dintr-o combinație”, în sensul că „a ars-o” pe fiica victimei U, pe care „o are la mână” (vol. 2 – fila 11 alin. ultim);
- în momentele când inculpatul A i-a adus la cunoștință suspectului că inculpatul B este cel care „a apăsat pe buton”, i-a relatat că motivația lui ar avea la bază o datorie a victimei către B, care ar fi lucrat pentru victimă în cadrul unor activități de contrabandă cu țigări. D, fiica victimei, ar ști că „T” e autorul, dar aceasta „tace din gură întrucât au fabrică de țigări și sunt foarte mulți implicați și că o să îi facă felul, o să îl bage în căruț pe T și că o să aibă treabă și cu familia lui”.
S-a mai arătat că, în discuțiile dintre suspect și inculpați, niciunul dintre cei din urmă nu a negat implicarea în uciderea victimei U, limitându-se să dea vina pe coautorul care nu era prezent la discuție.
Cu privire la faptul că inculpatul B i-ar fi arătat suspectului o armă, pentru a-l intimida, s-a arătat că la percheziția domiciliară efectuată la casa inculpatului din (...) s-a găsit o replică 1 la 1 a unui pistol letal, marca X, calibru 7,65, realizată din metal, care arată ca o armă reală (proces-verbal de percheziție – vol. 2, filele 106-107).
Cu referire la suma de 5.000 de euro pe care ar fi obținut-o inculpatul B de la inculpata D, despre care inculpatul A nu trebuia să afle, în noiembrie 2021, B a achiziționat pe numele bunicului său o casă în localitatea (...), jud. Arad, contra sumei de 5.000 de euro.
La percheziția domiciliară efectuată la reședința inculpatului B din municipiul Arad, Aleea (...), județ Arad, s-a găsit contractul de vânzare a casei din (...) nr. (...), Com. Secusigiu, Jud. Arad, pe numele cumpărătorului V (bunicul inculpatului) și un act olograf încheiat între numitul V în calitate de vânzător și W (concubina inculpatului) în calitate de cumpărător, pentru suma de 12.000 lei (proces-verbal de percheziție – vol. 2, filele 101-102).
Ministerul Public a arătat că relatările sintetizate mai sus au fost expuse de suspect aproape integral în etapa de ascultare prevăzută de art. 109 alin. (1) C. proc. pen., vorbind liber, neîntrerupt de organul judiciar iar acesta a cerut să fie testat la poligraf, ocazie cu care s-a stabilit că a răspuns sincer la întrebările relevante stabilite.
Raportul de expertiză psihologică judiciară care îl vizează (mijloc de probă administrat la cererea suspectului) arată, și acesta, că suspectul are capacitatea de a percepe și relata corect evenimentele la care a participat.
Ministerul Public a arătat că în cauză existe probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiuni intenționate contra vieții și infracțiuni pentru care legea penală prevede pedepse mai mari de 5 ani închisoare.
De asemenea, infracțiunile presupus săvârșite sunt de natură să provoace teamă și tulburare intensă în cadrul societății, justificând în continuare privarea libertate a inculpaților. În acest sens, există suspiciunea rezonabilă că inculpații au comis infracțiuni foarte grave, inclusiv o infracțiune contra vieții persoanei, acționând într-o modalitate de natură să pună în pericol viața, integritatea corporală și sănătatea altor persoane, potrivit unui plan infracțional prealabil, din interes material, împrejurări ce relevă pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea acuzaților în libertate, cel puțin la acest moment procesual.
Gravitatea sporită a infracțiunilor presupus a fi comise, care sunt de natură să provoace o puternică rezonanță în cadrul societății, impune în continuare privarea de libertate a inculpaților, lipsa unei reacții a sistemului judiciar și lăsarea inculpaților în libertate la momentul procesual de față putând induce perturbări grave ale disciplinei publice, ale respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că justiția nu este eficientă împotriva unor fapte deosebit de periculoase, generând astfel un sentiment acut de insecuritate.
Prin urmare, măsura arestării preventive este în continuare necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și împiedicării sustragerii acuzaților de la desfășurarea procedurilor.
S-a mai susținut că măsura arestării preventive nu a depășit un termen rezonabil până în prezent, în condițiile în care cauza prezintă un grad foarte ridicat de complexitate, iar organele judiciare nu au dat dovadă de pasivitate, efectuând ritmic acte de urmărire penală.
S-a mai arătat că măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, respectiv omor calificat (cu premeditare si din interes material), distrugere în varianta agravată (prin explozie) și nerespectarea regimului materiilor explozive, în conformitate cu dispozițiile art. 202 alin. (3) C. proc. pen., iar în cauză nu există vreo cauză de împiedicare pentru punerea în mișcare a acțiunii penale sau de exercitare a acțiunii penale. Totodată, măsura este necesară în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, fiind întrunite condițiile art. 202 alin. (1) și 3 C. proc. pen.
Prin același referat s-a precizat că, în perioada următoare vor fi efectuate mai multe activități dar și altele, a căror necesitate va rezulta pe parcurs ori care s-ar desprinde din eventuale cereri de probațiune depuse de părți:
- exploatarea în continuare a măsurilor de supraveghere tehnică autorizate în cauză;
- exploatarea în continuarea imaginilor din camere de supraveghere;
- terminarea urmăririi penale și emiterea rechizitoriului.
În vederea soluționării propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive a fost atașat dosarul nr. X/76/P/2021 (X/P/2021) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală.
Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive dispuse față de inculpații A și B formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Secția de Urmărire Penală este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin raportare la circumstanțele cauzei, analizând, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că acestea impun, în continuare, prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpați, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 234 alin. (1) C. proc. pen., prelungirea arestării preventive fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Judecătorul de drepturi și libertăți a mai reținut că probele administrate în cauză după momentul arestării preventive nu infirmă această suspiciune rezonabilă, ci adaugă elemente de natură a conduce și la acest moment la concluzia că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați și care au fost avute în vedere la momentul arestării lor preventive.
Prin modul, locul și mijloacele de săvârșire, fapta a fost de natură să pună în pericol alte persoane și bunuri.
Judecătorul de drepturi și libertăți a avut în vedere aspectele care rezultă din discuțiile purtate de inculpatul B, interceptate în mediul ambiental (procesele verbale din 10.12.2024, 15.01.2025, 27.01.2025, vol. 67) și din care rezultă o recunoaștere parțială a participării sale la săvârșirea faptei, precum și elemente relevante referitoare la inculpatul A dar și cu privire la cealaltă inculpată și implicarea acestora în activitatea cercetată.
La acest moment procesual nu se pot tranșa aspecte legate de loialitatea administrării acestor probe, raportat la împrejurările în care inculpatul ar fi purtat cu alte persoane private de libertate discuțiile redate prin procesele verbale menționate mai sus, reținând că o provocare care l-a vizat pe inculpat legată de angajarea în discuții cu privire la acuzațiile care i se aduc în această cauză nu poate determina judecătorul să ignore aceste conversații, în care, așa cum a arătat și Ministerul Public în referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, inculpatul B recunoaște în parte implicarea sa în activitatea infracțională cercetată și oferă date privind implicarea inculpatului A, încercând însă să prezinte situația într-o modalitate care să-i fie favorabilă. Relevante sunt, cu titlu de exemplu, afirmațiile inculpatului care sunt redate la filele 26, 27, 31, 38, 41, 42 verso, 43 și 46 vol. 67 dosar urmărire penală.
Aspectele care rezultă din cuprinsul proceselor verbale menționate se coroborează cu declarațiile suspectului C, iar referitor la credibilitatea susținerilor suspectului, probele administrate după momentul arestării preventive a inculpaților arată că acesta a avut până la acest moment o atitudine procesuală sinceră.
Astfel, la filele 197-200 vol. 68 dosar urmărire penală se regăsește raportul de constatare criminalistică nr.124501/24.12.2024 privind detectarea comportamentului simulat al suspectului C, din care rezultă că la întrebările relevante ale cauzei, printre care și cele legate de faptul că i-ar fi dat inculpatului B dispozitivul detonator cu telefon și că la momentul când i l-a dat dispozitivul menționat nu era cu exploziv, răspunsurile inculpatului nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat.
De asemenea, raportul de expertiză psihologică judiciară care îl vizează pe suspect a arătat că acesta are capacitatea de a percepe și relata corect evenimentele la care a participat.
Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții a mai reținut că așa cum s-a arătat și în referatul Ministerului Public, în cauză mai sunt o serie de aspecte de lămurit, însă acestea, punctate și de apărare, nu permit la acest moment reținerea concluziei că nu s-ar mai menține suspiciunea rezonabilă privind comiterea de către inculpați a infracțiunilor cercetate.
Prin urmare, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că actele de cercetare penală îndeplinite de la data emiterii mandatului de arestare preventivă și până în prezent nu au relevat date sau informații de natură a modifica situația de fapt avută în vedere de judecătorii de drepturi și libertăți care au dispus arestarea preventivă, modificare în sensul de a se concluziona că nu ar mai exista probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele care li se impută, dimpotrivă probele administrate, astfel cum au fost punctate mai sus, vin în susținerea acestei concluzii.
În aceste condiții, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că datele și informațiile existente la dosarul cauzei se circumscriu noțiunii de „suspiciune rezonabila”, în sensul oferit de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, acestea fiind în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca inculpații să fi săvârșit aceste fapte.
Raportat la împrejurărilor cauzei, prin prisma criteriilor instituite de lege, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că este îndeplinită și cea de-a doua cerință cumulativă prevăzută de art. 223 alin. (2) C. proc. pen., măsura preventivă fiind în continuare necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică pe care o prezintă lăsarea în libertate a inculpaților.
Cu privire la datele privind persoana inculpaților s-a reținut că sunt unele favorabile acestora, în condițiile în care inculpații sunt persoane tinere, cu familii, având copii în întreținere, fiind integrați social, însă la stabilirea pericolului pentru ordinea publică nu sunt avute în vedere numai date legate de persoana inculpatului, acestea fiind raportate la datele referitoare la faptă, nu de puține ori cele din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate.
Gravitatea sporită a infracțiunilor presupus a fi comise, care sunt de natură să provoace o puternică rezonanță în cadrul societății, impune în continuare privarea de libertate a inculpaților, lipsa unei reacții a sistemului judiciar și lăsarea inculpaților în libertate la momentul procesual de față putând induce perturbări grave ale disciplinei publice, ale respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că justiția nu este eficientă împotriva unor fapte deosebit de periculoase, generând astfel un sentiment puternic de insecuritate.
Prin urmare, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că măsura arestării preventive este în continuare necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și pentru împiedicarea sustragerii inculpaților de la desfășurarea procedurilor.
Referitor la solicitările inculpaților, prin apărători aleși, vizând oportunitatea luării la acest moment procesual, față de inculpați, a unei măsuri preventive mai ușoare, respectiv arest la domiciliu sau control judiciar, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că acestea nu sunt fondate, măsurile alternative nefiind de natură a conduce la atingerea scopurilor prevăzute de lege.
De asemenea, nici starea de sănătate a inculpatului B la care a făcut referire apărarea, fără a se depune la dosar acte medicale doveditoare, nu justifică luarea unei măsuri alternative, neexistând date în sensul că inculpatul nu ar putea beneficia de un tratament corespunzător în perioada arestului preventiv.
Față de aceste împrejurări, luarea unei alte măsuri preventive, ca alternativă la măsura arestării preventive, nu se justifică în prezenta cauză, ținând cont și de durata arestului preventiv, apreciată ca fiind rezonabilă, în contextul în care inculpații au fost arestați preventiv la data de 13.11.2024, în urmă cu aproximativ patru luni, durată care nu depășește limitele unui termen rezonabil, în condițiile în care cauza prezintă un grad foarte ridicat de complexitate, iar organele judiciare nu au dat dovadă de pasivitate, efectuând ritmic acte de urmărire penală.
Din această perspectivă, susținerile apărării, care a făcut referire la durata mare a urmăririi penale, nu pot fi reținute în contextul în care după momentul arestării preventive au fost efectuate în mod constant acte de urmărire penală, fiind indicate în referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive probele care au fost administrate după ultima prelungire a măsurii arestării preventive față de inculpați.
Imposibilitatea obiectivă ca inculpații să împiedice efectuarea actelor de urmărire penală indicate de procuror prin referatul de prelungire nu atrage automat concluzia că nu se mai impune prelungirea arestării preventive, în condițiile în care urmărirea penală nu a fost finalizată și, așa cum s-a arătat, inculpații prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Altfel spus, prelungirea măsurii arestării preventive nu se dispune pentru a se efectua acte de urmărire penală, ci pentru persistența pericolului concret pentru ordinea publică, iar actele de urmărire penală care se efectuează în cauză sunt aspecte care se analizează din perspectiva diligenței organelor de urmărire penală în vederea soluționării cauzei într-un termen rezonabil, aspect care, așa cum s-a arătat, nu poate fi pus în discuție la acest moment procesual, în raport de data arestării preventive a inculpaților, de complexitatea cauzei și de actele de cercetare pe care aceasta le-a presupus.
Nici situația juridică a celeilalte inculpate, cercetată în cauză sub măsura controlului judiciar, sau a suspectului nu justifică luarea față de inculpații din cauza de față a unei măsuri preventive mai ușoare, la acest moment nefiind cunoscute motivele pentru care față de inculpată s-a dispus măsura restrictivă de libertate, iar în plus situația inculpaților, în raport de acuzațiile aduse acestora, nu este una similară celorlalte persoane cercetate în cauză.
Împotriva încheierii /DL din data de 05 martie 2025, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București – Secția a II-a penală, în dosarul nr. X/2/2025 (X/2025), au formulat contestații inculpații A și B.
Analizând încheierea contestată, în raport cu conținutul actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte, constată următoarele:
Condițiile de prelungire a măsurii arestării preventive sunt prevăzute de art. 234 C.proc.pen. care stabilește în alin. (1) că aceasta poate fi dispusă, în cursul urmăririi penale, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau există temeiuri noi care justifică prelungirea măsurii.
Totodată, dispozițiile art. 223 alin. (2) C.proc.pen. prevăd că măsura arestării preventive poate fi luată/menținută și în situația în care, din probe, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune de corupție sau o altă infracțiune pentru care legea prevede închisoarea de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana sa, se constată că privarea acestuia de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Examinând datele concrete ale cauzei, Înalta Curte reține că inculpații A și B au fost arestați preventiv, în calea de atac a contestației, prin încheierea nr. 836 din 13 noiembrie 2024, pronunțată de judecătorii de drepturi și libertăți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. X/2/2024, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 13.11.2024 până la data de 12.12.2024, inclusiv.
Ulterior, prin încheierea F/DL din data de 9 decembrie 2024, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București în dosarul nr. y/2/2024 (X/2024), s-a dispus prelungirea arestării preventive, până la 11 ianuarie 2024.
Apoi, prin încheierea F/DL din 3 februarie 2025, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București în dosarul nr. y/2/2025, s-a dispus prelungirea arestării preventive, până la 12 martie 2025.
Verificând, în acest context, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpații A și B, Înalta Curte constată că, așa cum s-a reținut și în încheierea contestată, acestea subzistă și în prezent, probele administrate în faza de urmărire penală permițând în continuare instanței să aprecieze asupra existenței unor motive verosimile care justifică bănuiala întemeiată că inculpații ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina lor, circumscrise infracțiunilor de: omor calificat, prev. și ped. de art. 188 alin. (1) art. 189 alin. (1) lit. a b) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a C. pen.; distrugere, prev. și ped. de art. 253 alin. (4) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a C. pen.; nerespectarea regimului materiilor explozive, prev. și ped. de art. 346 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) și (2) C. pen. ( în ceea ce îl privește pe inculpatul A) respectiv, săvârșirea infracțiunilor de: omor calificat, prev. și ped. de art. 188 alin. (1) art. 189 alin. (1) lit. a b) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a C. pen., cu aplic. art. 97 alin. (1) C. pen.; distrugere, prev. și ped. de art. 253 alin. (4) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a C. pen., cu aplic. art. 97 alin. (1) C. pen.; nerespectarea regimului materiilor explozive, prev. și ped. de art. 346 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a C. pen., cu aplic. art. 97 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) și (2) C. pen.; ( în ceea ce îl privește pe inculpatul B).
În ceea ce privește existența suspiciunii rezonabile prevăzute de art. 223 alin. (2) teza I C.proc.pen că inculpații A și B au comis infracțiunile de care sunt acuzați, instanța supremă a statuat deja prin încheierea nr. 836 din 13 noiembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. X/2/2024, asupra probelor privind relația dintre inculpați, procurarea dispozitivului exploziv improvizat de la suspectul C de către inculpații A și B, achiziționarea de către inculpatul B a telefonului mobil X 2003 G de la SC X SRL, plasarea dispozitivului în autoturismul victimei, relațiile tensionate dintre D și victimă pe toate planurile, retragerile de bani efectuate de inculpata D și creșterea semnificativă a situației financiare a inculpaților B şi A după comiterea faptei, comportamentul inculpaților după comiterea faptei, activitatea celor doi inculpați (B şi A) de detonare a dispozitivului, acțiune ce a avut loc pe data de 29:05, ora 06:59.
Trebuie subliniat că, în procedura judiciară de față, ce vizează strict prelungirea măsurii arestării preventive, Înalta Curte analizează doar existența unor probe, în accepțiunea dată de prevederile art. 97 alin. (1) C.proc.pen., din care rezultă suspiciunea rezonabilă că acuzatul a comis o infracțiune, iar nu probele de vinovăție care ar putea fundamenta o soluție de condamnare sau elementele constitutive ale infracțiunilor ce fac obiectul urmăririi penale, examinarea acestor aspecte vizând chestiuni ce privesc fondul cauzei și care urmează a fi lămurite pe parcursul desfășurării cercetărilor. Ca atare, o asemenea procedură nu este incompatibilă cu respectarea prezumției de nevinovăție, întrucât judecătorul de drepturi și libertăți nu se pronunță asupra vinovăției inculpatului.
În acest context, în concordanță cu dispozițiile art. 5 paragraf 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte apreciază că, la momentul analizării prezentei solicitări a parchetului, datele și informațiile cauzei sunt de natură a convinge un observator obiectiv că inculpații ar fi comis faptele de care sunt acuzați (Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit), iar probatoriul nu trebuie să fie de același nivel cu cel necesar pentru a justifica o condamnare (Calleja c. Maltei).
Ca atare, Înalta Curte apreciază că este îndeplinită cerința prevăzută de art. 223 alin. (2) teza I și art. 202 alin. (1) C.proc.pen., probatoriul administrat oferind, în continuare, date concrete care justifică, și la acest moment procesual, presupunerea rezonabilă că inculpații A și B ar fi comis faptele penale pentru care sunt cercetați și arestați preventiv.
De asemenea, se apreciază că, și la acest moment procesual, se păstrează în actualitate pericolul concret pentru ordinea publică, în accepțiunea dispozițiilor art. 223 alin. (2) teza a II-a C.proc.pen., având în vedere gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților A și B, ce rezultă atât din limitele de pedeapsă prevăzute de textul legal incriminator (închisoarea mai mare de 5 ani), cât și din natura pretinselor infracțiuni intenționate contra vieții -omor calificat (cu premeditare și din interes material), distrugere în varianta agravată (prin explozie) și nerespectarea regimului materiilor explozive, și a modului și circumstanțelor de săvârșire a acestora (în data de 27 mai 2021, inculpații A și B ar fi procurat un mecanism care putea fi folosit ca detonator într-un dispozitiv exploziv improvizat, controlabil prin intermediul telefonului mobil, în care ar fi încorporat ulterior încărcătura explozivă – procurată, deținută, transportată și folosită fără drept – și l-ar fi plasat în autoturismul numitului U, iar la data de 29 mai 2021, ora 06:59, acționând cu premeditare și din interes material, l-ar fi detonat de la distanță, în timp ce victima se deplasa la volanul autoturismului în parcarea magazinului X din cartierul (...) din municipiul Arad, aceasta decedând ca urmare a exploziei și incendiului subsecvent, iar autoturismul a fost complet distrus), faptele pentru care inculpații sunt cercetați producând o puternică rezonanță socială negativă, generată de sentimentul de insecuritate în rândul societății civile și de împrejurarea că astfel de fapte, neurmate de o ripostă fermă a autorităților, ar întreține climatul infracțional și ar crea impresia nu doar inculpaților, ci și altor persoane implicate în activități infracționale, că pot persista în sfidarea legii.
Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului are în vedere împrejurarea că probele administrate au condus la suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi comis infracțiuni foarte grave, printre care și o infracțiune contra vieții persoanei, acționând într-o modalitate de natură să pună în pericol viața, integritatea corporală și sănătatea altor persoane, potrivit unui plan infracțional prealabil și din interes material, împrejurări din care rezultă pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea inculpaților în libertate la acest moment procesual.
De asemenea, se constată că, în intervalul relativ scurt scurs de la data arestării (13 noiembrie 2024) și în absența unor elemente noi, care să modifice cel puțin parțial fundamentul faptic al acuzațiilor aduse, toate aceste date nu pot justifica nici în prezent aprecierea unei diminuări semnificative a stării de pericol pentru ordinea publică.
Probele invocate de inculpatul B (declarațiile rudelor) care îl plasează la momentul exploziei la domiciliu, nu sunt de natură a înlătura toate celelalte probe pe care se fundamentează presupunerea rezonabilă că a săvârșit faptele de care e acuzat.
Nici împrejurarea că unul dintre inculpații puși sub acuzare (inculpata D) a fost pusă sub control judiciar nu e de natură a înlătura probele pe care se sprijină presupunerea rezonabilă că cei doi inculpați au săvârșit faptele de care sunt acuzați.
În ceea ce privește celelalte criterii prevăzute de art. 202 alin. (1) C.proc.pen., similar judecătorului primei instanțe, Înalta Curte constată că exigențele de necesitate și proporționalitate ale unei măsuri privative de libertate cu scopul urmărit sunt satisfăcute în cauză, măsura arestării preventive fiind sigura măsură preventivă care poate să asigure buna desfășurare a urmăririi penale.
Sub aspectul necesității propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive, Înalta Curte constată că aceasta este motivată și justificată de continuarea activităților de urmărire penală, în vederea soluționării juste și cu celeritate a cauzei.
Totodată, se are în vedere faptul că urmărirea penală nu este finalizată, cauza este una complexă, aceste aspecte demonstrând necesitatea desfășurării urmăriri penale, cel puțin pentru o perioadă de timp, cu inculpații aflați în stare de arest, putându-se asigura astfel administrarea probatoriului în condiții optime și cu celeritate.
Se are în vedere faptul că în perioada următoare vor fi efectuate următoarele activități și alte activități a căror necesitate va rezulta pe parcurs ori care s-ar desprinde din eventuale cereri de probațiune depuse de părți:
- exploatarea în continuare a măsurilor de supraveghere tehnică autorizate în cauză;
- exploatarea în continuarea imaginilor din camere de supraveghere;
- terminarea urmăririi penale și emiterea rechizitoriului.
Referitor la durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, în sensul dispozițiilor art. 5 paragraful 3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin prisma practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Labita c. Italiei, W. c. Elveției, Kudla c. Poloniei, Contrada c. Italiei), aceasta se apreciază de la caz la caz, în concret, în funcție de complexitatea cauzei, de numărul inculpaților, de gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina fiecăruia dintre inculpați, precum și de atitudinea organelor judiciare și a părților din proces. În prezenta cauză, inculpații A și B se află în stare de arest preventiv de aproximativ 4 luni, iar după momentul luării măsurii arestării preventive, organele de urmărire penală au desfășurat în mod continuu activități specifice de completare a probatoriului (obținerea Raportului de expertiză psihologică judiciară privind pe suspectul C; obținerea Raportului de expertiză genetică judiciară dispus anterior ultimei prelungiri a arestării preventive; audierea inculpatei D- ascultarea prevăzută de art. 215 C. proc. pen., având în vedere cererea de modificarea a condițiilor controlului judiciar. Cererea urmează a fi soluționată după primirea hotărârii motivate de la instanța supremă-; audierea martorilor E, F, G, H, I, J, K; redarea de convorbiri interceptate în mediu ambiental – mandatul de supraveghere tehnică nr. x/U.P./2021 emis de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București (procese-verbale din 20 februarie 2025, 21 februarie 2025 și 24 februarie 2025 – vol. 69); redarea de convorbiri interceptate în mediu ambiental – mandatul de supraveghere tehnică nr. x/U.P./2024 emis de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București (proces-verbal din 19 februarie 2025– vol. 69); obținerea Raportului de constatare cu privire la examinarea dispozitvului depus la dosar de către suspectul C; restituirea de obiecte și înscrisuri), neexistând perioade de inactivitate, astfel că durata detenției preventive nu a depășit un termen rezonabil.
De asemenea, Înalta Curte nu poate primi critica apărării privitoare la faptul că, pericolul pentru ordinea publică a scăzut odată cu trecerea timpului deoarece presupusele fapte au fost săvârșite cu mult timp înainte de luarea măsurii arestării preventive, având în vedere că deși este un dosar instrumentat din anul 2021, arestarea preventivă a inculpaților a fost solicitată și dispusă în luna noiembrie a anului 2024 din cauza dificultății de strângere a probelor.
În privința susținerii contestatorului inculpat B, în sensul că dacă se află în stare de arest preventiv nu poate fi tratat pentru afecțiunile medicale de care suferă, în acord cu cele reținute de prima instanță, Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 240 alin. (1) C.proc.pen., conform cărora în cazul în care, pe baza actelor medicale, se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, administrația locului de deținere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății.
Cu privire la cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, formulate de inculpații A și B, în acest moment procesual, al sesizării judecătorului de drepturi și libertăți cu o cerere având ca obiect prelungirea duratei măsurii arestării preventive, raportat la modalitatea concretă în care inculpații au desfășurat activitatea infracțională în cauză (modul și circumstanțele de săvârșire a pretinselor infracțiuni), dar și la importanța valorilor sociale protejate prin normele de incriminare presupus a fi încălcate de către inculpați, Înalta Curte constată că măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar nu este suficientă pentru a asigura scopul măsurilor preventive, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 202 alin. (1) C.proc.pen. în cauză, măsura prelungirii arestării preventive fiind sigura măsură preventivă care poate să asigure buna desfășurare a urmăririi penale.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpaților (că au familii în întreținere, că sunt tineri, că au de rezolvat anumite chestiuni juridice), Înalta Curte reține că acestea nu pot fi privite singular, ci doar în contextul elementelor ce relevă, în împrejurările concrete ale cauzei, natura și gravitatea infracțiunilor presupus săvârșite de aceștia, neputând justifica la acest moment procesual înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar.
Nu poate fi reținută critica apărării în sensul că ar exista un tratament discriminatoriu în raport de coinculpata D care se află într-o altă măsură preventivă mai blândă, respectiv restrictivă de drepturi, atâta timp cât situația inculpaților este diferită, raportat inclusiv la circumstanțele reale și personale ale acestora.
Critica apărării privind împrejurarea că inculpații s-ar fi aflat o perioadă, după soluționarea propunerii de arestare, în libertate și s-ar fi prezentat la judecarea contestației, neînțelegând să se sustragă, nu poate justifica la acest moment procesual, în raport de gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților, luarea unei măsuri preventive mai ușoare.
În ceea ce privește susținerile apărării legate de împrejurarea că martorii Y și Z, audiați la cererea inculpatului B la data de 10.01.2025, îl plasează pe inculpat la domiciliu în data de 29 mai 2021, la ora 7, împrejurările menționate care rezultă din declarațiile mamei, respectiv ale fiului inculpatului, nu înlătură suspiciunea rezonabilă privind implicarea inculpatului în activitatea infracțională cercetată. Ambii martori confirmă prin declarațiile date plecarea intempestivă a inculpatului în Austria și deși susțin că nu ar fi lipsit de la domiciliu până la plecarea la autocar, afirmația este invalidată de procesul-verbal din 16 octombrie 2024 – vol. 22, fila 4, din care rezultă că inculpatul B a avut la ora 08:03 și la ora 08:41 convorbiri telefonice cu mama sa, fiind localizat în afara ariei de acoperire a celulei GSM care îi deservește domiciliul.
Având în vedere toate aspectele anterior menționate și constatând că, cel puțin la acest moment procesual, detenția provizorie este proporțională cu gravitatea faptelor ce formează obiectul acuzației penale, respectiv omor calificat (cu premeditare si din interes material), distrugere în varianta agravată (prin explozie) și nerespectarea regimului materiilor explozive și, totodată, necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, așa cum cer dispozițiile art. 202 alin. (1) și 3 C.proc.pen., Înalta Curte apreciază că se impune prelungirea arestării preventive a inculpaților A și B, nicio altă măsură preventivă nefiind aptă, în actualul stadiu procesual, să asigure prezervarea ordinii publice și derularea în condiții optime a procedurii judiciare.
Pentru toate aceste argumente, Înalta Curte, constată că încheierea atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art. 4251 alin. (7) pct.1 lit. b C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații A și B împotriva încheierii F/DL din data de 05 martie 2025, pronunțate de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București – Secția a II-a penală, în dosarul nr. X/2/2025 (X/2025).
Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C.proc.pen., vor fi obligați contestatorii-inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații A și B împotriva încheierii F/DL din data de 05 martie 2025, pronunțate de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București – Secția a II-a penală, în dosarul nr. X/2/2025 (X/2025).
Obligă contestatorii-inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședința din camera de consiliu, astăzi, 12 martie 2025.