Deliberând asupra contestației privind durata procesului penal formulată de petentul A, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalului Timiș – Secția penală, la data de 16 decembrie 2024, sub nr. x/30/2024, printre altele, numitul A a criticat durata cercetărilor din lucrarea nr. x/VIII-1/2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală (înregistrată sub nr. x/VIII/1/2023 la Secția Resurse Umane și Documentare, Serviciul Registratură Generală și Arhivă a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție).
Prin încheierea nr. 227/DL din 23 decembrie 2024, constatând că lucrarea nr. x/VIII-1/2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală (înregistrată sub nr. x/VIII/1/2023 la Secția Resurse Umane și Documentare, Serviciul Registratură Generală și Arhivă a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție) vizează o plângere formulată de petentul A împotriva magistratului procuror B din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pentru presupuse fapte săvârșite de acesta în exercitarea atribuțiilor de serviciu, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Timiș – Secția penală, în baza art. 4882 alin. (1) lit. a rap la art. 40 alin. (1) C. proc. pen., a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
2. Urmare acestei soluții, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, la data de 15 ianuarie 2025, sub același nr. x/30/2024, fiind repartizată aleatoriu completului Cx JDL, cu termen de judecată la data de 30 ianuarie 2025.
În vederea soluționării cauzei, urmare diligențelor repetate ale instanței supreme, la data de 29 ianuarie 2025, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală a înaintat lucrarea nr. x/VIII-1/2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală (înregistrată sub nr. x/VIII/1/2023 la Secția Resurse Umane și Documentare, Serviciul Registratură Generală și Arhivă a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție).
Deși legal citat, la termenul fixat pentru soluționarea cauzei, 30 ianuarie 2025, contestatorul A nu s-a prezentat în instanță pentru a susține contestația privind durata procesului penal formulată.
Ca urmare, la termenul stabilit, concluzii cu privire la contestație a formulat doar reprezentantul Ministerului Public, acestea fiind fidel redate în practicaua prezentei încheieri.
Examinând contestația formulată în conformitate cu dispozițiile art. 4881 și următoarele C. proc. pen., judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție urmează a o respinge, având în vedere următoarele considerente:
Prin plângerea penală olografă greu lizibilă trimisă, prin e-mail, la data de 21 octombrie 2023, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unde a fost înregistrată, inițial, la Secția Resurse Umane și Documentare, Serviciul Registratură Generală și Arhivă, la data de 24 octombrie 2023, sub nr. x/VIII/1/2023, iar, ulterior, la data de 30 octombrie 2023, la Secția de urmărire penală, sub nr. x/VIII-1/2023, petentul A a solicitat efectuarea de cercetări penale față de magistratul B procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, neglijență în serviciu, fals intelectual, uz de fals și fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Constatând că plângerea sus-menționată nu îndeplinește condițiile de formă și fond, la data de 30 octombrie 2023, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală a dispus restituirea acesteia către petent, în vederea completării ei cu următoarele elemente lipsă: semnătura electronică, descrierea concretă a faptelor sesizate și indicarea mijloacelor de probă care susțin acuzațiile formulate.
Întrucât prin plângerile și memoriile transmise la datele de 30 octombrie 2023, 11 ianuarie 2024, 13 ianuarie 2024 și 25 aprilie 2024, petentul nu a adus completările solicitate de parchet, plângerea inițială, ca și cele ulterioare, au fost arhivate la lucrarea inițială, același regim având și plângerile penale similare celei din 21 octombrie 2023, transmise de petent altor unități de parchet (Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara(, care au fost redirecționate către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Reținând, astfel, traseul cronologic al plângerii penale formulate de petentul A, sub aspectul prioritar al competenței de soluționare a contestației referitoare la durata procesului penal, judecătorul constată că aceasta aparține judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul instanței competente să soluționeze cauza în primă instanță, astfel cum prevăd dispozițiile art. 4882 alin. (1) lit. a C. proc. pen.
În prezenta cauză, petentul A contestă durata procedurii în lucrarea nr. x/VIII-1/2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală (înregistrată sub nr. x/VIII/1/2023 la Secția Resurse Umane și Documentare, Serviciul Registratură Generală și Arhivă a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție) care are ca obiect plângerea formulată de contestator, la data de 21 octombrie 2023, privind săvârșirea unor presupuse infracțiuni ce au legătură cu atribuțiile de serviciu exercitate de magistratul procuror B din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Având în vedere, pe de o parte, că, urmare modificărilor aduse art. 40 alin. (1) C. proc. pen. prin Legea nr. 49/2022, începând cu data 14 martie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă, în primă instanță, și infracțiunile comise de judecătorii de la curțile de apel și Curtea Militară de Apel, precum și de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, iar pe de altă parte, că plângerea penală a petentului A vizează un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, judecătorul de drepturi și libertăți constată că, potrivit art. 4882 alin. (1) lit. a coroborat cu art. 40 alin. (1) C. proc. pen., competența de soluționare a prezentei contestații revine judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Constatându-se astfel legal învestit, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție constată, în ceea ce privește obiectul și finalitatea contestației privind durata procesului penal, că instituția analizată a fost reglementată de legiuitorul român în îndeplinirea obligațiilor ce decurg în sarcina statului din prevederile art. 6 și art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv acelea de a crea un sistem judiciar eficient, capabil să soluționeze cauzele penale într-un termen rezonabil și să asigure, la nivelul legislației naționale, un remediu efectiv, care să permită valorificarea drepturilor și libertăților consacrate prin Constituție.
Contestația de natura celei de față are, așadar, ca obiect, constatarea unor eventuale încălcări ale dreptului la soluționarea procesului într-un termen rezonabil, astfel cum este consacrat acest principiu în cuprinsul art. 8 C. proc. pen.
Astfel, potrivit art. 4881 alin. (1) C. proc. pen., dacă activitatea de urmărire penală sau de judecată nu se îndeplinește într-o durată rezonabilă, se poate face contestație, solicitându-se accelerarea procedurii.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 4881 alin. (3) lit. a C. proc. pen., contestația privind durata procesului penal poate fi formulată, pentru cauzele aflate în cursul urmăririi penale, după cel puțin un an de la începerea urmăririi penale.
Potrivit art. 305 alin. (1) C. proc. pen., începerea urmăririi penale cu privire la faptă se dispune de către organul de urmărire penală atunci când actul de sesizare îndeplinește condițiile prevăzute de lege și se constată că nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare a exercitării acțiunii penale, prevăzut de art. 16 alin. (1) C. proc. pen..
Norma de procedură evocată reglementează, așadar, în mod explicit, începerea urmăririi penale in rem ca moment inițial al procesului penal.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale precitate rezultă, prin urmare, că, astfel cum rezultă chiar din denumirea lui („contestația privind durata procesului penal”), exercitarea demersului judiciar prevăzut de art. 4881 C. proc. pen. este condiționată de preexistența unui proces penal, numai ulterior demarării acestuia prin începerea umăririi penale in rem, în condițiile art. 305 alin. (1) C. proc. pen., putându-se recurge la remediul accelerator analizat și doar în situații de prelungire nejustificată a duratei procedurilor penale.
Or, examinând actele și lucrările dosarului prin prisma considerațiilor teoretice anterior menționate, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că, în speță, contestația formulată de contestatorul A a fost exercitată în afara unui proces penal, demersul judiciar al acestuia vizând așa-zisa tergiversare a soluționării unei lucrări generale înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală (în care, după ce s-au verificat exclusiv condițiile plângerii penale formulate de contestator, constatându-se că, în urma restituirii ei în condițiile art. 294 alin. (2) C. proc. pen., aceasta nu a fost completată astfel să îndeplinească condițiile de formă și fond prev. de art. 289 C. proc. pen., s-a procedat la arhivarea ei), iar nu a unui dosar penal în care să se fi dispus începerea umăririi penale in rem.
Ca urmare, pentru considerentele expuse, constatând că prezentul demers judiciar nu îndeplinește exigența de admisibilitate ce decurge din dispozițiile art. 4881 alin. (1) cu referire la art. 4881 alin. (3) lit. a din Codul procedură penală, în temeiul art. 4886 C. proc. pen., Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația privind durata procesului penal formulată de contestatorul A cu privire la lucrarea nr. x/VIII-1/2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală (înregistrată sub nr. x/VIII/1/2023 la Secția Resurse Umane și Documentare, Serviciul Registratură Generală și Arhivă a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ).
Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea petentului la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația privind durata procesului penal formulată de contestatorul A cu privire la lucrarea nr. x/VIII-1/2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală (înregistrată sub nr. x/VIII/1/2023 la Secția Resurse Umane și Documentare, Serviciul Registratură Generală și Arhivă a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ).
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 ianuarie 2025.