Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de petenta A, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 253 din 27.09.2023 pronunțată în dosarul nr. x/284/2023, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Răcari a respins plângerea formulată de petenta A împotriva Ordonanței nr. x/II/2/2022 din 28.06.2023 emisă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari, ca nefondată.
În temeiul art. 275 alin. (5) C. proc. pen. cu referire la art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petenta la cheltuieli judiciare față de stat în cuantum de 100 lei.
Prin încheierea penală din 18.01.2024 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. x/284/2023, în temeiul dispozițiilor art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a raportat la art. 341 alin. (8) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A împotriva încheierii nr. 253 din 27.09.2023 pronunțată de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Răcari în dosarul nr. x/284/2023.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată contestatoarea la plata sumei de 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat cu procesul penal.
Împotriva încheierii din 18.01.2024 a formulat contestație în anulare petenta A, pe rolul Tribunalului Dâmbovița fiind format dosarul nr. x/120/2024.
Prin sentința penală nr. 1/CA din 22.02.2024 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. x/120/2024, în temeiul art. 431 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A împotriva încheierii penale din 18.01.2024 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată contestatoarea la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petenta A.
Prin decizia penală nr. 479 din 16 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/120/2024, a fost admisă exceptia inadmisibilităţii caii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public în ședința din data de 16.05.2024 și a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de apelanta A împotriva deciziei penale nr. 1 din data de 22.02.2024 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată apelanta la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Decizia penală nr. 479 din 16 mai 2024 a Curții de Apel Ploiești (pronunțată în dosarul nr. x/120/2024) a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești la 27 iunie 2024 și petentei A la 01 iulie 2024. 30 de zile de la comunicarea deciziei atacate s-au împlinit la data 01 august 2024 pentru petenta A.
Împotriva deciziei penale nr. 479 din 16 mai 2024 a Curții de Apel Ploiești, la data de 25 iulie 2024, a formulat recurs în casație petenta A, invocând motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., prin prisma căruia a învederat că, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal, în condițiile în care, în speță, există două hotărâri penale definitive (nr. 51/2022 și nr. 253/2023) pronunțate de Judecătoria Răcari referitoare la aceleași persoane și aceleași fapte, și, deși prima hotărâre nu a fost executată până la acest moment, instanțele au respins anularea celei de a doua hotărâri „prin care nu s-a urmărit aflarea adevărului”.
A mai arătat că hotărârea pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare este supusă apelului și a prezentat argumentele pentru care instanța care a pronunțat hotărârea recurată ar fi trebuit să constate incidența, în cauză, a dispozițiilor art. 426 lit. i C. proc. pen.
De asemenea, a invocat „lipsa calității procesuale oficiale a prim procurorului” care a emis ordonanța nr. x/II/2/2022 din 28 iunie 2023, având în vedere că acesta nu a parcurs procedura redeschiderii procesului penal deși prin încheierea penală nr. 51/2022 pronunțată de Judecătoria Răcari a fost desființată ordonanța nr. x/II/2/2021 din 29.12.2021 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari.
În susținerea cererii, recurenta a prezentat, în mod detalitat, circumstanțele în care au fost comise faptele care au stat la baza formulării plângerilor penale, precum și ordonanțele emise în cauză de către parchet.
Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești la 30 iulie 2024.
Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a expirat la data de 11 august 2024, fără ca la dosar să fie depuse concluzii scrise.
Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 17 septembrie 2024. La înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casație prevăzută de art. 439 alin. (2) C. proc. pen. era îndeplinită.
La data de 11 octombrie 2024 a fost depus la dosar raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat, potrivit căruia cererea de recurs în casație formulată de petenta A apare ca inadmisibilă în principiu întrucât în cauză nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen. [nefiind respectate condițiile de la art. 434 art. 436 alin. (1) și art. 437 alin. (1) lit. c C. proc. pen.].
Înalta Curte, analizând cererea de recurs în casație formulată de petenta A, constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele motive:
În conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434 (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen. (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 (referitor la conținutul cererii) și art. 438 C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.
Stabilind categoriile de hotărâri supuse recursului în casație, art. 434 C. proc. pen. prevede, în alin. (1) că pot fi atacate cu această cale extraordinară de atac deciziile pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, cu excepția celor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor, pentru ca, în alin. (2) să enumere expres hotărârile care nu sunt susceptibile a fi reformate pe această cale.
Pe de altă parte, reglementând conținutul cererii de recurs în casație, art. 437 alin. (1) C. proc. pen. stabilește că aceasta trebuie să cuprindă numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții ori, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație, precum și organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora (lit. c), precum și semnătura persoanei care exercită recursul în casație (lit. d).
Rezultă, așadar, din cuprinsul textului de lege menționat că cererea de recurs în casație se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanței cu soluționarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conținutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casație, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac, domiciliul sau reședința părții, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părților (conform art. 445 C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, precum și voința de a recura respectiva hotărâre și limitele acestei voințe, respectiv motivele în fapt și în drept ce au determinat exercitarea căii de atac, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanței de recurs.
Așa cum se prevede în art. 440 alin. (2) C. proc. pen., indicarea în cerere a tuturor elementelor de conținut la care se referă expres art. 437 alin. (1) C. proc. pen. constituie o condiție de admisibilitate a recursului în casație, a cărei neîndeplinire atrage în mod obligatoriu respingerea ca inadmisibilă a căii extraordinare de atac.
Examinând cererea de recurs în casație formulată de petenta A sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că decizia penală nr. 479 din 16 mai 2024 împotriva căreia s-a declarat calea extraordinară de atac nu se regăsește între cele avute în vedere de art. 434 alin. (1) C. proc. pen., întrucât, deși a fost pronunțată de Curtea de Apel Ploiești ca instanță de apel, a vizat o hotărâre de respingere ca inadmisibilă a contestației în anulare formulate de petenta A (sentința penală nr. 1/CA din 22.02.2024 a Tribunalului Dâmbovița).
Pe de altă parte, se observă că recursul în casație a fost declarat, în 30 de zile de la comunicarea hotărârii atacate, de către A, persoană care, având calitatea de contestatoare în dosarul nr. x/120/2024 nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 436 alin. (1) C. proc. pen.
Astfel, potrivit acestui text de lege, titularii acestei căi extraordinare de atac sunt: a) procurorul, în ceea ce privește latura penală și latura civilă; b) inculpatul, în ceea ce privește latura penală și latura civilă, împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal; c) partea civilă și partea responsabilă civilmente, în ceea ce privește latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care soluția din această latură a influențat soluția în latura civilă. Se observă, astfel, că sfera persoanelor care pot promova recurs în casație este una restrânsă, titularii acestei căi extraordinare de atac fiind expres enumerați de legiuitor, între care nu se numără și contestatoarea.
Analizând, în continuare, cererea de recurs în casație din perspectiva respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a b) și d) C. proc. pen., întrucât cuprinde numele și prenumele recurentei, domiciliul acesteia, este indicată hotărârea atacată și are aplicată semnătura persoanei care a întocmit-o, însă nu respectă cerința de la lit. c având în vedere că a fost invocat motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., prin prisma căruia s-a arătat că, în speță, există două hotărâri penale definitive (51/2022 și 253/2023) pronunțate de Judecătoria Răcari referitoare la aceleași persoane și aceleași fapte, și, deși prima hotărâre nu a fost executată până la acest moment, instanțele au respins anularea celei de a doua hotărâri.
Referitor la această condiție de admisibilitate, se impune a se menționa că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.
Aceasta deoarece recursul în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., având, așadar, ca scop exclusiv sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală și nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal.
În speță se constată, însă, că aspectele de fapt invocate în susținere de către recurentă nu se circumscriu motivului de casare invocat [art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.], acesta vizând doar situația în care „în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal”, soluție care nu a fost pronunțată în speță, câtă vreme dosarul nr. x/120/2024 a avut ca obiect calea extraordinară de atac a contestației în anulare exercitată împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă plângerea petentei formulată împotriva ordonanței de clasare nr. x/II/2/2022 din 28.06.2023 emisă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari.
Formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casație, fapt ce atrage nerespectarea cerinței prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c C. proc. pen. De altfel, invocarea formală a unui caz de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilității recursului în casație, argumentele prezentate de recurent trebuind să aibă aptitudinea, cel puțin la nivel teoretic, de a pune în discuție verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate, ceea ce nu este situația în speță.
În aceste condiții, întrucât cererea de recurs în casație formulată de petenta A nu îndeplinește mai multe condiții esențiale din cele prevăzute de art. 440 C. proc. pen., fiind promovată de către o persoană fără calitate împotriva unei hotărâri ce nu se regăsește printre cele la care face referire art. 434 alin. (1) C. proc. pen., iar conținutul său nu spectă forma reglementată de art. 437 C. proc. pen., din perspectiva motivării în fapt, Înalta Curte va respinge calea de atac exercitată de acesta ca inadmisibilă în principiu.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va obliga recurenta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art. 440 C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de petenta A împotriva deciziei penale nr. 479 din 16 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/120/2024.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2024.