Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 305 din data de 06 august 2024 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/86/2020, printre altele, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în vigoare la data epuizării infracțiunii (25 iulie 2016), cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen., art. 41 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 396 alin. (1) alin. (92) C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul A, la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în vigoare la data epuizării infracțiunii (25 iulie 2016).
În baza art. 66 alin. (1) lit. a b) C.pen., s-a interzis inculpatului A ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani, care se va executa după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a b) C.pen., s-a interzis inculpatului A ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, care se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 96 alin. (4) alin. (5) C.pen., s-a revocat suspendarea executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, stabilite prin sentința penală nr. 112/21.02.2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul penal nr. x/120/2012, definitivă prin decizia penală nr. 608/19.02.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și dispune executarea acesteia.
În baza art. 96 alin. (4) alin. (5) C.pen., art. 41 alin. (1) C.pen., art. 43 alin. (1) C.pen., s-a cumulat aritmetic pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin hotărârea judecătorească cu pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 112/21.02.2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul penal nr. x/120/2012, definitivă prin decizia penală nr. 608/19.02.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, rezultând o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare, pe care inculpatul A o va executa în regim de detenție.
În baza art. 45 alin. (3) lit. b C.pen., art. 66 alin. (1) lit. a b) C.pen., s-a interzis inculpatului A ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani, care se va executa după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
S-a constatat că pedeapsa complementară aplicată prin sentința penală nr. 112/21.02.2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul penal nr. x/120/2012, definitivă prin decizia penală nr. 608/19.02.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost executată.
În baza art. 45 alin. (5) C.pen., art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a b) C.pen., s-a interzis inculpatului A ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, care se va executa de la rămânerea definitivă a sentinței atacate și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 72 alin. (1) C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A, durata reținerii și arestării preventive, respectiv perioada 25.07.2016 – 29.07.2016.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a informat inculpatul A că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
În baza art. 16 alin. (1) art. 17 alin. (1) teza I Legea nr. 143/2000 în vigoare la data epuizării infracțiunii (25.07.2016), raportat la art. 112 alin. (1) lit. f C.pen., s-a confiscat și distrus cantitatea de droguri de 34,8 grame de Cannabis (proba), conform Raportului de expertiză tehnico-științifică, nr. x din data de 16.02.2016, (vol. I, f. 49 – 55) depusă, conform Dovezii de predare, seria H, nr. x din data de 24.02.2016, la Camera de Corpuri Delicte din cadrul IGPR – DCJSEO, (vol. I, f.65).
În baza art. 16 alin. (1) art. 17 alin. (1) teza a II-a Legea nr. 143/2000 în vigoare la data epuizării infracțiunii (25.07.2016), raportat la art. 112 alin. (1) lit. f C.pen., s-au confiscat și păstrat drept contraprobe următoarele cantități de droguri:
- 0,54 grame de Cannabis (proba), conform Raportului de expertiză tehnico-științifică, nr. x din data de 17.10.2014, (vol. I, f. 21 – 27) depusă, conform Dovezii de predare, seria H, nr. x din data de 21.11.2014, la Camera de Corpuri Delicte din cadrul IGPR – DCJSEO (vol. I, f.31).
- 4,9 grame de Cannabis (contraproba), conform Raportului de expertiză tehnico-științifică, nr. x din data de 16.02.2016, (vol. I, f. 49 – 55) depusă, conform Dovezii de predare, seria H, nr. x din data de 24.02.2016, la Camera de Corpuri Delicte din cadrul IGPR – DCJSEO (vol. I, f.65).
- 3,34 grame de Cannabis (proba nr. 1), conform Raportului de expertiză tehnico-științifică, nr. x din data de 27.07.2016, (vol. I, f. 400 – 408) depusă, conform Dovezii de predare, seria H, nr. x din data de 02.09.2016, la Camera de Corpuri Delicte din cadrul IGPR – DCJSEO (vol. I, f.419).
- 0,17 grame de Cannabis (proba nr. 2a), conform Raportului de expertiză tehnico-științifică, nr. x din data de 27.07.2016, (vol. I, f. 400 – 408) depusă, conform Dovezii de predare, seria H, nr. x din data de 02.09.2016, la Camera de Corpuri Delicte din cadrul IGPR – DCJSEO (vol. I, f.419).
În baza art. 16 alin. (3) Legea nr. 143/2000 în vigoare la data epuizării infracțiunii (25.07.2016), raportat la art. 112 alin. (1) lit. e C.pen., s-au confiscat următoarele sume de bani:
- sumele de 850 Lei și 50 Euro, ridicate de la locuința inculpatului A cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la data 25.07.2016, și în legătură cu care, la data de 25.07.2016 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător, acestea fiind depuse la Z Suceava, conform chitanțelor nr.x și nr.y din data de 27.07.2016 (vol. I, f. 339 – 340);
- suma 16870 Lei obținuți în urma vânzării de cannabis către colaboratorul autorizat în cauză, cu numele de cod „B”, martorii amenințați C, D, E, F, și martorii G, H, I, J, K, L, M, N, O, P și Q, fiind luate în considerare declarațiile acestora, cu privire la tranzacțiile descrise, în favoarea inculpatului, respectiv cel mai mic număr de tranzacții, raportate la cantitățile cele mai mici și cu prețurile per gram cele mai mici.
În baza art. 112 alin. (1) lit. a C.pen., s-a confiscat de la inculpatul A suma de 320000 Lei, bani obținuți din comercializarea a cel puțin 4 kilograme de cannabis în perioada aprilie 2015 – iulie 2016.
În baza art. 112 alin. (1) lit. b C.pen., s-au confiscat următoarele bunuri:- două cântare electronice pe care s-a pus în evidență Δ 9 THC (proba nr. 3a), conform Raportului de expertiză tehnico-științifică, nr. x din data de 27.07.2016, (vol. I, f. 400 – 408) depuse, conform Dovezii de predare, seria H, nr. x din data de 02.09.2016, la Camera de Corpuri Delicte din cadrul IGPR – DCJSEO (vol. I, f.419), ridicate cu ocazia percheziției domiciliare de la locuința martorei R din data de 25.07.2016 și care-i aparțineau inculpatului A;
- un dispozitiv de material plastic, pe care s-a pus în evidență Δ 9 THC (proba nr. 3b) și un dispozitiv metalic pe care s-a pus în evidență Δ 9 THC (proba nr. 3c), conform Raportului de expertiză tehnico-științifică, nr. x din data de 27.07.2016, (vol. I, f. 400 – 408) depuse, conform Dovezii de predare, seria H, nr. x din data de 02.09.2016, la Camera de Corpuri Delicte din cadrul IGPR – DCJSEO (vol. I, f.419), ridicate cu ocazia percheziției domiciliare de la locuința martorei R din data de 25.07.2016 și care-i aparțineau inculpatului A;
- autoturismul marca X, model (...), cu nr. de înmatriculare (...), cu seria de identificare (...), aparținând inculpatului A, ridicată de la locuința numitei R cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la data 25.07.2016, de care acesta s-a servit în săvârșirea infracțiunii și în legătură cu care, la data de 25.07.2016 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător, (vol. I, f. 336 – 338, 341 - 342), acesta fiind depus la Camera de Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.P.J. Suceava, împreună cu certificatul de înmatriculare aferent, conform Dovezii nr. x din data de 29.07.2016, (vol. I, f. 349 – 350);
- un dispozitiv tip narghilea, ridicat de la locuința inculpatului A cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la data 25.07.2016, depus la Camera de Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.P.J. Suceava, conform Dovezii nr. x din data de 03.08.2016, (vol. I, f. 346 – 347);
- 189 de bancnote a câte 100 de USD purtând inscripția souvenir, cu caractere slavone, depuse la Camera de Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.P.J. Suceava, conform Dovezii nr. x din data de 03.08.2016, (vol. I, f. 348);
- un număr de 12 telefoane mobile marca X, 3 cartele telefonice, două stick-uri de memorie și două carduri de memorie, ridicate din portbagajul autoturismului marca X, model (...), cu nr. de înmatriculare (...), utilizat de inculpatul A și descoperit la locuința numitei R cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la data 25.07.2016, depuse la Camera de Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.P.J. Suceava, conform Dovezii nr. x din data de 04.02.2020, (vol. I, f. 352 indice 1 – 352 indice 5);
- 1500 de pliculețe autosigilante goale, 3 cutii cu foițe pentru țigarete și o cutie cu filtre de țigarete, ridicate din portbagajul autoturismului marca X, model (...), cu nr. de înmatriculare (...), utilizat de inculpatul A și descoperit la cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la locuința numitei R cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la data 25.07.2016, depuse la Camera de Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.P.J. Suceava, conform Dovezii nr. x din data de 04.02.2020, (vol. I, f. 352 indice 1 – 352 indice 5);
- un număr de 5 telefoane diferite mărci, un hard – disk și un laptop, ridicate de la locuința de la locuința inculpatului A cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la data 25.07.2016, depuse la Camera de Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.P.J. Suceava, conform Dovezii nr. x din data de 04.02.2020, (vol. I, f. 352 indice 1 – 352 indice 5);
- o uniformă completă, vară/iarnă de ofițer de poliție de frontieră cu însemnele aferente, inclusive cele de ceremonie, descoperite la locuința inculpatului A cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la data 25.07.2016, depusă la Camera de Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.P.J. Suceava, conform Dovezii nr. x din data de 04.02.2020, (vol. I, f. 352 indice 1 – 352 indice 5);
- trei legitimații cu inscripția „Antidrog” ce apar a fi emise pe numele inculpatului A, în legătură se menționează „agent în cadrul Asociației de Luptă Antidrog”, descoperite la locuința inculpatului A cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la data 25.07.2016, depuse la Camera de Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.P.J. Suceava, conform Dovezii nr. x din data de 04.02.2020, (vol. I, f. 352 indice 1 – 352 indice 5);
- un troler de culoare neagră, ridicat de la locuința numitei R cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la data 25.07.2016, și în care inculpatul A și-a ținut ascunse cantitățile de cannabis pe care le-a comercializat, alături de alte bunuri de care s-a servit în derularea activităților infracționale, depus la Camera de Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.P.J. Suceava, conform Dovezii nr. x din data de 04.02.2020, (vol. I, f. 352 indice 1 – 352 indice 5).
În temeiul art. 250 indice 2 C.proc.pen. cu trimitere la art. 250 indice 1 alin. (1) C.proc.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii asigurătorii constând în sechestrul asigurător instituit prin ordonanța nr. x D/P/2014/25.07.2016 asupra autoturismului marca X, model (...), sport, cu numerele de înmatriculare (...), înmatriculat în Spania, culoare albastru închis, seria (...) ce aparține inculpatului A, autoturismului marca X model (...), cu numerele de înmatriculare (...), cu seria (...), aparținând inculpatului A, a sumei de 850 Lei, formată dintr-o bancnotă de cupiură de 200 Lei, 3 bancnote din cupiură de 100 Lei și 7 bancnote de cupiură de 50 Lei, respectiv asupra sumei de 59 Euro, formată dintr-o bancnotă cu seria (...) și menține măsura asigurătorie constând în sechestrul asigurător instituit prin ordonanța nr. x D/P/2014/25.07.2016.
În baza art. 274 alin. (1) - alin. (3) C.proc.pen., a fost obligat inculpatul A, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 13.500 lei.
Prin decizia penală nr. 1001 din data de 19 septembrie 2024 a Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A, împotriva sentinței penale nr. 305 din data de 06.08.2024, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția penală, în dosarul nr.x/86/2020.
S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând, s-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului A pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, în modalitățile procurării, deținerii, punerii în vânzare și vânzării de droguri de risc, fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000, astfel cum a fost modificată și completată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen., art. 41 alin. (1) C.pen. și art. 5 C.pen., de la 5 ani închisoare, la 3 ani și 6 luni închisoare.
S-a constat că infracțiunea continuată care face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită în termenul de supraveghere al suspendării sub supraveghere dispuse prin sentința penală nr. 112/21.02.2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul penal nr. x/120/2012, definitivă prin decizia penală nr. 608/19.02.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, potrivit art. 41 alin. (1) C.pen.
În baza art. 96 alin. (4) alin. (5) C.pen., a fost revocată suspendarea executării pedepsei de 2 ani 6 luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 112/21.02.2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul penal nr. x/120/2012, definitivă prin decizia penală nr. 608/19.02.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și dispune executarea acesteia.
În baza art. 96 alin. (4) alin. (5) C.pen., art. 41 alin. (1) C.pen., art. 43 alin. (1) C.pen., s-a cumulat aritmetic pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre judecătorească cu pedeapsa rezultantă de 2 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 112/21.02.2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul penal nr. x/120/2012, definitivă prin decizia penală nr. 608/19.02.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, rezultând o pedeapsă principală de 6 ani închisoare, pe care inculpatul A o va executa în regim de detenție.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art. 275 alin. (3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori a reținut, în speță, că inculpatul A, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 07.10.2014 - 25.07.2016, a procurat, deținut, pus în vânzare și vândut diferite cantități de cannabis, urmând a fi reținute următoarele acte materiale:
- în cursul anului 2014, prin intermediul lui S, i-a vândut martorului N de aproximativ 20 de ori câte un gram de cannabis la prețul de 80 de lei, la data de 03.01.2016 i-a vândut martorului N un gram de cannabis cu prețul de 80 de lei, iar în continuare până la sfârșitul lunii iunie sau începutul lunii iulie 2016 i-a vândut acestuia de încă de 20 de ori, de obicei, câte un gram de cannabis iar, o dată sau de două, două grame de cannabis cu prețul de 80 de lei gramul;
- în cursul anului 2014 i-a vândut martorului M prin intermediul lui T un pliculeț în care se afla cantitatea de 0,80 de grame de cannabis, pentru care i-a plătit suma de 80 de lei, iar ulterior i-a mai vândut de două sau trei ori câte un gram sau două de cannabis cu prețul de 80 de lei gramul;
- în cursul anului 2014 i-a vândut martorului O de două sau trei ori câte 10 grame de cannabis, de tot atâtea ori câte 5 grame de cannabis și de 10 sau 15 ori câte un gram sau două de cannabis pentru care i-a plătit între 70 și 80 de lei gramul;
- în perioada cuprinsă între anii 2014 – 2015 i-a vândut martorului P personal sau prin intermediari, de aproximativ 10 ori diferite cantități de cannabis cu prețul de 80 de lei gramul, cea mai mare dintre aceste cantități fiind de 10 grame, prilej cu care a plătit prețul de 65 de lei gramul;
- în perioada cuprinsă între toamna anului 2014 și luna martie 2016 i-a vândut martorului G de aproximativ 10 sau 15 ori câte un pliculeț cu cannabis la prețul de 80 de lei;
- la data de 07.10.2014 i-a vândut colaboratorului autorizat în cauză, cu numele de cod „B”, contra sumei de 80 de lei, cantitatea de 0,88 grame cannabis, conform Raportului de Expertiză nr. x din data de 17.10.2014 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Iași;
- în cursul lunii decembrie 2014, i-a vândut lui U un mugure de cannabis în schimbul sumei de 80 de lei, iar în vara anului 2015 i-a vândut acestuia un gram de cannabis cu prețul de 80 de lei;
- în cursul lunii ianuarie sau februarie 2015 i-a vândut lui V un gram de cannabis cu prețul de 80 de lei;
- în perioada aprilie 2015 și până la data de 24.07.2016, a procurat, deținut și comercializat cantitatea de 4 kilograme de cannabis;
- în cursul anului 2015 i-a vândut lui I de aproximativ 11 ori, câte un gram sau două grame de cannabis la prețul de 80 de lei gramul;
- în cursul lunii august 2015 i-a vândut martorului amenințat C de 4 sau 5 ori cannabis, cu prețul de 80 de lei gramul, ultima dată vânzându-i acestuia cantitatea de două grame de cannabis cu prețul de 160 de lei;
- la sfârșitul lunii septembrie 2015 i-a vândut 5 grame de cannabis unui anume AA în schimbul sumei de 200 sau 300 de lei;
- în cursul lunii februarie 2016 i-a vândut lui J, un pliculeț cu un gram cannabis;
- în cursul anilor 2015-2016 i-a vândut martorului L de aproximativ 10 ori din care în ultimul an doar de două sau trei ori și a fumat, de fiecare dată cu acesta, câte o țigaretă cu cannabis adus de către acesta, fără a-i plăti;
- la data de 11.02.2016 le-a vândut lui W și X cantitatea de 43,4 grame cannabis, conform Raportului de Expertiză nr. 283.425 întocmit la data de 16.02.2016 de către experții din cadrul B.C.C.O. Iași – Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor;
- la începutul lunii iulie 2016 i-a vândut unui anume AB, zis AC, din Vicov o cantitate de cannabis pentru care acesta i-a plătit suma de 5.000 de lei;
- cu ocazia efectuării percheziției din data de 25.07.2016 la locuința martorei R, în portbagajul autoturismului utilizat de inculpatul A, a fost identificată o geantă tip troler în care au fost descoperite, fiind pregătite în vederea comercializării, 5 punguțe din material plastic transparent, autosigilante, care conform raportului de expertiză nr. x din data de 27.07.2016 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. - Iași, conțineau cantitatea totală de 3,69 grame Cannabis, în care s-a pus în evidență Δ 9 - Tetrahidrocannabinol (Δ 9 – THC) - proba nr. 1; precum și bunuri de care s-a servit în mărunțirea, porționarea și cântărirea cantităților de Cannabis destinate vânzării, respectiv două cântare electronice pe care s-a pus în evidență Δ 9 - Tetrahidrocannabinol (Δ 9 – THC) – proba nr. 3a; un dispozitiv din material plastic în care s-a pus în evidență Δ 9 - Tetrahidrocannabinol (Δ 9 – THC) – proba nr. 3b și un dispozitiv metalic în care s-a pus în evidență Δ 9 - Tetrahidrocannabinol (Δ 9 – THC) – proba nr. 3c, Δ 9 - Tetrahidrocannabinol (Δ 9 – THC) fiind un compus psihotrop biosintetizat de planta Cannabis, astfel cum rezultă din raportul de expertiză nr. x din data de 27.07.2016 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. – Iași.
S-a apreciat că încadrarea juridică dată faptelor pentru care inculpatul A este judecat este, de asemenea, legală și nu se justifică cenzurarea, din oficiu, a hotărârii apelate sub acest aspect. Astfel, este vorba despre infracțiunea de trafic de droguri de risc, în modalitățile procurării, deținerii, punerii în vânzare și vânzării de droguri de risc, fără drept, în vigoare la data epuizării infracțiunii (25.07.2016), prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen., art. 41 alin. (1) C.pen. și art. 5 C.pen.
În opinia instanței de apel, motivul inculpatului apelant, în sensul că nu toate actele materiale care alcătuiesc conținutul infracțiunii continuate au fost dovedite, este nefondat. Mai precis, s-a reținut că acesta învederează faptul că, în ce privește actul material săvârșit la începutul lunii iunie 2016, elementele factuale redate de martorul amenințat Y în cuprinsul depoziției sale dată cu ocazia audierii sale din cursul urmării penale nu sunt suficiente pentru a contura și dovedi fapte penale săvârșite de inculpat, fiind nesusținute și incomplete. De asemenea, acesta mai invocă faptul că în speță nu s-a făcut dovada apartenenței cantității de droguri identificată într-un autoturism din curtea martorei R, cu ocazia desfășurării percheziției la locuința acesteia, din data de 25.07.2016, susținând că această cantitate de droguri ar fi aparținut martorei, întrucât și aceasta la rândul ei era consumatoare de astfel de droguri, fiind cercetată penal anterior sub acest aspect.
Curtea de apel a constatat că, în speță, acuzațiile sunt susținute de un ansamblu de probe directe și indirecte, care coroborate au răsturnat prezumția de nevinovăție de care a beneficiat acesta.
În primul rând, instanța de apel a reținut că întreaga activitate infracțională a inculpatului A a fost dovedită, dincolo de orice îndoială rezonabilă, în urma administrării unui amplu material probator și nu doar pe baza unor declarații de martor. În acest sens, s-a constatat că, din coroborarea depozițiilor martorilor audiați în cauză cu conținutul convorbirilor și comunicărilor telefonice efectuate de către inculpatul A, în perioada de supraveghere tehnică, precum și cu aspectele constatate cu ocazia desfășurării percheziție desfășurate la locuința martorei R (probe analizate în profunzime și redate amănunțit de către instanța de fond în cuprinsul sentinței atacate și pe care instanța de control judiciar și le însușește în întregime), reiese, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul A desfășura zilnic (cel puțin din data de 07.10.2014 și până în noaptea de 24/25.07.2016) activități circumscrise traficului de droguri, respectiv cannabis, din care câștiga sume de bani considerabile.
De asemenea, instanța de apel a apreciat drept nefondate susținerile inculpatului referitoare la cantitatea de 3,69 grame Cannabis, identificată într-un autoturism aflat în curtea locuinței martorei R. În deplin acord cu instanța de fond, instanța de apel a reținut că din coroborarea declarației martorei R cu convorbirile și comunicările telefonice efectuate de către inculpatul A, în perioada de supraveghere tehnică, precum și cu aspectele constatate cu ocazia desfășurării percheziție desfășurate la locuința martorei R, rezultă că inculpatul își ascundea cantitățile de cannabis pe care le trafica, la locuința martorei R.
Astfel, s-a apreciat că încercările inculpatului de a căuta justificări în vederea exonerării sale de la răspunderea penală cu privire la anumite acte materiale sunt contrazise de probatoriile administrate în cauză, iar simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv încercarea de a plasa vinovăția în sarcina altor persoane, nu poate influența convingerea instanței cu privire la vinovăția acestuia.
Drept urmare, Curtea de apel a constatat că, în speță, întreaga activitate infracțională a inculpatului, care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, în modalitățile procurării, deținerii, punerii în vânzare și vânzării de droguri de risc, fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificată și completată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen., art. 41 alin. (1) C.pen. și art. 5 C.pen., a fost dovedită, dincolo de orice îndoială rezonabilă, pe baza administrării unui amănunțit ansamblu probator.
Decizia penală nr. 1001 din data de 19 septembrie 2024 a Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT la data de 20 septembrie 2024, inculpatului A la 24 septembrie 2024, la adresă de domiciliu, fiind afișată înștiințarea, și celorlalte părți din dosar.
Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel a formulat recurs în casație condamnatul A, prin avocat ales, fiind înregistrată la data de 21 octombrie 2024.
Cererea a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT la data de 23 octombrie 2024 și celorlalte părți din dosar.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală la data de 23 decembrie 2024. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilității cererii de recurs în casație, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 14 ianuarie 2025.
Cererea de recurs în casație este formulată în scris de inculpatul A, este declarată în termen legal, cuprinde hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 1001 din data de 19 septembrie 2024 a Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori), semnătura avocatului.
În motivarea recursului în casație a fost indicat temeiul de drept, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 C.proc.pen., susținând că nu sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii de trafic de droguri de risc în modalitățile procurării, deținerii., punerii în vânzare și vânzării de droguri de risc, fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificată și completată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen., pentru care a fost condamnat definitiv.
În cererea scrisă, recurentul, prin apărător ales, a susținut că soluția pronunțată de Curtea de Apel Suceava este nelegală, întrucât a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv pentru o faptă care nu întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de trafic de droguri de risc în modalitățile procurării, deținerii, punerii în vânzare și vânzării de droguri de risc, fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificată și completată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen.
Astfel, apărarea a arătat că inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri de risc în formă continuată. Contrar însă soluției pronunțate de instanța de apel, s-a apreciat că nu toate actele materiale ce alcătuiesc conținutul infracțiunii continuate reținute în sarcina inculpatului întrunesc elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. S-a susținut că, fiind vorba despre o infracțiune în formă continuată, este necesar ca fiecare act material să corespundă întocmai conținutului constitutiv al infracțiunii continuate din care face parte și să fie descris în mod detaliat și prin raportare la probe cu privire la îndeplinirea elementelor de tipicitate obiectivă și subiectivă.
Așadar, s-a considerat că nu îndeplinește această condiție actul material din data de 25 iulie 2016 (ultimul act material) constând în aceea că inculpatul ar fi deținut „cantitatea de 3,69 grame Cannabis într-un autoturism aflat în curtea locuinței martorei R ”. Apărarea a susținut că, din însăși descrierea acestui material, nu reiese că aceasta cantitate ar fi fost deținută de inculpat în vederea comercializării, astfel încât să fie incident art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și nu cele ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 - deținere în vederea consumului propriu.
În opinia apărării, diferența dintre cele două texte de lege incriminatoare este că în cazul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, condiția atașată elementului material presupune ca „drogurile să fie deținute în vederea comercializării”. Or, câtă vreme cu privire la respectiva cantitate de droguri nu au avut loc activități de comercializare din care să rezulte cu certitudine motivul deținerii ei, să impune să se analizeze dacă circumstanțele în care a fost descoperită de organele de urmărire penală, conduc dincolo de orice dubiu la concluzia ca scopul urmărit a fost comercializarea ei si nu consumul propriu, mai ales ca este vorba de o cantitate mică de droguri. Prin comparație, în cazul celorlalte acte materiale sunt arătate clar cantitatea comercializată, data tranzacției, este identificat cumpărătorul, dar și prețul plătit, iar la acest ultim act material nu există astfel de date.
Totodată, s-a arătat că din întreg materialul probator nu rezultă acest aspect (condiția atașată elementului material), întrucât, pe de o parte, trebuie avut în vedere că respectiva cantitate de droguri a fost găsită într-un autoturism situat în curtea martorei R, persoană consumatoare de droguri, autoturism la care inculpatul nu a mai avut acces timp de 7 luni înainte de efectuarea percheziției, ca urmare a despărțeniei dintre cei doi. Cu ocazia aceleiași percheziții a fost găsită în poșeta martorei R o cantitate mică din același tip de drog, faptă pentru care martora a fost cercetară penal pentru deținere de droguri, beneficiind însă de o soluție de renunțare de urmărire penală (dosar nr. x/86/2021 al Tribunalului Suceava).
Or, s-a susținut că singura probă care susține incriminarea este declarația martorei R care a avut toate motivele să declare că respectiva cantitate de droguri aparține unei alte persoane (în speță, inculpatului) și că era deținută de acesta în vedea comercializării, în caz contrar, fiindu-i atribuită în mod automat, din cauza locației în care a fost identificată, așa cum in mod corect i-a fost atribuită cantitatea găsită in poșeta ei.
Pe de altă parte, s-a precizat că această cantitate de droguri, de 3,69 grame, este o cantitate foarte redusă pentru a se putea presupune că inculpatul ar fi depozitat-o în vederea unei comercializări ulterioare, indiferent dacă era sau nu depozitată în mai multe pliculețe individuale. Din contră, o cantitate atât de mică este mai degrabă deținută o persoană consumatoare, fiind infimă pentru un comerciant.
S-a susținut că declarația martorei a fost subiectivă și nu poate fi luată în considerare ca mijloc de probă pentru dovedirea faptului că drogurile identificate la data de 25.07.2024 erau deținute de inculpat în vederea comercializării lor.
Astfel, în lipsa unei descrieri clare, dar și a altor elemente probatorii din care să rezulte că scopul deținerii cantității de droguri a fost comercializarea și nu consumul propriu, nu se poate retine îndeplinirea condiției atașate elementului material al infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, astfel încât inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu e prevăzută de legea penală, nefiind îndeplinit în întregime conținutul constitutiv al infracțiunii în ceea ce privește la actul material din data de 25.07.2016. În condițiile date, actul material din data de 25.07.2016 poate întruni doar elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Apărarea a apreciat că nelegalitatea constatată cu privire la lipsa de corespondență între situația de fapt și norma de incriminare nu poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanța de recurs în casație, deoarece ar implica schimbarea încadrării juridice în raport de situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, dar și schimbarea soluției pronunțate în funcție de legea penală mai favorabilă incidență în cauză.
Astfel, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b C.proc.pen., s-a apreciat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, respectiv Curtea de Apel Suceava.
În temeiul art. 440 C.proc.pen., apărarea a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casație, care se circumscrie cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C.proc.pen., iar în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b C.proc.pen., casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare de către instanța de apel, Curtea de Apel Suceava.
În temeiul dispozițiilor art. 441 C.proc.pen., s-a solicitat suspendarea executării pedepsei la care a fost condamnat inculpatul prin decizia penală nr. 1001 din dată de 19.09.2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/86/2020.
Prin încheierea din 14 ianuarie 2025, Înalta Curte a admis cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 1001 din 19 septembrie 2024 a Curții de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/86/2020 și a trimis cauza completului 7 în vederea soluționării cererii de recurs în casație la data de 11 februarie 2025, cu citarea recurentului inculpat și încunoștințarea apărătorului ales al acestuia.
De asemenea, a respins cererea de suspendare a deciziei penale nr. 1001 din 19 septembrie 2024 a Curții de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/86/2020.
Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, în conformitate cu art. 440 C.proc.pen., Înalta Curte a constatat că hotărârea indicată de inculpatul A este susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac, calea extraordinară de atac a fost declarată în termenul legal și sunt îndeplinite și cerințele de formă prevăzute de art. 434 alin. (1) art. 436 art. 437 alin. (1) lit. a b) și d) C.proc.pen.
Referitor la condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c C.proc.pen., s-a indicat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C.proc.pen.
S-a reținut că în cererea scrisă, recurentul a făcut referire la elementele de tipicitate ale infracțiunii de trafic de droguri de risc în modalitățile procurării, deținerii, punerii în vânzare și vânzării de droguri de risc, fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificată și completată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen., pentru care a fost condamnat definitiv. S-a făcut referire la actul material din data de 25 iulie 2016 (ultimul act material), constând în aceea că inculpatul ar fi deținut „cantitatea de 3,69 grame Cannabis într-un autoturism aflat în curtea locuinței martorei R ” care, în opinia apărării, nu corespunde conținutului constitutiv al infracțiunii continuate din care face parte. Apărarea a susținut că din descrierea acestui material nu reiese că această cantitate ar fi fost deținută de inculpat în vederea comercializării, astfel încât să fie incident art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și nu cele ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (deținere în vederea consumului propriu).
S-a apreciat că aceste motive pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C.proc.pen., analiza acestui aspect putându-se realiza strict în raport de situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fără a se proceda la o analiză a conținutului mijloacelor de probă sau la o nouă apreciere a materialului probator. Argumentele referitoare la mijloacele de probă administrate în cauză expuse în cererea scrisă nu pot face obiectul cenzurii recursului în casație. În consecință, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A este admisibilă în principiu pentru cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C.proc.pen., în ceea ce privește verificarea în drept a situației de fapt cu privire la problema de drept invocată referitor la infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificată și completată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen.
În conformitate cu art. 441 alin. (1) C.proc.pen., s-a solicitat suspendarea executării deciziei penale nr. 1001 din 19 septembrie 2024 a Curții de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/86/2020.
Înalta Curte a notat că potrivit art. 441 alin. (1) C.proc.pen., instanța care admite în principiu cererea de recurs în casație sau completul care judecă recursul în casație poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii, putând impune respectarea de către condamnat a unora dintre obligațiile prevăzute la art. 215 alin. (1) și (2) C.proc.pen. Textul de lege invocat prevede posibilitatea instanței, care admite în principiu cererea de recurs în casație, să suspende executarea hotărârii, oportunitatea luării acestei măsuri fiind lăsată la aprecierea instanței. Prin încheierea din 14 ianuarie 2025, Înalta Curte a respins cererea formulată de recurentul inculpat A de suspendare a executării deciziei penale nr. 1001 din 19 septembrie 2024 a Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori.
Cu ocazia dezbaterilor, la termenul de judecată din data de 11 februarie 2025, apărătorul ales al recurentului inculpat A a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Suceava, apreciind că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul nu este prevăzută de legea penală. Apărarea a susținut că ultimul act material din 25 iulie 2016 nu îndeplinește elementele de tipicitate ale infracțiunii de trafic de droguri, ci ale infracțiunii de deținere în vederea consumului propriu al inculpatului ori al martorei, raportat la cantitatea mică de droguri și declarația martorei R, care a fost subiectivă, aceasta încercând să fie exonerată de vină.
Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A, potrivit art. 442 alin. (1) și (2) C.proc.pen., în limitele stabilite prin încheierea din data de 14 ianuarie 2025, Înalta Curte apreciază că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, reprezentând ultimul grad de jurisdicție, în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C.proc.pen. Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a caracterului contrar legii și are ca obiect desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii. În recurs în casație nu se poate modifica situația de fapt, instanța de recurs în casație își fundamentează soluția pe baza faptelor anterior constatate cu caracter definitiv de instanța de apel.
Din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C.proc.pen. nu se poate realiza o nouă analiză a mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt, diferite de cea reținută de instanța de apel. Verificarea hotărârii se face doar în drept, statuările în fapt ale instanței de apel neputând fi cenzurate în niciun fel (în acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție: Decizia nr. 267/RC din 26 iunie 2017; Decizia nr. 414/RC din 20 octombrie 2017, Decizia nr. 7/RC din 15 ianuarie 2019, Decizia nr. 478/RC din 11 decembrie 2019, Decizia nr. 83/RC din 23 februarie 2021).
Totodată, s-a reținut că acest caz de casare vizează „acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv)” (Decizia nr. 442/RC/2017 - Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală).
Înalta Curte constată că inculpatul A a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C.proc.pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală) în ceea ce privește fapta pentru care a fost condamnat, respectiv infracțiunea de trafic de droguri de risc, în modalitățile procurării, deținerii, punerii în vânzare și vânzării de droguri de risc, fără drept prevăzută de prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificată și completată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen., art. 41 alin. (1) C.pen. și art. 5 C.pen.
Pentru a verifica dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situația de fapt deja stabilită de instanța de apel care, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, are caracter definitiv.
Așadar, Înalta Curte constată că instanța de apel, prin decizia penală recurată, a constatat, în fapt, că inculpatul A, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 07.10.2014 - 25.07.2016, a procurat, deținut, pus în vânzare și vândut diferite cantități de cannabis.
Critica recurentului, invocată, de altfel, și în fața instanței de apel și analizată de aceasta, a vizat actul material din data de 25 iulie 2016 (ultimul act material), constând în aceea că inculpatul ar fi deținut „cantitatea de 3,69 grame Cannabis într-un autoturism aflat în curtea locuinței martorei R ” care, în opinia apărării, nu corespunde conținutului constitutiv al infracțiunii continuate din care face parte. Apărarea a susținut că din descrierea acestui material nu reiese că această cantitate ar fi fost deținută de inculpat în vederea comercializării, astfel încât să fie incident art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și nu cele ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (deținere în vederea consumului propriu).
Instanța de apel a reținut, prin decizia recurată, că la momentul efectuării percheziției din data de 25 iulie 2016 la locuința martorei R, în portbagajul autoturismului utilizat de inculpatul A, a fost identificată o geantă tip troler în care au fost descoperite, fiind pregătite în vederea comercializării, 5 punguțe din material plastic transparent, autosigilante, care conform raportului de expertiză nr. 283818 din data de 27.07.2016 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. - Iași, conțineau cantitatea totală de 3,69 grame Cannabis, în care s-a pus în evidență Δ 9 - Tetrahidrocannabinol (Δ 9 – THC) - proba nr. 1; precum și bunuri de care s-a servit în mărunțirea, porționarea și cântărirea cantităților de Cannabis destinate vânzării, respectiv două cântare electronice pe care s-a pus în evidență Δ 9 - Tetrahidrocannabinol (Δ 9 – THC) – proba nr. 3a; un dispozitiv din material plastic în care s-a pus în evidență Δ 9 - Tetrahidrocannabinol (Δ 9 – THC) – proba nr. 3b și un dispozitiv metalic în care s-a pus în evidență Δ 9 - Tetrahidrocannabinol (Δ 9 – THC) – proba nr. 3c, Δ 9 - Tetrahidrocannabinol (Δ 9 – THC) fiind un compus psihotrop biosintetizat de planta Cannabis, astfel cum rezultă din raportul de expertiză nr. 283818 din data de 27.07.2016 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. – Iași.
Cu privire la actul material din data de 25 iulie 2016, instanța de apel a reținut că din coroborarea declarației martorei R cu convorbirile și comunicările telefonice efectuate de către inculpatul A, în perioada de supraveghere tehnică, precum și cu aspectele constatate cu ocazia desfășurării percheziție desfășurate la locuința martorei R, rezultă că inculpatul își ascundea cantitățile de cannabis pe care le trafica, la locuința martorei R.
Prin art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, este incriminată ca trafic de droguri cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept.
În conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 „Tentativa la infracțiunile prevăzute la art. 2 3, art. 4 alin. (2) art. 6 alin. (2) art. 7 și 9 se pedepsește., iar potrivit art. 12 alin. (2) din aceeași lege „Se consideră tentativă și producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunilor prevăzute la alin. (1) Astfel, actele de pregătire a săvârșirii infracțiunii sunt asimilate actelor de executare, respectiv tentativei la infracțiunea de trafic droguri de risc.
Instanța de fond a reținut că ultimul act descris în acuzație este imputabil inculpatului, iar acest aspect nu mai poate face obiectul recursului în casație.
Critica apărării vizează ultimul act al infracțiunii continuate reținut în decizia de condamnare pe considerentul absenței relevanței penale a conduitei care nu este identică actelor care au fost reținute anterior percheziției domiciliare. Critica este nefondata deoarece ultimul act este incriminat, actele de pregătire fiind asimilate tentativei, conform art. 12 alin. (2) din lege. Omogenitatea juridică – element inclus normativ în structura infracțiunii continuate – nu se confundă nici cu identitatea normelor de incriminare, în sensul că pentru a fi îndeplinită cerința unității de conținut constitutiv nu este absolut necesar ca fiecare act de executare ce intră în alcătuirea infracțiunii continuate să fie incriminat de aceeași (unică) dispoziție legală. (ÎCCJ, CDCD, d. nr. 38/HP/17 iunie 2024, M.Of. nr. 951 din 23 septembrie 2024, par.105)
Înalta Curte reține și că în conținutul infracțiunii continuate intră nu numai actele al căror rezultat s-a produs, ci și actele de executare tentate, omogenitatea juridică a acțiunilor sau inacțiunilor fiind compatibilă cu realizarea unor faze diferite ale infracțiunii, respectiv este posibil ca unele dintre acțiunile componente să corespundă formei consumate a infracțiunii, în vreme ce altele corespund formei tentate.
Forma perfectă, infracțiunea consumată, absoarbe formele imperfecte, ca tentativa și actele de pregătire a săvârșirii infracțiunii asimilate tentativei prin dispoziții legale, cum este art. 12 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în cazul de față. Astfel, acțiunile sau inacțiunile care fac parte din infracțiunea continuată trebuie să prezinte fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni, însă omogenitatea acestora este juridică (toate acțiunile sau omisiunile trebuie să se îndrepte împotriva aceleiași valori sociale), nu faptică. În consecință, actele de executare nu trebuie să fie identice, ci să realizeze conținutul aceleiași infracțiuni, iar condiția este îndeplinită atunci când unele acte de executare rămân în faza de tentativă, iar celelalte se realizează în forma consumată. Caracterul de infracțiune consumată al unora dintre fapte și de infracțiune tentată al altora nu prezintă relevanță pentru reținerea infracțiunii continuate, de vreme ce prin săvârșirea infracțiunii se înțelege atât infracțiunea consumată, cât și tentativa (C.S.J., s. pen., dec. nr. 106/1994, pronunțată în aplicarea Codului penal anterior).
Elementul material al infracțiunii descrise de art. 2 din Legea nr. 143/2000 constă în efectuarea, fără drept, a cel puțin uneia dintre activitățile enumerate de textul incriminator, vânzarea fiind una din modalitățile alternative de realizare a elementului material, iar producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunilor este incriminată, de asemenea, fiind asimilată tentativei la infracțiune. Analizând fapta pentru care a fost condamnat inculpatul, Înalta Curte a constatat că aceasta întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, astfel că instanța de apel a evidențiat în mod corect corespondența între baza factuală și elementele de tipicitate ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C.proc.pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat A împotriva deciziei penale nr. 1001 din 19 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/86/2020.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C.proc.pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat A împotriva deciziei penale nr. 1001 din 19 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/86/2020.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2025.