Asupra contestației de față;
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 28 decembrie 2023 a Curții de Apel Iași - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, în temeiul art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, a fost menținută arestarea persoanei solicitate A (cetățean român identificat cu C.N.P. (...)), în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 9 octombrie 2024 și până la data de 7 noiembrie 2024, inclusiv.
Totodată, s-a dispus amânarea cauzei și s-a acordat termen la data de 31 octombrie 2024 – ora 1130, în vederea traducerii în limba română a hotărârii de condamnare primite de la autoritățile italiene și comunicării acesteia către persoana solicitată.
Asupra arestării în vederea predării Curtea a reținut următoarele:
Prin încheierea din data de 27 septembrie 2024 s-a dispus, în temeiul art. 102 alin. (5) lit. a din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie în vederea predării, pe o durată de 15 zile, începând cu data de 27.09.2024 și până la data de 11.10.2024, inclusiv, a persoanei solicitate A.
În motivarea acelei soluții, s-a menționat că ,,potrivit art. 102 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 semnalarea echivalează cu mandatul european de arestare, iar potrivit art. 102 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată, judecătorul poate dispune, prin încheiere motivată, pe baza semnalării transmise prin Organizația Internațională a Poliției Criminale, arestarea provizorie a persoanei solicitate sau poate respinge propunerea procurorului, caz în care poate dispune punerea în libertate a persoanei reținute. În scopul asigurării bunei desfășurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare sau al împiedicării sustragerii persoanei solicitate de la procedura de executare a mandatului european de arestare, instanța dispune, prin încheiere motivată, aplicarea, pe o durată de cel mult 30 de zile, a uneia din măsurile preventive neprivative de libertate prevăzute de Codul de procedură penală.
Curtea a apreciat că raportat la circumstanțele cauzei, la caracterul urgent al procedurii judiciare, ce impune soluționarea cu celeritate și asigurarea prezenței persoanei solicitate în fața instanței, scopul concret urmărit, respectiv asigurarea executării mandatului european de arestare, natura și gravitatea acuzațiilor aduse persoanei solicitate, existența datelor în sensul sustragerii persoanei solicitate de la executarea sancțiunii penale ce îl vizează, se impune luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării față de persoana solicitată A. Deși s-a solicitat de către apărătorul persoanei solicitate luarea unei alte măsuri preventive, respectiv cea a arestului la domiciliu până la finalizarea procedurii de executare a mandatului european de arestare, persoana solicitată nu prezintă garanții în acest sens, iar acuzațiile prezintă o anumită gravitate care nu recomandă o altă măsură preventivă.,,
Curtea a reținut că măsura preventivă astfel dispusă a fost menținută prin respingerea contestației promovate de către persoana solicitată, astfel cum reiese din copia minutei deciziei nr. 709 din 9 octombrie 2024, transmisă la dosarul cauzei de către Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind valabilă până la data de 11.10.2024.
La acest moment, curtea de apel are de analizat dacă se impune menținerea arestării în vederea predării persoanei solicitate, astfel cum impun dispozițiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, sens în care Curtea a reținut că subzistă argumentele avute în vedere la luarea măsurii, cu doar 13 zile înainte.
În concret, pedeapsa aspră pe care A o are de executat, respectiv închisoarea de 7 ani 5 luni și 15 zile (din care mai are de executat 6 ani 9 luni și 18 zile), coroborată cu faptul că cel căutat a locuit, din luna martie a anului curent, la o altă adresă (în cartierul B) decât cea la care își avea declarat domiciliul (pe bd. (...)), conduce la concluzia că cea mai potrivită măsură este, în continuare, arestarea în vederea predării, pentru evitarea sustragerii de la executare nefiind oportune alte măsuri preventive alternative, precum s-a solicitat de către apărare.
Împotriva acestei încheieri, a formulat contestație persoana solicitată A.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală la data de 14 octombrie 2024, sub nr. x/1/2024, cu termen de soluționare la data de 16 octombrie 2024, termen la care au avut loc dezbaterile, susținerile apărătorului ales pentru persoana solicitată, respectiv ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Examinând contestația formulată, în raport, cu motivele invocate și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Preliminar, Înalta Curte reține că, dispozițiile art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată prevăd cadrul legislativ în procedura de executare a mandatului european de arestare, iar la alin. (9) se statuează că instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112 Alin. (10) al aceluiași text de lege prevede că în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului. Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.
În cauză se reține că, față de persoana solicitată A a fost emis mandatul european de arestare nr. x/2023 SIEP din 19.02.2024 de Curtea de Apel Ancona, Italia, în vederea executării sentinței penale 1789/2023 emisă la data de 07.11.2022, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani, 5 luni și 15 zile închisoare, din care mai are de executat 6 ani, 9 luni și 18 zile închisoare, pentru comiterea unui număr de 8 infracțiuni de participare la o grupare infracțională ce avea ca scop comiterea de infracțiuni: falsificare, contrabandă și infracțiuni legate de impozite, prev. de art. 81 110, 319, 321, 416, 476, 491 C. pen. italian.
Prin încheierea din data de 27 septembrie 2024 s-a dispus, în temeiul art. 102 alin. (5) lit. a din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie, în vederea predării, a persoanei solicitate A pe o durată de 15 zile, începând cu data de 27.09.2024 și până la data de 11.10.2024, inclusiv, măsura preventivă astfel dispusă a fost menținută prin respingerea contestației promovate de către persoana solicitată, astfel cum reiese din decizia nr. 709 din 9 octombrie 2024, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Ulterior, prin încheierea contestată s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a persoanei solicitate A în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 9 octombrie 2024 și până la data de 7 noiembrie 2024, inclusiv.
Analizând în acest context actele dosarului, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanță a constatat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării persoanei solicitate, acestea impunând, în continuare, privarea de libertate a acestuia, în vederea bunei desfășurări a procedurilor în cauza de față și pentru a împiedica sustragerea contestatorului de la această procedură.
În plus, la acest moment, durata măsurii preventive se încadrează într-un termen rezonabil, nefiind depășită perioada prevăzută de art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Totodată, se apreciază că o altă măsură preventivă, mai ușoară, nu este aptă, la acest moment, să asigure buna desfășurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare, apărarea neinvocând și nefiind identificate de către instanță elemente concrete în raport, cu care să se poată constata că măsura arestului la domiciliu ar putea fi suficientă pentru realizarea scopului urmărit prin instituirea lor.
În cauză nu există garanții suficiente pentru a se lua față de persoana solicitată măsura preventivă neprivative de libertate prevăzute de art. 202 alin. (4) lit. d C. proc. pen., dată fiind natura și gravitatea infracțiunilor pentru care s-a emis mandatul european de arestare, dar și față de caracterul urgent al procedurii judiciare, ce impune soluționarea cu celeritate și asigurarea procedurii în fața instanței.
Deși persoana solicitată, prin intermediul apărătorului, a susținut că nu mai este necesară arestarea provizorie, întrucât nu există riscul de a îngreuna procedura de predare, putând fi luată orice altă măsură restrictivă de libertate, deoarece are un copil minor în întreținere și o locuință, Înalta Curte reține că, în scopul asigurării bunei desfășurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare și al împiedicării sustragerii persoanei solicitate de la această procedură, se justifică arestarea provizorie dispusă față de aceasta, o altă măsură preventivă mai ușoară (arestul la domiciliu, solicitat de apărare) nu este în măsură să asigure derularea în bune condiții a procedurii pendinte și față de împrejurarea că, locuia la o altă adresă de domiciliu decât cea din actul de identitate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A împotriva încheierii din data de 09 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/36/2024.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în cuantum de 90 lei va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A împotriva încheierii din data de 09 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/36/2024.
Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în cuantum de 90 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2024.