Hearings: December | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 839/2024

Sedinta publica din data de 13 noiembrie 2024

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin încheierea penală nr. 130/F din data de 01 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/46/2024, a fost admisă cererea formulată de Ministerul Justiției – Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară și a fost prelungită măsura arestării preventive în vederea extrădării a persoanei extrădabile A (fost B), pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 08.11.2024 până la data de 07.12.2024 inclusiv.

Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, Curtea de Apel Pitești a reținut că prin sentința penală nr.119/F din 09.10.2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. y/46/2024, în temeiul art. 47 din Legea nr.302/2004, modificată, raportat la art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, ratificat de România prin Legea 111/2008, s-a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din SUA - Departamentul de Justiție al SUA – Secția Penală, Biroul Afacerilor Internaționale și, în consecință, s-a dispus extrădarea în SUA a persoanei extrădabile A (fost B).

S-a dispus extrădarea și predarea persoanei extrădabile A (fost B), către autoritățile competente ale SUA, în vederea judecării acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunilor menționate în plângerea penală nr. (...) LAB, ECF 1, înregistrată la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Sud din statul California, respectiv Conspirație la spălare de instrumente monetare, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secțiunea 1956(h) și 1956 (a)(2)(A), cu respectarea regulii specialității, prevăzută de art. 17 din Legea nr. 111/2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și SUA.

În baza art. 43 alin. (6) din Legea 302/2004 s-a dispus arestarea în vederea extrădării a persoanei extrădabile, A (fost B), pe o durată de 30 de zile, începând cu 09.10.2024, până la 07.11.2024, inclusiv.

La data de 29.10.2024, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional Cooperare Judiciară a adus la cunoștința Curții de Apel Pitești, că autoritățile americane pot prelua persoana solicitată cel mai devreme, la data de 22.11.2024, solicitând, în consecință, prelungirea cu 30 de zile a măsurii arestării în vederea predării.

Examinând această solicitare, Curtea de Apel Pitești a avut în vedere dispozițiile art. 57 alin. (5) din Legea 302/2004 în care legiuitorul a prevăzut posibilitate intervenirii unor situații excepționale, care împiedică predarea efectivă a persoanei solicitate în intervalul de 30 zile pentru care s-a dispus arestarea preventivă în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, dând posibilitatea instanței să prelungească succesiv măsura arestării preventive pentru o perioadă totală de maximum 180 de zile.

Astfel, prima instanță a reținut că nu există o culpă a statului solicitant în realizarea efectivă a predării, această procedură putând fi prelungită, fără însă a se depăși termenele expres stabilite pentru finalizarea operațiunii de predare, prelungirea măsurii arestării persoanei solicitate în vederea predării fiind permisă de dispozițiile art. 57 alin. (6) din Legea 302/2004, tocmai pentru a nu lipsi de efecte juridice hotărârea judecătorească prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare solicitante.

Prin urmare, a apreciat că se impune prelungirea arestării în vederea predării pentru o perioadă de 30 de zile, având în vedere că, până la acest moment, din motive obiective, nu s-a putut proceda la predarea efectivă a persoanei solicitate, autoritățile americane precizând că o pot prelua cel mai devreme la data de 22.11.2024.

II. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestație persoana extrădabilă A (fost B).

Prin motivele de contestație formulate în scris, persoana extrădabilă a solicitat, în esență, desființarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, să se constate că măsura arestării în vederea extrădării încetează de drept la data de 07.11.2024, în temeiul dispozițiilor art. 43 alin. (7) din Legea nr. 302/2004. În subsidiar, a solicitat revocarea acesteia.

Referitor la motivele care susțin aceste solicitări, a solicitat să se aibă în vedere următoarele:

1. Statul solicitant nu a făcut dovada niciunui motiv plauzibil și pertinent prin care să dovedească existența unei cauze întemeiate pentru care nu s-a realizat predarea efectivă înlăuntrul termenului de 30 de zile în care a avut loc arestarea provizorie în vederea extrădării, invocând, practic, propria culpă.

2. Nu a fost indicată o dată certă privind efectuarea predării, precizându-se doar că acesta nu poate fi efectuată mai devreme de 21.11.2024, ceea ce creează premizele unor amânări ulterioare fără nicio justificare, alta decât aceea că statul solicitant pur și simplu nu și-a îndeplinit obligațiile asumate.

3. Trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, singurul motiv pertinent care poate fi invocat de către statul solicitant fiind existența unei cauze de forța majoră.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, la data de 06.11.2024, sub nr. x/46/2024/a1, fiind repartizată aleatoriu, cu termen de judecată la data de 13.11.2024.

III. Examinând contestația formulată de persoana extrădabilă A (fost B), în raport cu motivele invocate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Înalta Curte a fost învestită cu soluționarea contestației formulate de persoana extrădabilă A (fost B) împotriva încheierii penale nr. 130/F din data de 01 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/46/2024, prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării în vederea predării pe o durată de 30 zile.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte constată că regimul juridic al contestației formulate de persoana solicitată împotriva căruia se află în curs o procedură de extrădare este guvernată, în principal, de Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, dispozițiile instrumentului bilateral completându-se cu cele prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală în situațiile nereglementate.

În acest sens, se observă că, potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004, dispozițiile cuprinse în legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autoritățile judiciare române, iar în art. 4 se arată că Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaționale, la care România este parte în situațiile nereglementate.

Astfel, potrivit art. 13 alin. (3) și (4) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii (ratificat prin Legea nr. 111/2008): (3) În cazul în care cererea de extrădare este aprobată, autoritățile statului solicitant și ale celui solicitat vor conveni asupra datei și locului predării persoanei căutate.

(4) În cazul în care persoana căutată nu este preluată de pe teritoriul statului solicitat în perioada de timp prevăzută de legislația acelui stat, persoana respectivă poate fi pusă în libertate și statul solicitat are dreptul să refuze o cerere ulterioară de extrădare pentru aceeași infracțiune sau aceleași infracțiuni.

Având în vederea aceste dispoziții, dar și faptul că Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii (ratificat prin Legea nr.111/2008) nu prevede termene de predare a persoanei extrădate, odată cu admiterea cererii de extrădare sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 302/2004, normă generală în materia extrădării.

Astfel, instanța de control judiciar are în vedere că, potrivit art. 43 alin. (6) și (7) din Legea 302/2004: (6) Odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentință, instanța dispune și arestarea persoanei extrădate în vederea predării.

(7) Măsura arestării în vederea predării încetează de drept dacă persoana extrădată nu este preluată de autoritățile competente ale statului solicitat, în termen de 30 de zile de la data convenită pentru predare, cu excepția cazului prevăzut la art. 57 alin. (6) În acest caz, instanța dispune punerea de îndată în libertate a persoanei extrădate și informează despre aceasta Ministerul Justiției și Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

Referitor la termenele pentru predarea extrădatului, Înalta Curte observă că, în conformitate cu dispozițiile art. 57 din aceeași lege: (…)

(3) În caz de acordare a extrădării, statul solicitant va fi informat despre locul și data predării, precum și asupra duratei arestului în vederea extrădării, executat de persoana extrădabilă.(…)

(5) Dacă persoana extrădată nu va fi preluată la data stabilită, ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la această dată; acest termen nu va putea fi prelungit decât cel mult cu încă 15 zile.

(6) Prin excepție de la prevederile alin. (5) în caz de forță majoră, care împiedică predarea sau primirea persoanei extrădate, autoritățile române și cele ale statului solicitant se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, fără ca durata arestării provizorii totale, până la data predării, să poată depăși 180 de zile.

Din analiza coroborată a normelor legale incidente, Înalta Curte reține că măsura arestării în vederea extrădării durează până la predarea persoanei extrădabile, cu excepția situației în care sunt depășite termenele legale prevăzute pentru extrădare, situație în care măsura încetează de drept.

Având în vedere actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține, prealabil, că prin sentința penală nr.119/F din 09.10.2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. y/46/2024, în temeiul art. 47 din Legea nr.302/2004, modificată, raportat la art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, ratificat de România prin Legea 111/2008, s-a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din SUA - Departamentul de Justiție al SUA – Secția Penală, Biroul Afacerilor Internaționale și, în consecință, s-a dispus extrădarea în SUA a persoanei extrădabile A (fost B).

Prin aceeași hotărâre, în baza art. 43 alin. (6) din Legea 302/2004, s-a dispus arestarea în vederea extrădării a persoanei extrădabile, A (fost B), pe o durată de 30 de zile, începând cu 09.10.2024, până la 07.11.2024, inclusiv.

Ulterior, la data de 29.10.2024, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional Cooperare Judiciară a adus la cunoștința Curții de Apel Pitești, că autoritățile americane pot prelua persoana solicitată cel mai devreme, la data de 22.11.2024, solicitând, în consecință, prelungirea cu 30 de zile a măsurii arestării în vederea predării.

Față de aceste precizări, Înalta Curte constată că până la momentul formulării cererii de prelungire, nu a fost stabilită o dată pentru preluarea persoanei extrădabile și, prin urmare, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 43 alin. (7) din același act normativ nici nu a început să curgă, nefiind convenită o dată a predării, astfel că nu sunt incidente nici dispozițiile privind încetarea măsurii arestării în vederea predării care operează exclusiv în condițiile arătate.

Din acest punct de vedere, este nefondată prima critică a apărării, în sensul că statul solicitant nu a făcut dovada niciunui motiv plauzibil și pertinent pentru care nu s-a realizat predarea în interiorul termenului de 30 de zile.

Deși este adevărat că autoritățile implicate în procedura de extrădare nu sunt dispensate de obligația de diligență în finalizarea procedurii, având obligația fixării unei date de predare într-un termen rezonabil, contrar susținerilor apărării, nicio dispoziție legală nu prevede termene limită în care între statul solicitant și statul solicitat să se convină asupra datei de predare.

Predarea, ca o consecință directă a admiterii cererii de extrădare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei extrădate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Tocmai pentru a preîntâmpina intervenirea unor situații care împiedică predarea și, astfel, a nu lipsi de efecte procedura de extrădare, legiuitorul, prin dispozițiile art. 57 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004, a prevăzut posibilitatea prelungirii măsurii arestării pentru o perioadă totală de 180 de zile.

Prin urmare, având în vedere că, anterior formulării cererii de prelungire, nu a fost stabilită o dată pentru predare și față de precizarea ulterioară a autorităților judiciare din Statele Unite ale Americii, în sensul că pot prelua persoana extrădabilă cel mai devreme la 22.11.2024, Înalta Curte constată soluția de prelungire a măsurii arestării în vederea extrădării este legală și temeinică.

În ceea ce privește critica conform căreia nu a fost convenită o dată certă pentru predare, Înalta Curte apreciază că acest fapt nu determină per se nelegalitatea prelungirii arestării, termenul convenit de autorități (nu mai devreme de 21.11.2024) fiind unul rezonabil și care se încadrează în prevederile legale.

În plus, durata reținerii și arestării în vederea predării nu a depășit termenul maxim prevăzut de lege, persoana extrădabilă fiind privată de libertate de aproximativ 3 luni, respectiv din data de 13.08.2024 când a fost reținută.

Este nefondat și cel de-al treilea motiv de contestație, respectiv că singurul motiv pertinent susceptibil de a fi invocat de către statul solicitant poate consta doar în existența unei cauze de forță majoră.

Astfel, pentru a fi incidente dispozițiile privind existența unei cauze de forță majoră, pe de o parte, este necesar ca persoana extrădată să nu fie preluată la data stabilită, iar termenele prevăzute de art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 să fie epuizate.

Or, astfel cum anterior s-a precizat, până la momentul formulării cererii de prelungire, nu a fost stabilită o dată pentru preluarea persoanei extrădabile și, prin urmare, termenele prevăzute de art. 57 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 nu au început să curgă, nefiind convenită o dată a predării.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a dispus prelungirea măsurii arestării în vederea predării, arestarea contestatorului având o bază legală și continuând să fie necesară în raport cu scopul urmărit la momentul dispunerii sale, respectiv predarea acestuia autorităților competente din Statele Unite ale Americii în executarea unei hotărâri definitive de extrădare, în vederea judecării pentru infracțiuni grave.

În raport cu scopul urmărit prin arestarea contestatorului în vederea predării (respectiv, predarea către statul solicitant în vederea judecării pentru infracțiuni grave) durata detenției sale se relevă ca fiind nu doar justificată, ci și rezonabilă și necesară pentru atingerea scopului urmărit. Măsurile dispuse de autoritățile române în vederea menținerii în detenție a contestatorului au ca unică rațiune executarea hotărârii de extrădare și predarea acestuia.

Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile cu art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b C. proc. pen. coroborate cu cele ale 57 raportat la art. 43 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana extrădabilă A (fost B) împotriva încheierii penale nr. 130/F din data de 01 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/46/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoana extrădabilă, în cuantum de 360 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana extrădabilă A (fost B) împotriva încheierii penale nr. 130/F din data de 01 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/46/2024.

Obligă contestatorul-persoana extrădabilă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoana extrădabilă, în cuantum de 360 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2024.