Deliberând asupra contestației formulate de persoana solicitată A, în baza actelor aflate la dosar, constată următoarele:
I. Prin încheierea penală F/DL din data de 06 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2/2024, în baza art. 102 alin. (5) lit. a din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
S-a dispus arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate A pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 6.11.2024 până la data de 20.11.2024, inclusiv.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
La data de 02.11.2024 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/2/2024 (x/2024), sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Spania cu privire la persoana solicitată A, cetățean român, urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 234 235, 1.5°, 1.6°, 9° C. pen. spaniol, tâlhărie prev. de art. 242 C. pen. spaniol, participare la o organizație criminală prev. de art. 570 bis C. pen. spaniol și spălarea produselor prev. de art. 301 și art. 302 C. pen. spaniol, cu privire la luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate, pe durată de 15 zile.
În fapt, s-a reținut că investigațiile poliției au relevat existența, unei organizații criminale de origine română, cunoscută de poliție sub numele de „clanul A”, formată dintr-un clan familial alcătuit din A și soția sa, B, copiii lor C, D și E, precum și partenerii acestora, F și G, care ar fi fost implicați material în comiterea furturilor. Această organizație s-ar dedica săvârșirii de furturi și jafuri cu violență în Spania, împotriva persoanelor în vârstă, pentru a fura bijuterii și ceasuri de lux, care sunt ulterior scoase din Spania sau “spălate” în România prin intermediul mai multor persoane identificate, H, I, J și K, iar în final, veniturile activității lor criminale se materializează, odată spălate, în proprietăți și vehicule în localitatea de origine a clanului, în Tandarei (Ialomița-Romănia).
Din monitorizarea poliției, interceptările telefonice, dispozitivele de localizare de pe vehicule și investigațiile efectuate, am identificat deja participarea lor la acte criminale la datele: 08/02/24 în Gijon, 06/03/24 în Madrid, 22/03/24 în Salamanca, 13/04/24 în Gijon, un alt incident în Gijon pe 24/03/24, în La Baneza pe 15/04/24, în Madrid pe 21/04/24, în Chiclana de la Frontera pe 27/04/24, în Pontevedra pe 12/05/24, în Zamora pe 12/05/24, în Burgos pe 14/05/24 și în Badajoz pe 16/05/24, și implicarea lui D și F în mai multe dintre aceste acte criminale.
De asemenea, s-a reținut că membrii clanului se află din nou în România, unde dețin cel puțin două case și un vehicul, și au primit instrucțiuni de la capul clanului privind primirea de pachete din Spania, pentru persoane cunoscute sub poreclele „ L” și „ M”, probabil cu veniturile din furturi, care urmează să fie spălate. Toți membrii organizației adoptă, măsuri extreme de securitate atât în utilizarea vehiculelor, cât și a telefoanelor, pentru a evita să fie investigați.
Pentru toate aceste motive, s-a apreciat ca fiind esențial să se efectueze investigații în România, unde se presupune că veniturile din infracțiuni sunt spălate. Prezența lui A și B încă în România face necesară interceptarea telefoanelor lor în această țară, deoarece din interceptarea comunicațiilor lor cu telefoane din Spania reiese că aceștia continuă să dea instrucțiuni și să primească informații despre activitatea criminală a organizației. În plus, a fost stabilită și participarea lui N și O în activitatea de primire și trimitere a veniturilor din infracțiuni către România.
În drept, s-a arătat că faptele săvârșite de persoana solicitată constituie infracțiunile de furt calificat prev. de art. 234 235, 1.5°, 1.6°, 9° C. pen. spaniol, tâlhărie prev. de art. 242 C. pen. spaniol, participare la o organizație criminală prev. de art. 570 bis C. pen. spaniol și spălarea produselor prev. de art. 301 și art. 302 C. pen. spaniol.
Curtea a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru privarea de libertate a persoanei solicitate prin măsura menționată, în condițiile în care există o semnalare în Sistemul Informatic Schengen cu privire la aceasta, iar infracțiunile pentru care este cercetată par a prezenta un nivel semnificativ de periculozitate socială.
În atare condiții, a apreciat că arestarea provizorie este necesară pentru buna desfășurare a procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare, iar o măsură preventivă mai ușoară nu este suficientă pentru asigurarea scopului prevăzut de legiuitor.
II. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A.
Persoana solicitată nu a motivat în scris contestația formulată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, la data de 08.112024, sub nr. x/2/2024/a1, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 13.11.2024.
La termenul fixat pentru soluționarea contestației, respectiv 13.11.2024, persoana solicitată, prin avocatul ales, a solicitat să se constate că de la dosarul cauzei lipsește mandatul european de arestare și, în plus, încheierea atacată nu este motivată.
Un alt motiv al contestației a vizat faptul că sesizarea formulată nu se descriu circumstanțele faptice și participația sa la comiterea faptelor, iar persoana solicitată nu a contestat identitatea, nu a încercat să se sustragă, iar circumstanțele sale personale sunt favorabile, în sensul că nu are antecedente penale, nefiind cercetat pentru fapte penale.
În altă ordine de idei, a arătat că soția sa are o stare de sănătate precară, dar și faptul că are șase nepoți în întreținere, doi dintre aceștia cu grave probleme de sănătate.
III. Examinând contestația formulată, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 102 din Legea nr. 302/2004, referitor la reținerea și arestarea în baza semnalării introduse în Sistemul de Informații Schengen, în cazul obținerii unui rezultat pozitiv cu privire la o persoană pentru care un alt stat membru a introdus o semnalare în vederea arestării, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române solicită statului membru solicitant să confirme, în regim de urgență, valabilitatea deciziei în baza căreia a fost introdusă respectiva semnalare, iar semnalarea în vederea arestării se transmite parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui rază teritorială a fost localizată persoana.
Procurorul din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripție a fost depistată persoana solicitată sesizează curtea de apel competentă, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii în vederea predării, iar judecătorul sesizat poate admite, prin încheiere motivată, propunerea procurorului și dispune arestarea provizorie în vederea predării, pe o durată de cel mult 15 zile, fixând un termen de 15 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba română, și, dacă este cazul, a hotărârii de condamnare date în lipsă.
În conformitate cu dispozițiile art. 82 și art. 102 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, semnalarea introdusă în Sistemul de Informații Schengen cu privire la o persoană căutată pentru a fi arestată echivalează cu un mandat european de arestare în toate cazurile în care se aplică Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre.
Prealabil, Înalta Curte constată că prima instanță a fost sesizată cu respectarea regulilor de competență și a dispus în conformitate cu dispozițiile legale arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate, constatând că există o semnalare introdusă în Sistemul de Informații Schengen în vederea arestării acesteia.
Instanța supremă reține că măsura arestării provizorii a fost dispusă în vederea asigurării predării persoanei solicitate autorităților judiciare din Spania și corespunde tuturor exigențelor impuse de dispozițiile legale, fiind indicate data și locul comiterii infracțiunii, autoritățile judiciare străine precizând că față de persoana solicitată a fost emis un mandat european de arestare în vederea cercetării pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 234 235, 1.5°, 1.6°, 9° C. pen. spaniol, tâlhărie prev. de art. 242 C. pen. spaniol, participare la o organizație criminală prev. de art. 570 bis C. pen. spaniol și spălarea produselor prev. de art. 301 și art. 302 C. pen. spaniol.
Având în vedere particularitățile cauzei de față, respectiv natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, dar și faza în care se află procedura judiciară, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, pentru a se dispune arestarea provizorie în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare spaniole pe numele persoanei solicitate, aceasta nefiind în măsură a oferi o garanție fermă a desfășurării în condiții optime a procedurii de predare, așa cum bine a arătat și instanța curții de apel.
În mod corect, prima instanță a apreciat că măsura arestării provizorii în vederea predării este justificată și prin raportare la gravitatea infracțiunilor indicate în semnalare, iar o măsură mai puțin coercitivă, precum măsura preventivă a arestului la domiciliu, în contextul celor de mai sus, nu ar fi suficientă pentru a se realiza o analiză adecvată a cererii de executare a mandatului european de arestare. În condițiile în care aceasta ar fi considerată întemeiată, punerea sa efectivă în aplicare, prin predarea persoanei solicitate autorității emitente a mandatului, nu ar fi asigurată cât timp persoana solicitată nu prezintă garanții suficiente în sensul respectării obligațiilor impuse.
În aceeași ordine de idei, măsura arestării provizorii a persoanei solicitate este justificată și de necesitatea parcurgerii cu celeritate a procedurii, în contextul în care prima instanță a stabilit termen în vederea prezentării de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea lui în limba română.
Referitor la apărările persoanei solicitate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.
Astfel, este neîntemeiată critica vizând faptul că hotărârea atacată nu este motivată.
Deși nu oferă o dezvoltare amplă a raționamentului pentru care s-a impus arestarea provizorie a persoanei solicitate, aceasta nu echivalează cu o lipsă de motivare a hotărârii, în condițiile în care judecătorul primei instanțe a analizat sesizarea formulată prin prisma dispozițiilor legale incidente, respectiv a celor prevăzute de art. 102 din Legea nr. 302/2004 și a constatat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune arestarea provizorie.
Astfel, prima instanță a constatat existența semnalării introduse în Sistemul de Informații Schengen, semnalare ce echivalează cu un mandat european de arestare, potrivit art. 102 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, apreciind că în raport cu gravitatea și periculozitatea faptelor sesizate, se impune arestarea provizorie a persoanei solicitate, o măsură preventivă mai ușoară nefiind aptă să asigure scopul prevăzut de lege.
Referitor la lipsa mandatului european de arestare, Înalta Curte, astfel cum anterior s-a precizat, reține că semnalarea introdusă în Sistemul de Informații Schengen echivalează cu un mandat european de arestare, act de natură procesuală apt să învestească instanța cu privire la posibilitatea dispunerii arestării provizorii în vederea predării.
Este nefondată critica referitoare la faptul că în sesizarea formulată nu se descriu circumstanțele faptice și participația sa la comiterea faptelor.
Astfel, potrivit art. 102 alin. (2) raportat la art. 100 alin. (2) cu referire la art. 87 alin. (1) lit. d și e) din Legea nr. 302/2004, semnalarea trebuie să conțină, printre altele natura și încadrarea juridică a infracțiunii, precum și o descriere a circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, inclusiv momentul, locul și gradul de implicare a persoanei solicitate.
Având în vedere informațiile precizate în semnalare, Înalta Curte constată că semnalarea autorităților spaniole cuprinde natura și încadrarea juridică a infracțiunilor presupus a fi săvârșite de persoana solicitată, acesta fiind solicitat a fi predat în vederea cercetării pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 234 235, 1.5°, 1.6°, 9° C. pen. spaniol, tâlhărie prev. de art. 242 C. pen. spaniol, participare la o organizație criminală prev. de art. 570 bis C. pen. spaniol și spălarea produselor prev. de art. 301 și art. 302 C. pen. spaniol.
De asemenea, în semnalare se arată modalitatea de comitere a presupuselor infracțiuni, respectiv circumstanțele în care s-a realizat constituirea grupului infracțional organizat, modalitatea de operare prin săvârșirea unor infracțiuni cu violență și spălare a banilor, circumstanțele de timp (perioada 08.02.2024-16.05.2024) și loc (localități aflate pe teritoriul Spaniei), dar și participația persoanei solicitate, respectiv că aceasta ar fi fostul unul dintre inițiatorii și capii grupării infracționale.
Față de aceste argumente, Înalta Curte constată că semnalarea cuprinde informațiile prevăzute de lege pentru a se constata validitatea acesteia.
În ceea ce privește faptul că persoana solicitată nu a contestat identitatea, nu a încercat să se sustragă, iar circumstanțele sale personale sunt favorabile, în sensul că nu are antecedente penale, nefiind cercetat pentru fapte penale, Înalta Curte constată că acestea nu reprezintă argumente în sensul respingerii propunerii de arestare preventivă, motivele invocate reprezentând aspecte de normalitate care ar trebui să caracterizeze orice persoană într-o societate civilizată.
Nu poate justifica înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura arestului la domiciliu nici faptul că soția persoanei solicitate are o stare de sănătate precară, dar și faptul că are șase nepoți în întreținere, doi dintre aceștia cu grave probleme de sănătate.
Pe de o parte, din actele dosarului rezultă că și soția sa este implicată în presupusele fapte sesizate, iar, pe de altă parte, aspectele invocate sunt de natură să conducă la infirmarea soluției pronunțate în primă instanță și să asigure dezideratul desfășurării în bune condiții a procedurii de executare a mandatului european de arestare în fața Curții de Apel București.
Pentru aceste considerente, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 102 din Legea nr. 302/2004 pentru a se dispune arestarea provizorie, încheierea atacată fiind legală și temeinică, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A împotriva încheierii F/DL din data de 06 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2/2024.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 90 lei, va rămâne în sarcina statului, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A împotriva încheierii F/DL din data de 06 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2/2024.
Obligă contestatorul-persoana solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în cuantum de 90 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2024.