Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Pretenția dedusă judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București la data de 15.06.2023, sub. nr. x/300/2023, reclamanta A S.A. a solicitat obligarea pârâtei B S.R.L. la plata sumei de 17.049,15 lei, reprezentând despăgubiri plătite în dosarul de daună x, precum și la plata dobânzii legale aferente, de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 2210 alin. (1), cele ale art. 1357 și art. 1376 C. civ., dispozițiile O.G. nr. 13/2011, cu modificările și completările ulterioare și prevederile art. 194 C. proc. civ.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competență
Prin sentința civilă nr. 4273 din data de 28 martie 2024, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței sale teritorială, invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
În considerentele acestei sentințe, instanța a reținut, că, deși cauza derivă dintr-un raport de asigurare, temeiul de drept al acțiunii este răspunderea civilă delictuală, condiții în care a apreciat că devin incidente dispozițiile care reglementează competența alternativă, respectiv art. 107 și art. 113 pct. 9 raportate la art. 116 C. proc. civ.
Totodată, reținând că fapta ilicită afirmată în prezenta cauză constă în refuzul pârâtului de a plăti contravaloarea prejudiciului pretins, că prejudiciul s-a produs în patrimoniul persoanei păgubite la data producerii accidentului, instanța de trimitere a apreciat că, în baza dispozițiilor care reglementează competența alternativă, reclamantul avea posibilitatea de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente, însă Judecătoria Sector 2 nu este una dintre aceste instanțe.
În opinia primei instanței sesizate, sediul asigurătorului nu prezintă relevanță în cauză, întrucât aceasta s-a subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării.
Prin urmare, reținând că în litigiul pendinte atât sediul pârâtului, cât și prejudiciul sau fapta ilicită s-au produs în circumscripția altor instanțe, a apreciat ca fiind competentă instanța aflată la sediul pârâtului, conform dispozițiilor art. 107 coroborate cu art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. În acest sens, raportându-se la sediul pârâtului, situat în comuna Nodjorid, jud. Bihor, a admis excepția invocată de pârât și declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Oradea.
La data de 26 iunie 2024 cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea, sub nr. x/300/2023.
Prin sentința civilă nr. 5517/2024 din 21 noiembrie 2024, Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București. Totodată a constat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.
În motivare, a constatat că litigiul are ca obiect o acțiune în răspundere civilă delictuală, reclamanta invocând faptul că pârâta ar fi săvârșit o faptă ilicită pentru care este răspunzătoare conform art. 1.357 C. civ.
Constatând că presupusa faptă ilicită s-a săvârșit și prejudiciul s-a produs la adresa situată în str. (…) din București, Sector 2, instanța de conflict a reținut ca fiind aplicabile normele de competență alternativă prevăzute la art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
Având în vedere că din datele furnizate de reclamantă odată cu acțiunea introductivă a rezultat că atât presupusa faptă ilicită, cât și prejudiciul s-au produs în circumscripția Judecătoriei sectorului 2 București, instanța de conflict a reținut că nu poate fi acceptată teza conform căreia fapta ilicită ar consta în refuzul pârâtei de a plăti contravaloarea prejudiciului pretins, iar că locul producerii prejudiciului pretins ar fi sediul asiguratului din jud. Argeș.
Astfel, fapta ilicită invocată constă în nerespectarea obligației pârâtei de întreținere și asigurare a bunei funcționări a liftului situat pe str. (...) din București, sector 2, iar prejudiciul constă în avarierea autoturismului marca (...) cu nr. (...).
Deoarece în cauză reclamanta a înțeles să opteze pentru instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită și s-a produs prejudiciul, față de dispozițiile art. 116 și art. 113 pct. 9 C. proc. civ., instanța de conflict a apreciat că acestei instanțe îi revine competența soluționării cauzei.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă la data de 21 ianuarie 2025, iar prin rezoluția de la aceeași data a primit termen de judecată la data de 6 martie 2025.
3. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:
Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:
Constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, pentru următoarele considerente:
În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale a instanței de judecată.
Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect plata sumei de 17.049 lei, reprezentând despăgubiri plătite în dosarul de daună x, precum și la plata dobânzii legale aferente, de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Observă instanța supremă că ambele instanțe, în stabilirea competenței de soluționare a prezentului litigiu, s-au raport la dispozițiile art. 107, art. 113 pct. 9 și art. 116 C. proc. civ. În esență, aspectul care a generat ivirea conflictului negativ de competență îl reprezintă aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la locul în care s-a săvârșit fapta sau s-a produs prejudiciul.
Astfel, Judecătoria Sectorului 2 București a considerat că fapta ilicită constă în refuzul pârâtei de a plăti contravaloarea prejudiciului produs, prejudiciul producându-se în patrimoniul persoanei asigurate și a considerat că este competentă să soluționeze pricina instanța de la sediul pârâtei.
În schimb, Judecătoria Oradea, constatând că presupusa faptă ilicită s-a săvârșit și prejudiciul s-a produs la adresa din str. (...) din București, Sector 2, a apreciat că este incidentă competența teritorială alternativă, reclamanta înțelegând să opteze pentru instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta.
Analizând conținutul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că pretențiile reclamantei sunt întemeiate pe dispozițiile care reglementează răspunderea civilă delictuală a autorului faptei ilicite, demersul judiciar fiind întemeiat pe dispozițiile art. 1357 C. civ. Acțiunea imputată de reclamantă constă în conduita pârâtei care a instalat în mod defectuos liftul hidraulic situat în parcarea subterană a imobilului din str. (…), Sector 2 București, provocând daune la autoturismul marca (...) cu nr. (..) asigurat CASCO la C, în baza căruia au fost plătite despăgubiri în cadrul dosarului de daună nr. x.
Cu referire la fapta ilicită, Înalta Curte reține că acesta reprezintă acea acțiune sau inacțiune prin care s-a adus atingere drepturilor subiective ale altor persoane sau intereselor lor legitime, de natură a le cauza un prejudiciu, iar locul producerii prejudiciului reprezintă locul unde a fost realizată acțiunea care a avut ca rezultat producerea prejudiciului.
Notează Înalta Curte că, în materia antrenării răspunderii civile delictuale, prejudiciul, ca o condiție necesară pentru angajarea obligației de despăgubire, nu se confundă cu locul săvârșirii faptei ilicite, ca fapt generator de răspundere.
Examinând actele dosarului, se observă că, în litigiul pendinte, atât fapta ilicită invocată, respectiv nerespectarea obligației pârâtei de asigurare a bunei funcționări a liftului hidraulic, cât și prejudiciul, respectiv avarierea autoturismului marca (...) cu nr. (...), ce a făcut obiectului dosarului de daună nr. x, s-au produs în parcarea subterană a imobilului situat în str. (...), Sector 2 București.
Date fiind aceste elemente, instanța supremă constată că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Conform art. 113 alin. (1) C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: (…) 9. instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.
Art. 116 C. proc. civ. prevede că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.
Astfel, din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale mai sus citate, rezultă că reclamanta avea alegerea între instanța de drept comun, adică cea de la domiciliul sau sediul pârâtei, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită sau instanța în circumscripția căreia s-a produs prejudiciul.
În cauză, reclamanta, uzând de dreptul recunoscut de art. 116 C. proc. civ., a ales să introducă acțiunea la Judecătoria Sectorului 2 București, instanța locului producerii faptei ilicite și a prejudiciului, stabilind astfel în mod definitiv competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței sesizate.
În consecință, odată făcută această opțiune, reclamanta nu mai poate reveni, pârâta nu poate cere declinarea competenței, iar instanța nu poate să-și decline competența.
În consecință, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Sectorului 2 București, astfel încât, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe, căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 martie 2025.