Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Pretenția dedusă judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 15.04.2024, sub nr. x/1748/2024, reclamanta A S.R.L. a solicitat, pe calea ordonanței de plată, obligarea pârâtei B S.R.L. la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând contravaloare marfă vândută și neachitată și a dobânzii legale penalizatoare, cu cheltuieli de judecată.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1014-1025 C. proc. civ.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competență
Prin sentința civilă nr. 2993 din 08 octombrie 2024, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare către Judecătoria Iași.
În motivarea acestei hotărâri, instanța de trimitere a reținut, în esență, faptul că regulile de competență stabilite de art. 107 alin. (1) C. proc. civ. sunt de ordine publică și a apreciat că se impune declinarea cauzei prin raportare la sediul societății pârâte, care se află în circumscripția Judecătoriei Iași.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 7 noiembrie 2024, care, prin sentința civilă nr. 993/2025 din data de 29 ianuarie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a prezentei cereri către Judecătoria Cornetu; a constat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționarea acestui conflict.
Pentru a pronunța această soluție, instanța, raportându-se la dispozițiile art. 129 și art. 130 C. proc. civ., a reținut că Judecătoria Cornetu s-a desesizat de la judecarea prezentei cauze cu încălcarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ. În opinia instanței de conflict, doar pârâta, prin întâmpinare, putea să se prevaleze de aceste dispoziții, nu și instanța, din oficiu.
În argumentare, instanța a făcut trimitere la considerentele Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțate de Înalta Curte Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă la data de 4 februarie 2025 și prin rezoluția din data de 5 februarie 2025 a stabilit termen de judecată la data de 06 martie 2025.
3. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:
Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:
Constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect obligarea pârâtei, pe calea ordonanței de plată, la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând contravaloare marfă vândută și neachitată și a dobânzii legale penalizatoare, cu cheltuieli de judecată.
Prin urmare, competența de soluționare a cauzei se determină în considerarea faptului că reclamanta a învestit instanța cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 1014 C. proc. civ., cu privire la procedura ordonanței de plată.
Potrivit dispozițiilor art. 1016 C. proc. civ., dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 1015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.
Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale, este instituită de art. 107 C. proc. civ., potrivit căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Totodată, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.
Astfel, potrivit textelor legale evocate, instanța judecătorească nu este îndreptățită să își decline din oficiu competența, ci numai dacă o atare excepție a fost invocată de către pârâtă prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Or, în cauză, excepția de necompetență teritorială a fost invocată din oficiu chiar de către Judecătoria Cornetu, fără a fi invocată de către pârât printr-o eventuală întâmpinare.
Reține Înalta Curte că, prin alegerea exprimată de reclamantă la momentul promovării acțiunii coroborată cu neinvocarea excepției de necompetență teritorială de către pârâtă în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Cornetu, inițial învestită, a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.
Prin urmare, se constată că excepția necompetenței teritoriale a fost invocată de către Judecătoria Cornetu cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.
În consecință, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Cornetu, astfel încât, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe, căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 martie 2025.