Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a II-a Contencios Administrativ și Fiscal, la data de 20.08.2024, reclamantul A în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a formulat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cerere de suspendare a executării Deciziei Președintelui ANPA nr 413/23.07.25024, împreună cu Anexele nr. 1 și 3, parte integrantă din decizie, până la pronunțarea instanței de fond.
În argumentele expuse în susținerea acțiunii, ȋn esență, a arătat că, prin actul ȋn cauză a fost nominalizat, ȋn calitate de consilier juridic, ȋn comisiile constituite prin anexele menționate, actul administrativ fiind nemotivat. S-a menționat că activitatea reclamantului este expres reglementată de Legea nr. 514/2003, iar comisia indicată ȋn Anexa 1 ar trebui să se substituie unor compartimente de specialitate din cadrul ANPA prin activitățile stabilite. S-a mai arătat că nu s-a indicat motivul constituirii unei astfel de comisii, iar reglementarea activității instituției prin constituirea unei comisii sfidează logica, contravine organizării instituției publice.
A mai subliniat că măsurile dispuse sunt luate copy-paste din alte documente, fără o coerență, fiind ȋntrunit cazul bine justificat, iar paguba iminentă este dată de termenul 11.10.2024 stabilit, ȋntrucât neȋndeplinirea sarcinilor de serviciu conduce la afectarea evaluării ȋn calitate de funcționar public.
Ȋn drept, acțiunea a fost ȋntemeiată pe prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Tribunalului București
Prin sentința civilă nr. 5701/04 septembrie 2024,Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – Secțiile de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că actul a cărui suspendare se solicită reprezintă exclusiv un act prin care se organizează ȋn concret desfășurarea activității instituției publice, neputând fi primită nicidecum interpretarea propusă de reclamant, potrivit cu care i s-ar modifica raportul de serviciu prin instituirea unei atribuții noi.
Tribunalul a subliniat, sub acest aspect, că modificarea raportului de serviciu se realizează doar prin modalitățile stabilite limitativ de art. 502 alin. (1) lit. a -h) C.adm. – neincidente ȋn speță, actul administrativ stabilind exclusiv constituirea unei comisii la nivelul autorității, care să inventarieze bunurile deținute.
2.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secțiile de contencios administrativ și fiscal la data de 08.10.2024.
Prin sentința civilă nr.1852 din data de 8 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe.
A fost declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamant in favoarea în favoarea Tribunalului București – Secția a II-a Contencios administrativ și fiscal.
Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență si a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.
Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că Decizia a fost emisă în legătură cu raportul de serviciu al reclamantului și, în raport de acest obiect, sub aspectul competenței materiale, Curtea a reținut că litigiului îi sunt aplicabile dispozițiile speciale ale art. 536 din C. adm..
A mai reținut curtea de apel că aceste dispoziții edictează în favoarea tribunalelor o competență materială exclusivă în soluționarea cauzelor ce vizează raportul de serviciu al funcționarului public, neavând relevanță, în cazul acestei categorii de litigii, criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ contestat, câtă vreme Legea nr. 554/2004 constituie dreptul comun în materia competenței instanțelor de contencios administrativ, iar toate celelalte prevederi cuprinse în alte acte normative, inclusiv cea de la art. 536 din Codul administrativ, constituie prevederi speciale.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență.
Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui soluționare a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. pr. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Preliminar, se constată că demersul judiciar susținut de reclamantul A (funcționar public), urmărește înlăturarea efectelor pe care actul administrativ le-a produs asupra funcției publice ocupate.
Mai exact, reclamantul contestă măsurile de organizare și efectuare a inventarierii din cadrul entității publice angajatoare care ar fi determinat modificarea raportului său de serviciu, prin instituirea unor noi atribuții de serviciu.
Astfel, din cererea de chemare în judecată ce a generat dezînvestirile reciproce reiese că obiectul prezentei cauze vizează suspendarea unei decizii a președintelui Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură prin care reclamantul A, funcționar public-angajat în funcția de consilier juridic în cadrul ANPA, a fost nominalizat într-un plan de măsuri privind inventarierea tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor, bunurilor și capitalurilor proprii aflate în patrimoniul ANPA precum și a titlurilor de participare deținute de ANPA la alte societăți comerciale.
Pentru stabilirea instanței competente teritorial este necesar a fi lămurit și aspectul competenței materiale funcționale.
Astfel, Înalta Curte apreciază că, din punct de vedere al competenței materiale funcționale, prezintă relevanță obiectul cauzei, din perspectiva scopului urmărit de reclamant prin promovarea acțiunii, care constă, așa cum s-a arătat anterior, în contestarea măsurilor de organizare și efectuare a inventarierii din cadrul entității publice angajatoare care, în opinia reclamantului ar fi determinat modificarea raportului său de serviciu, prin instituirea unor noi atribuții de serviciu.
Or, potrivit dispozițiilor art. 536 din Codul administrativ, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."
Codul administrativ adoptat prin Ordonanța de urgență nr. 57/2019 reprezintă dreptul comun ce reglementează nașterea, modificarea, suspendarea, sancționarea și încetarea raporturilor de serviciu privind funcționarii publici. Este stabilită astfel o competență generală de soluționare a unei sfere largi de raporturi juridice în favoarea tribunalului, ca instanță de drept comun, nașterea raportului de serviciu fiind circumscrisă sferei de reglementare a prevederilor art. 536 din Codul administrativ.
Așadar, în raport cu obiectul litigiului, sub aspectul competenței materiale și funcționale de soluționare, raportat și la efectele hotărârii, cauza intră sub incidența art. 536 Cod administrativ coroborat cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența materială în soluționarea prezentei cauze aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.
De altfel, și în ceea ce privește competența teritorială reținând că reclamantul are domiciliul în București, ceea ce atrage competența teritorială a Tribunalului București, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum și prevederile art. 123 alin. (1) C. pr. civ.
În acest context al analizei și în raport de dispozițiile legale anterior menționate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. pr. civ., va stabili competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului București , Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură în favoarea Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 7 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.