Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată. Hotărârea primei instanțe
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la 25.03.2025, reclamanții Partidul A și B, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, au solicitat: anularea parțială a Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor electorale constituite pentru alegerea Președintelui României din anul 2025, aprobat prin Hotărârea nr. 1H/22.02.2025 a Biroului Electoral Central, respectiv a prevederilor cuprinse la art. 6 alin. (1) și alin. (3), art. 7 și art. 8 alin. (1) - alin. (4) din Regulament, precum și anularea Deciziei nr. xD/24.03.2025 a Biroului Electoral Central, prin care a fost respinsă ȋntâmpinarea formulată de reclamanți împotriva Hotărârii BEC nr.1H/22.02.2025, obligarea Biroului Electoral la emiterea unei hotărâri de completare a hotărârii nr. 14/22.02.2025, în sensul reformulării art.lor criticate, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 370/2004 și OUG nr. 1/2025, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 167 din 4 aprilie 2025, Curtea de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții Partidul A și B au formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând litigiul în fond, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Criticile recurenților-reclamanți vizează, în esență, împrejurarea că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 3 alin. (4) din OUG nr. 1/2025, din mai multe perspective.
Sub un prim aspect, recurenții-reclamanți critică hotărârea recurată apreciind că domeniul de aplicare al acestui text de lege a fost extins contrar voinței legiuitorului, prima instanță reținând, în mod eronat, că vizează atât etapa completării, cât și etapa constituirii biroului electoral.
Referitor la coroborarea dintre art. 3 alin. (4) din OUG nr. 1/2025 și prevederile art. 16 alin. (4) din Legea nr. 370/2004, recurenții-reclamanți au arătat că această interpretare este contrară art. 3 alin. (4) din OUG nr. 1/2025, întrucât textul de lege prevede sintagma „la procedurile de completare a birourilor electorale (...)”, prin urmare, sfera de aplicare a normei juridice este expres individualizată de legiuitor și nu se referă la procedura de constituire, ci vizează exclusiv procedura de completare.
Legea nr. 370/2004 prevede distinct două proceduri — constituirea și completarea birourilor, în acest sens art. 18 alin. (2) teza finală prevăzând că „Biroul electoral județean sau al sectorului municipiului București astfel constituit îndeplinește toate atribuțiile ce îi revin potrivit prezentei legi, urmând a fi completat în termen de 24 de ore cu reprezentantul Autorității Electorale Permanente", iar alin. (3) teza a treia prevede că „biroul electoral județean sau biroul electoral al sectorului municipiului București se completează cu reprezentanții propuși de formațiunile politice reprezentate în Parlament care au propus candidați”.
Astfel, Legea nr. 370/2004 prevede etape diferite de formare a birourilor electorale, în funcție de categoria membrilor — (i) constituire cu 3 judecători, (ii) prima completare cu reprezentantul AEP, (iii) a doua completare cu reprezentanții propuși de formațiunile politice reprezentate în Parlament care au propus candidați și (iv) a treia completare cu reprezentanții celorlalte formațiuni politice care au propus candidați.
Prin urmare, sintagma „la procedurile de completare a birourilor electorale (...)” nu se poate referi decât la etapele 2-4 identificate mai sus.
Sub un alt aspect, din conținutul art. 3 alin. (4) din OUG nr. 1/2025, rezultă că această normă are o structură formată din două elemente: (i) procedurile electorale al căror regim juridic legiuitorul intenționează să-l reglementeze [în acest sens, legiuitorul făcând referire la (...)procedurile de completare a birourilor electorale (...) și (ii) conținutul regimului care să guverneze aceste procedurile electorale (în acest sens, legiuitorul făcând trimitere la art. 16 alin. (4) și alin. (6) din Legea nr. 370/2004.
Prin urmare, în opinia recurenților, rolul art. 16 din Legea nr. 370/2004 este acela de a furniza conținutul aplicabil procedurii de completare, fiind nelegală interpretarea primei instanțe, care utilizează această normă juridică pentru a stabili domeniul de aplicare al textului de lege.
Expunând conținutul art. 50 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, au arătat că rolul textului la care se face trimitere este întotdeauna acela de a evita preluarea acelorași reguli, însă domeniul de aplicare al regulilor respective se determină prin norma de trimitere.
Astfel, demersul instanței de a invoca norma la care se face trimitere pentru determinarea domeniului de aplicare al normei de trimitere este nelegal.
În al treilea rând, au susținut că raționamentul care concluzionează în sensul includerii procedurii de constituire în domeniul de aplicare al art. 3 alin. (4) din OUG nr. 1/2025 nu îndeplinește condițiile de raționalitate, pentru a putea fi considerat un raționament valid, pentru că prima instanță ignoră conținutul concret al normei de trimitere și utilizează un termen vag și ambiguu „face legătură".
Totuși, prima instanță nu definește noțiunea de legătură, nu precizează elementele juridice între care art. 3 alin. (4) din OUG nr. 1/2025 creează o legătură și nu se raportează la faptul că legiuitorul a înțeles să individualizeze expres procedura administrativă pe care intenționează să o reglementeze, situația premisă a normei juridice fiind circumscrisă instituției completării birourilor electorale.
De vreme ce art. 3 alin. (4) din OUG nr. 1/2025 se referă expres la situația „procedurilor de completare", aceasta este situația premisă la care se aplică textul normativ de trimitere, iar o interpretare contrară ar conduce la concluzia că norma art. 3 alin. (4) din OUG nr. 1/2025 cuprinde referirea supraabundentă la „procedurile de completare", de vreme ce același rezultat ar fi atins și în lipsa acestei sintagme.
În continuare, au arătat că prima instanță a înlăturat interpretarea propusă de reclamanți asupra prevederilor art. 3 alin. (4) din OUG nr. 1/2025, cu motivarea că aceasta nu răspunde „dezideratului interpretării și aplicării unitare a dispozițiilor legale în materie electorală", însă, utilizarea criteriului uniformității interpretării este străină de interpretarea normelor de lege „care reprezintă o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii în situația de fapt concretă din cauză, instanța de judecată fiind ținută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice și generatoare a unor decizii arbitrare (în concret, judecătorul înlătură o interpretare pentru că apreciază că aceasta are aptitudinea de genera practică neunitară).
De asemenea, criteriul interpretării și aplicării unitare a unor dispoziții legale nu reprezintă o chestiune care să înlăture necesitatea aplicării legale a acestor dispoziții, respectiv a unei interpretări conforme normelor de tehnică legislativă.
Mai mult, prima instanță a considerat greșit că ar fi nelegal ca instituția juridică a constituirii să fie reglementată de un act normativ diferit de instituția completării, fiind, de asemenea, incorect juridic ca modul de constituire al birourilor electorale să fie diferit de modul de completare.
Însă, referitor la acesta aspect, recurenții-reclamanți au arătat că reglementarea prin acte normative diferite a unui singur context juridic este practică unanimă a legiuitorului (spre exemplu, procesul civil presupune aplicarea normelor codului civile și pe cele ale codului de procedură civilă, litigii de contencios administrativ sunt guvernate atât de legea contenciosului administrativ, cât și de normele procedurale de drept comun și chiar procesul electoral din anul 2025 este reglementat atât de Legea nr. 370/2004, cât și de OUG nr. 1/2025).
În speța de față, diferența dintre modurile de realizare a completării, respectiv a constituirii, este explicată de voința legiuitorului care a prevăzut expres în cuprinsul art. 3 alin. (4) din OUG nr. 1/2025 derogarea doar pentru procedurile de completare a birourilor electorale.
Sub un alt aspect, au arătat că, în cuprinsul OUG nr. 1/2025, sintagma „prin derogare de la ...” este utilizată în mod expres în cuprinsul a zece texte legale, astfel încât rezultă că intenția legiuitorului de a deroga de alte prevederile legale este corelativă acestei formule legislative corespunzătoare art. 63 din Legea nr. 24/2000, or, art. 3 alin. (4) din OUG nr. 1/2025 nu cuprinde o formulă similară celei prevăzute de art. 63 din Legea nr. 24/2000, rezultând evident că intenția legiuitorului nu a fost aceea de a nu înlătura integral dispozițiile art. 18 din Legea nr. 370/2004.
În ceea ce privește critica argumentului primei instanțe referitor la interpretarea sistemică realizată din perspectiva HG nr. 17/2025 privind aprobarea programului calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare pentru alegerea Președintelui României din anul 2025, au susținut că raționamentul primei instanțe, în sensul că constituirea birourilor electorale este guvernată de prevederile art. 16 din Legea nr. 370/2004, nu poate fi valid, pentru că instanța de judecată nu explică în ce modalitate concluzia (reprezentată de aplicarea art. 16 din Legea nr. 370/2004 în procedura de constituire a birourilor electorale) decurge din cele două premise, iar, în plus, coexistența dintre art. 3 alin. (4) din OUG nr. 1/2025 și Programul Alegerilor Prezidențiale nu este o condiție suficientă pentru a se concluziona asupra legii aplicabile constituirii birourilor electorale.
Recurenții au apreciat că nici cea de-a doua teză a acestui argument, referitoare la faptul că interpretarea propusă de reclamanți ar fi incompatibilă cu modalitatea de realizare a operațiunilor expusă în acest din urmă act normativ, nu poate fi primită, întrucât, prevederile H.G. nr. 17/2025 sunt congruente normelor juridice prevăzute de Legea nr. 370/2004, pentru că acest act normativ utilizează criteriul propunerii candidaturii prezidențiale ca și condiție pentru desemnarea reprezentaților.
Recurenții/reclamanți au mai susținut că, în considerarea naturii juridice a prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 370/2004, această normă juridică excedează conținutului derogatoriu al art. 3 alin. (4) din OUG nr. 1/2025, pentru că acest text de lege se referă exclusiv la normele procedurale.
Contrar susținerii primei instanțe, dezideratul interpretării aplicării unitare a legii electorale, în situația existenței unei reglementări cadru și a unor reglementări derogatorii, conduce la concluzia că art. 3 alin. (4) din OUG nr. 1/2025 reglementează numai procedurile de completare cu reprezentanții formațiunilor politice, interpretarea contrară conducând tocmai la concluzia neaplicării unitare a legislației electorale, în ipoteza în care dispozițiile legale menționate ar include și procedura constituirii birourilor județene, birourilor electorale ale sectoarelor municipiului București, biroului electoral pentru secțiile de votare din străinătate și birourilor electorale ale secțiilor de votare din țară și străinătate.
Astfel, conform interpretării primei instanțe, se ajunge la concluzia că inclusiv procedura de constituire a acestor birouri electorale este prevăzută de art. 16 din Legea nr. 370/2004.
Or, art. 16 din Legea nr. 370/2004 prevede o altă componență - 5 judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, președintele și vicepreședinții Autorității Electorale Permanente și din cel mult 10 reprezentanți ai formațiunilor politice, spre deosebire de art. 18 din aceeași lege, care prevede componența - 3 judecători, un reprezentant al Autoritătii Electorale Permanente desemnat de către aceasta prin hotărâre și din cel mult 7 reprezentanți ai formațiunilor politice care au propus candidați.
În realitate, art. 18 din Legea nr. 370/2004 prevede altă procedură pentru constituirea birourilor județene, birourilor electorale ale sectoarelor municipiului București, biroului electoral pentru secțiile de votare din străinătate și a birourilor electorale ale secțiilor de votare din țară și străinătate și, prin urmare, susținerea primei instanțe că art. 3 alin. (4) din OUG nr. 1/2025 ar constitui o derogare integrală de la art. 18 din Legea nr. 370/2004 reprezintă o interpretare și aplicare necoerentă și neunitară a legislației electorale.
Nu în ultimul rând, recurenții-reclamanți au criticat hotărârea primei instanțe și din perspectiva interpretării greșite a dispozițiilor art. 3 alin. (4) din OUG nr. 1/2025, ca urmare a încălcării drepturilor electorale.
În susținerea acestei critici, recurenții-reclamanți au arătat că art. 18 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 prevede un drept substanțial electoral, acela al formațiunilor politice care au propus candidați la alegerile prezidențiale de a avea reprezentanți în birourile electorale.
Prevăzând expres că în componența birourilor electorale intră „7 reprezentanți ai formațiunilor politice care au propus candidați, textul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 reglementează cerințele de fond care condiționează prezența subiecților de drept în cadrul biroului electoral, în aceste condiții, reprezentând o normă de drept material, întrucât reglementează dreptul de reprezentare al unor formațiuni politice în cadrul birourilor electorale, iar nu modalitatea în care acest drept subiectiv poate fi realizat, realizarea efectivă a acestei prerogative fiind reglementată de celelalte alin.e care compun art. 18 din Legea nr. 370/2004.
Or, art. 3 alin. (4) din OUG nr. 1/2025 face referire expresă la „procedurile de completare”, la „procedura prevăzută la art. 16 alin. (4) din Legea nr. 370/2004” și „la procedura prevăzută la art. 16 alin. (6) din Legea nr. 370/2004".
Prin urmare, textul art. 3 alin. (4) din OUG nr. 1/2025 nu putea deroga de la reglementarea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 370/2004, care recunoaște expres componența birourilor județene, birourilor electorale ale sectoarelor municipiului București, biroului electoral pentru secțiile de votare din străinătate și a birourilor electorale ale secțiilor de votare din țară și străinătate.
Concluzionând, recurenții-reclamanți au susținut că textele legale aplicabile, respectiv art. 3 alin. (4) din OUG nr. 1/2025, art. 18 și art. 16 alin. (4) și alin. (6) din Legea nr. 370/2004 pot fi interpretate numai în sensul că:
-birourile județene, birourile electorale ale sectoarelor municipiului București, biroul electoral pentru secțiile de votare din străinătate și birourile electorale ale secțiilor de votare din țară și străinătate sunt compuse din: 3 judecători, un reprezentant al Autorității Electorale Permanente desemnat de către aceasta prin hotărâre și din cel mult 7 reprezentanți ai formațiunilor politice care au propus candidați;
- birourile electorale se constituie din 3 judecători, se completează cu un reprezentant al Autorității Electorale Permanente;
- birourile electorale se completează cu (i) cu reprezentanții propuși de formațiunile politice reprezentate în Parlament care au propus candidați și (ii) cu reprezentanții celorlalte formațiuni politice care au propus candidați, în limita numărului de 7 reprezentanți,
interpretarea primei instanțe conducând la negarea dreptului exclusiv al formațiunilor politice care au propus candidați de a desemna reprezentanți în birourile electorale, care este recunoscut expres de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 370/2004, text legal de la care art. 3 alin. (4) din OUG nr. 1/2025 nu derogă.
3. Apărările formulate
Prin întâmpinarea depusă inițial, intimatul-pârât Biroul Electoral Central a invocat excepția nemotivării în termen a recursului, cu consecința anulării căii de atac, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Urmare transmiterii motivelor de recurs formulate de recurenți, intimatul-pârât a formulat o a doua întâmpinare, prin care a invocat nulitatea recursului pentru neîncadrarea în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar, pe fond, a solicitat, de asemenea, respingerea recursului, ca nefondat.
4. Alte aspecte
Astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii, Înalta Curte a respins excepția nulității pentru nemotivarea în termen a recursului, invocată de intimatul-pârât Biroul Electoral Central prin întâmpinarea depusă la declarația de recurs, constatând faptul că, în acel moment, recurenții-reclamanți se aflau în termenul legal de motivare a recursului.
De asemenea, a respins excepția nulității pentru neîncadrarea recursului în motivele de casare prevăzute de lege, constatând că criticile aduse hotărârii recurate se încadrează în motivele de recurs prevăzute în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
5. Procedura de soluționare a recursului
Prin rezoluția din 5 mai 2025 a completului de judecată Cx materie electorală învestit cu soluționarea cauzei s-a stabilit termen de judecată la 13 mai 2025, ora 11.00, în ședință publică, cu citarea părților.
Potrivit dispozițiilor art. 999 alin. (1) C. proc. civ. „În vederea judecării cererii, părțile vor fi citate conform normelor privind citarea în procesele urgente, iar pârâtului i se va comunica o copie de pe cerere și de pe actele care o însoțesc. Întâmpinarea nu este obligatorie”, calea de atac soluționându-se de urgență și cu precădere, cu citarea părților, potrivit art. 1000 din același cod.
În aceste condiții, judecata cauzei se realizează potrivit procedurii de urgență comunicarea actelor de procedură desfășurându-se în condițiile art. 154 alin. (6) C. proc. civ. prin poștă electronică.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate prin recurs și cu apărările formulate prin întâmpinare, reținând și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Argumente de fapt și de drept relevante
Recurenții-reclamanți au circumscris criticile formulate motivului de casare reglementat prin art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dispoziție normativă care are în vedere situația în care „hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”.
Din perspectiva motivului de casare invocat, se subsumează ipotezei de încălcare a normelor de drept material împrejurări cum ar fi aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, sau prin încălcarea principiilor generale ale dreptului.
În cauză nu se verifică niciuna dintre aceste ipoteze, recursul fiind nefondat.
În acest sens, se reține că Hotărârea B.E.C. nr. 1H/22.02.2025 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor electorale constituite pentru alegerea Președintelui României din anul 2025, contestată în cauză, a fost adoptată în temeiul art. 17 alin. (1) lit. a, coroborat cu art. 16 alin. (8) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 16 alin. (8) din actul normativ menționat, „Biroul Electoral Central, în componența prevăzută la alin. (4), adoptă prin hotărâre, în termen de 3 zile de la constituire, un regulament de organizare și funcționare a birourilor electorale și a aparatului de lucru al acestora, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și este obligatoriu pentru toate birourile electorale și aparatul tehnic al acestora".
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (4) din Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „Hotărârile Biroului Electoral Central se adoptă pentru interpretarea unitară a prezentei legi, sunt general obligatorii (...)".
Așadar, Regulamentul parțial contestat în cauză este emis de B.E.C. în baza prerogativelor conferite de lege și are rolul de a asigura reguli generale de organizare și funcționare, precum și de practică unitară, la nivelul tuturor birourilor electorale constituite la alegerile pentru Președintele României.
Demersul judiciar inițiat de recurenții-reclamanți are ca obiect anularea art.lor 6 alin. (1) și alin. (3), art. 7 și art. 8 alin. (1) - alin. (4) din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor electorale constituite pentru alegerea Președintelui României din anul 2025, aprobat prin Hotărârea nr. 1 pentru aprobarea acestui Regulament, publicat în Monitorul Oficial nr. 164/24.02.2025.
Prevederile contestate au următorul cuprins:
Articolul 6
(1) Biroul electoral județean, respectiv biroul electoral al sectorului municipiului București este constituit din 3 judecători, un reprezentant al Autorității Electorale Permanente desemnat de către aceasta prin hotărâre și din cel mult 7 reprezentanți ai partidelor politice, ai alianțelor politice sau ai organizațiilor cetățenilor aparținând unei minorități naționale.
(3) Cel mai târziu la data de 22 martie 2025, partidele politice parlamentare, indiferent dacă au propus sau nu candidați, individual sau în cadrul unei alianțe electorale, precum și celelalte partide politice, alianțe politice sau organizații ale cetățenilor aparținând unei minorități naționale care au propus candidati, individual sau în cadrul unei alianțe electorale, ale căror candidaturi au rămas definitive comunică biroului electoral județean sau biroului electoral al sectorului municipiului București numele și prenumele reprezentantului său. Comunicările transmise după acest termen nu se mai iau în considerare. În termen de 24 de ore de la expirarea termenului în care se fac comunicările, biroul electoral județean sau biroul electoral al sectorului municipiului București se completează cu reprezentanții propuși de partidele politice parlamentare, indiferent dacă au propus sau nu candidați, individual sau în cadrul unei alianțe electorale, în limita numărului de reprezentanți prevăzut la alin. (1) În termen de 24 de ore de la completarea birourilor electorale județene sau a birourilor electorale ale sectoarelor municipiului București cu reprezentanții propuși de partidele politice parlamentare, acestea se completează de către președintele biroului electoral județean sau al biroului electoral al sectorului municipiului București, după caz, cu reprezentanții celorlalte partide politice, alianțe politice sau organizații ale cetățenilor aparținând unei minorități naționale care, individual sau în cadrul unei alianțe electorale, au propus candidați ale căror candidaturi au rămas definitive, în limita numărului de reprezentanți prevăzut la alin. (1), stabiliți prin tragere la sorți, dacă este cazul, organizată în prezența membrilor biroului și a candidaților sau a persoanelor delegate de către conducerile partidelor politice parlamentare sau a celorlalte partide politice, alianțe politice sau organizații ale cetățenilor aparținând unei minorități naționale, după caz.
Articolul 7
Biroul electoral pentru secțiile de votare din străinătate este constituit din 3 judecători în exercițiu ai Tribunalului București, un reprezentant al Autorității Electorale Permanente desemnat de aceasta prin hotărâre și din cel mult 7 reprezentanți ai partidelor politice, ai alianțelor politice sau ai organizațiilor cetățenilor aparținând unei minorități naționale, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 6 alin. (2)
Articolul 8
(1) Birourile electorale ale secțiilor de votare din țară sunt alcătuite din cel mult 9 membri, din care un președinte, un locțiitor al acestuia și cel mult 7 reprezentanți ai partidelor politice, ai alianțelor politice sau ai organizațiilor cetățenilor aparținând unei minorități naționale. Birourile electorale ale secțiilor de votare din țară nu pot funcționa cu mai puțin de 5 membri. Un partid politic, o alianță politică sau o organizație a cetățenilor aparținând unei minorități naționale poate avea într-un birou electoral al unei secții de votare din țară cel mult 2 reprezentanți.
(2) Birourile electorale ale secțiilor de votare din străinătate sunt alcătuite din 9 membri, din care un președinte, un locțiitor al acestuia și cel mult 7 reprezentanți ai partidelor politice, ai alianțelor politice sau ai organizațiilor cetățenilor aparținând unei minorități naționale. Birourile electorale ale secțiilor de votare din străinătate nu pot funcționa cu mai puțin de 3 membri. Un partid politic, o alianță politică sau o organizație a cetățenilor aparținând unei minorități naționale poate avea într-un birou electoral al unei secții de votare din străinătate un titular și 2 supleanți, cu rol de locțiitori.
(3) Listele reprezentanților în birourile electorale ale secțiilor de votare din țară și din străinătate pot fi comunicate biroului electoral județean, biroului electoral al sectorului, în cazul municipiului București, sau biroului electoral pentru secțiile de votare din străinătate, după caz, de partidele politice parlamentare, indiferent dacă au propus sau nu candidați, individual sau în cadrul unei alianțe electorale, precum și de celelalte partide politice, alianțe politice sau organizații ale cetățenilor aparținând unei minorități naționale care, individual sau în cadrul unei alianțe electorale, au propus candidați ale căror candidaturi au rămas definitive.
(4) La stabilirea ordinii de precădere în completarea birourilor electorale ale secțiilor de votare din țară și din străinătate se vor lua în considerare, mai întâi, reprezentanții partidelor politice parlamentare, indiferent dacă au propus sau nu candidați, individual sau în cadrul unei alianțe electorale, urmați de reprezentanții celorlalte partide politice, alianțe politice sau organizații ale cetățenilor aparținând unei minorități naționale care, individual sau în cadrul unei alianțe electorale, au propus candidați ale căror candidaturi au rămas definitive, precum și de personalul asigurat de către Ministerul Afacerilor Externe, de alte autorități publice la solicitarea Ministerului Afacerilor Externe, sau de alți cetățeni români cu drept de vot propuși de către șefii misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare, în cazul birourilor electorale ale secțiilor de votare din străinătate.
Recurenții-reclamanți au solicitat anularea prevederilor precitate, susținând că prevederile art. 6 alin. (1) și alin. (3), art. 7 și art. 8 alin. (1) - alin. (4) din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor electorale constituite pentru alegerea Președintelui României din anul 2025, aprobat prin Hotărârea nr. 1 pentru aprobarea acestui Regulament, publicat în Monitorul Oficial nr. 164/24.02.2025, înlătură condiția propunerii candidaturii prezidențiale pentru exercitarea dreptului de reprezentarea în cadrul birourilor electorale, fiind contrare dispozițiilor art. 18 art. 20 alin. (1), art. 21 23 din Legea nr. 370/2004, care recunosc dreptul de reprezentare numai formațiunilor politice care au propus candidați sau care participă la alegeri.
Criticile recurenților-reclamanți aduse hotărârii recurate vizează, în esență, interpretarea greșită de către instanța de fond a prevederilor art. 3 alin. (4) din OUG nr. 1/2025, după cum urmează: domeniul de aplicare al acestui text de lege a fost extins contrar voinței legiuitorului, prima instanță reținând, în mod eronat, că vizează atât etapa completării, cât și etapa constituirii biroului electoral, deși art. 3 alin. (4) din O.G. 1/2025 cuprinde sintagma la procedurile de completare a Birourilor Electorale; rolul art. 16 din Legea nr. 370/2004 este acela de a furniza conținut juridic aplicabil procedurii de completare, astfel încât este nelegală interpretarea primei instanțe care utilizează art. 16 din Legea nr. 370/2004 pentru a determina domeniul de aplicare al textului de lege; art. 3 alin. (4) din O.G. 1/2025 nu poate fi interpretat ca având conținut derogatoriu de la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 370/2004, ținând cont și de natura normelor care reglementează cele două instituții, iar interpretarea în sensul includerii „constituirii” în sfera de aplicare a art. 3 alin. (4) din O.G. 1/2025 are drept consecință încălcarea drepturilor electorale substanțiale.
Înalta Curte constată că Biroul Electoral Central a adoptat prevederile criticate, respectiv art. 6 alin. (1) și alin. (3), art. 7 și art. 8 alin. (1) din Regulament, în contextul cadrului normativ incident scrutinului de referință stabilit prin Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 1/2025 privind unele măsuri pentru organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Președintele României din anul 2025 și alegerilor locale parțiale din anul 2025 și corespund voinței legiuitorului delegat, care prin prevederile art. 3 alin. (4) din O.G. 1/2025, act normativ în vigoare, nesupus vreunei critici de nelegalitate, a instituit o derogare de la prevederile art. 18 art. 22 și art. 23 din Legea nr. 370/2004 în privința constituirii și componenței birourilor electorale județene, locale și pentru secțiile din străinătate.
Potrivit art. 3 alin. (4) din OUG nr. 1/2025 privind unele măsuri pentru organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Președintele României din anul 2025 și alegerilor locale parțiale din anul 2025, la alegerile pentru Președintele României din anul 2025, la procedurile de completare a birourilor electorale județene, birourilor electorale ale sectoarelor municipiului București, biroului electoral pentru secțiile de votare din străinătate și a birourilor electorale ale secțiilor de votare din țară și străinătate, cu reprezentanții partidelor politice, se aplică procedura prevăzută la art. 16 alin. (4) din Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În cazul în care rămân locuri libere se aplică de către președintele biroului electoral competent procedura prevăzută de art. 16 alin. (6) din Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 16 alin. (4) și alin. (6) din Legea nr. 370/2004 stabilesc următoarele:
(4) În termen de 24 de ore de la învestire, judecătorii desemnați aleg din rândul lor, prin vot secret, președintele Biroului Electoral Central și locțiitorul acestuia. În termen de 24 de ore de la alegerea președintelui Biroului Electoral Central, în componența Biroului Electoral Central intră președintele, vicepreședinții Autorității Electorale Permanente și câte un reprezentant al fiecărui partid politic parlamentar. Astfel constituit, Biroul Electoral Central îndeplinește toate atribuțiile ce îi revin potrivit prezentei legi până la completarea lui cu reprezentanții formațiunilor politice neparlamentare care au propus candidați.
(6) În termen de cel mult 48 de ore de la rămânerea definitivă a candidaturilor, fiecare formațiune politică care nu este reprezentată în Parlament și a propus candidat comunică Biroului Electoral Central numele și prenumele reprezentantului său. Comunicările transmise după acest termen nu se mai iau în considerare. Completarea Biroului Electoral Central cu reprezentanții propuși se face prin tragere la sorți, în termen de 24 de ore de la expirarea termenului în care se fac comunicările, de președintele Biroului Electoral Central, în prezența membrilor biroului și a candidaților sau a persoanelor delegate de către conducerile formațiunilor politice care au propus candidații, în limita numărului de reprezentanți prevăzut la alin. (1)
Criticile recurenților-reclamanți, în sensul că art. 3 alin. (4) din OUG nr. 1/2025 face referire la aplicarea procedurii de la art. 16 alin. (4) și alin. (6) din Legea nr. 370/2004 exclusiv pentru procedura de completare a birourilor județene și ale secțiilor de votare, astfel că în privința constituirii birourilor județene și ale secțiilor de votare rămân aplicabile prevederile Legii nr. 370/2004, prevederile art. 18 alin. (3), art. 22 alin. (1) – (3) și ale art. 23 alin. (1) și (4) din acest act normativ impunând condiția propunerii candidaturii prezidențiale pentru exercitarea dreptului de reprezentare în cadrul birourilor electorale, nu pot fi primite.
Înalta Curte, în acord cu instanța fondului, constată că aceste prevederi legale au fost respectate de către emitentul actului atacat, întrucât textele de lege în aplicarea cărora au fost adoptate normele regulamentare criticate stabilesc aceeași modalitate de completare a birourilor electorale, respectiv că birourile urmează să fie completate, mai întâi, cu câte un reprezentant al fiecărui partid politic parlamentar, indiferent dacă respectivul partid politic parlamentar participă sau nu în alegeri, urmând ca, în a doua etapă, în cazul în care rămân locuri libere, biroul electoral să fie completat cu reprezentați ai altor formațiuni politice care au propus candidat, individual sau în cadrul unei alianțe electorale, a cărui candidatură a rămas definitivă, procedând la organizarea unei trageri la sorti pentru departajarea acestora, dacă situația o impune.
Este firesc să fie astfel reglementat, întrucât etapa și modalitatea de constituire a Biroului Electoral Central este diferită de cea a Biroului electoral județean și a Biroului electoral pentru secțiile de votare din străinătate.
Astfel, Biroul Electoral Central se constituie, în primă fază, cu reprezentanți ai partidelor parlamentare, (fiind evident că în această etapă nu poate fi avut în vedere aspectul propunerii sau nu de candidați, pentru că este o etapă premergătoare depunerii candidaturilor) și, în etapa a doua, după rămânerea definitivă a candidaturilor, cu reprezentanți ai formațiunilor politice care nu sunt reprezentate în Parlament și care au propus candidați.
Pe de altă parte, Birourile electorale județene și Birourile electorale de sector din municipiul București și biroul electoral pentru secțiile de votare din străinătate se constituie, în primă fază, doar cu judecători și reprezentanți ai AEP, urmând ca, în cea de-a doua fază, după rămânerea definitivă a candidaturilor, să se completeze conform art. 16 alin. (4) și alin. (6), dar și art. 18 alin. (3) din Legea nr. 370/2004.
Astfel, în cea de-a doua etapă, aceste birouri electorale se completează cu reprezentanții partidelor politice parlamentare (indiferent dacă au sau nu candidați pentru alegeri) și cu reprezentanți ai formațiunilor politice care nu sunt reprezentate în Parlament și care au propus candidați (la fel ca și în etapa a II-a de constituire a Biroului Electoral Central).
Prin urmare, constituirea Biroului Electoral Central este diferită de cea a Biroului electoral județean în prima etapă, dar și compunerea BEC este diferită de compunerea BEJ în etapa a II-a.
În final, însă, compunerea tuturor birourilor electorale, central și locale, este similară din perspectiva reprezentanților partidelor și formațiunilor politice, partidele parlamentare având reprezentanți indiferent dacă au propus sau nu candidați pentru funcția de președinte, iar celelalte formațiuni care nu au reprezentare în Parlament având reprezentanți în cadrul birourilor doar dacă au propus candidați.
Așa fiind, interpretarea dispozițiilor legale ale Regulamentului trebuie privită în contextul general al etapelor de constituire ale Biroului Electoral Central, pe de o parte, și al Biroului electoral județean, respectiv biroul electoral al sectorului municipiului București și Biroului electoral pentru secțiile de votare din străinătate, pe de altă parte.
Aceste reglementări legale sunt confirmate de HG nr. 17 din 28 ianuarie 2025 privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare pentru alegerea Președintelui României din anul 2025, astfel: pct. 4 [art. 16 alin. (4) din Legea nr. 370/2004], pct. 45 [art. 16 alin. (6), pct. 46 [art. 18 alin. (3) și pct. 47 [art. 18 alin. (3) din Legea nr. 370/2004 și art. 3 alin. (4) din OUG nr. 1/2025].
Nici criticile recurenților-reclamanți, în sensul că OUG nr. 1/2025, ca normă specială derogatorie de la norma generală cuprinsă în Legea nr. 370/2004, în conformitate cu normele de tehnică legislativă enunțate, ar fi trebuit să prevadă o derogare explicită de la soluția legislativă cuprinsă în Legea nr. 370/2004 și, în lipsa unei astfel de derogări, este aplicabilă norma de drept comun, nu pot fi primite, având în vedere că înlăturarea de la aplicare a legii generale ori de câte ori există o dispoziție specială într-o materie dată, nu trebuie să fie expresă, fiind de la sine înțeleasă, după cum s-a stabilit prin Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 23 februarie 2009, care a reținut că principiul de drept care guvernează concursul dintre legea specială și legea generală - specialia generalibus derogant, pentru a fi aplicat, nu trebuie reiterat în fiecare lege specială.
Or, în litigiul pendinte, norma specială este reprezentată de art. 3 alin. (4) din OUG nr. 1/2025, act normativ în vigoare, nesupus vreunei critici de nelegalitate, caracterul prioritar al normei speciale rezultând din însăși finalitatea adoptării ei, demonstrând intenția legiuitorului de a deroga de la norma generală, prin prevederi de strictă interpretare și aplicare.
În acest sens, Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 15 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd următoarele: „(1) O reglementare din aceeași materie și de același nivel poate fi cuprinsă într-un alt act normativ, dacă are caracter special față de actul ce cuprinde reglementarea generală în materie. (2) Caracterul special al unei reglementări se determină în funcție de obiectul acesteia, circumstanțiat la anumite categorii de situații, și de specificul soluțiilor legislative pe care le instituie. (3) Reglementarea este derogatorie dacă soluțiile legislative referitoare la o situație anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-și caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri.“
Astfel, dispozițiile art. 3 alin. (4) din OUG nr. 1/2025 cumulează într-un singur art. procedura prevăzută de art. 16 alin. (4) și alin. (6) din Legea nr. 370/2004 și, contrar celor susținute de recurenții-reclamanți, instituie excepții de la dispozițiile art. 18 alin. (3), art. 22 alin. (1) și ale art. 23 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că, la scrutinul de referință, la procedurile de completare a birourilor electorale județene, birourilor electorale ale sectoarelor municipiului București, biroului electoral pentru secțiile de votare din străinătate și a birourilor electorale ale secțiilor de votare din țară și din străinătate, cu reprezentanții formațiunilor politice, se aplică regulile privind stabilirea ordinii de precădere prevăzute la art. 16 alin. (4) și (6) din Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Așa fiind, în acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că prevederile criticate nu depășesc cadrul stabilit de actul normativ superior pe baza și în executarea căruia a fost emisă norma regulamentară, Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor electorale constituite pentru alegerea Președintelui României din anul 2025, aprobat prin Hotărârea BEC nr. 1H/22.02.2025 fiind adoptat în condiții de legalitate și temeinicie, în raport de motivele de nelegalitate formulate de recurenții-reclamanți.
Prin urmare, aspectele invocate de recurenții-reclamanți prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză.
2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanții Partidul A și B împotriva Sentinței civile nr. 167 din 04 aprilie 2025 a Curții de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 13 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.