Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Contestații Electorale la data de 29.04.2025, sub nr. x/2/2025, reclamanta Asociaţia A, în contradictoriu cu pârâții Președintele României, Guvernul României, Prim – Ministrul, Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Afacerilor Interne (M.A.I.) și Autoritatea Electorală Permanentă a solicitat suspendarea H.G. nr. 17/2025 privind calendarul desfășurării alegerilor pentru Președintele României din anul 2025, până la soluționarea cauzei pe fond și includerea în calendarul desfășurării alegerilor a măsurile tehnico – administrative necesare desfășurării unui referendum organizat concomitent cu alegerile din mai (4/18) între cei doi candidați înregistrați în turul 2 al alegerilor pentru Președintele României din noiembrie – decembrie 2024 și cei 11 candidați înregistrați în turul 1 al alegerilor pentru Președintele României din mai 2025.
La data de 30.04.2025 reclamanta a depus o cerere prin care a solicitat instanței să invoce, din oficiu, potrivit art. 4 și 16 ind. 1 din Legea nr. 554/2004 excepția de nelegalitate a Notelor serviciilor de informații, respectiv a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 din Legea nr. 370/2004 și a dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 370/2004.
Prin concluziile orale susținute la termenul din data de 05.05.2025 recurenta – reclamantă, prin avocat, a precizat că nu solicită obligarea pârâtelor la organizarea unui referendum.
2. Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 148 din 06 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel București – Contestații Electorale s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 din Legea nr. 370/2004, formulată de reclamantă, ca inadmisibilă.
S-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 370/2004, formulată de reclamantă, ca inadmisibilă.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Președintele României, invocată de pârât prin întâmpinare și în consecință s-a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Administrația Prezidențială, invocată prin întâmpinare și în consecință s-a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primul Ministru al României, invocată de instanță din oficiu și în consecință s-a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Secretariatul General al Guvernului, invocată de instanță din oficiu și în consecință s-a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne și în consecință respinge cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Autoritatea Electorală Permanentă și în consecință s-a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
S-a respins cererea formulată de reclamanta Asociaţia A, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca nefondată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței menționate la pct. 2 și a Încheierii de ședință din data de 5.05.2025 prin care s-a dispus amânarea pronunțării, a formulat recurs reclamanta Asociaţia A.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. În cazul în care instanța va dispune rejudecarea cauzei, s-a solicitat ca aceasta rejudecare sa se facă cu administrarea de probe si asigurarea accesului la informați clasificate.
S-a criticat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. pr. civ., încălcarea de către instanța de fond a normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității (relative), respectiv modul în care au fost conduse dezbaterile de către instanța de fond, au fost discutate excepțiile ridicate de pârâți precum și modul în care s-au administrat probele solicitate, fiind respinsă cererea privind obligarea pârâților de a înfățișa integral actele contestate și cele care au stat la baza emiterii acestora, respectiv neasigurarea accesului la informațiile clasificate.
Instanța a procedat la soluționarea cauzei fără ca sa solicite actul de declasificare (nu a verificat legalitatea declasificării în ceea ce privește declasificarea parțială sau în extras a informărilor). Deși s-a solicitat și administrarea de probe pentru soluționarea excepției (în special a excepției inadmisibilității), instanța a respins cererea.
Soluțiile pronunțate cu privire la excepțiile invocate de pârâți (cu rea credință) nu sunt temeinice si legale, toți pârâților având, potrivit legii (art. 58 din Legea nr. 370/2004) competenta instituțională în organizarea unui referendum.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ., s-a arătat că instanța a interpretat si aplicat greșit prevederile legii, respectiv art. 2 din Constituție, verificarea îndeplinirii condiției prevăzute de art. 5 din Legea nr. 554/2004 precum și prevederile legale în materia informațiilor clasificate.
A reiterat recurenta – reclamantă raționamentul expus în fața primei instanțe cu privire la cererile de verificare (sumară) a naturii actelor admirative contestate în cauză, în discuție fiind încălcarea unor drepturi universale - dreptul la vot, dar si a dreptului de a fi ales, care nu pot fi restrânse în nicio circumstanță sau pot fi restrânse datorită unor circumstanțe excepționale (art. 36 si art. 37 din Constituție).
Cazul anularii alegerilor pentru motive de fraudă constatate de serviciile de informații constituie un precedent de o gravitate extremă, care necesită soluții bazate pe jurisprudența care să facă aplicarea unor principii si prevederi cu valoare de principiu.
În aceste condiții, în soluționarea litigiului care are ca obiect un exces de putere, instanța, făcând aplicarea directa a art. 53 din Constituție, trebuie să verifice dacă actele administrative ale serviciilor de informați au fost emise pentru înlăturarea unor situații prevăzute de art. 5 din Legea nr. 51/1991 și dacă acestea au fost necesare într-o societate democratică.
Totodată, instanța trebuia să verifice dacă au fost respectate prevederile cu valoare de principiu prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004 (corect Legea nr. 51/1991).
S-a solicitat ca instanța să facă verificarea prevăzută de art. 65 lit. h din Constituția României, să verifice dacă notele emise de directorii S.R.I. respectă prevederile legale în materia informațiilor clasificate.
În ceea ce privește recursul declarat în temeiul dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, s-a solicitat să se constate că prevederile art. 68 din Legea nr. 370/2004 sunt aplicabile în prezenta cauza și că cererea de sesizare a CCR pentru a constata ca este neconstituțională interpretarea acestor prevederi constituia un remediu eficient pentru reclamanți (respingerea acțiunii în baza unui fine de neprimire fără ca legalitatea actelor administrative sa fie verificată în concret), efectiv, potrivit legislației/standardelor în materia informațiilor clasificate, dacă aceste acte privesc în mod real sau nu apărarea și securitatea națională, precum și inadmisibilitatea procedurală de a administra alte probe în procedura soluționării cererii de suspendare, și în acest fel restrângându-se misiunea unei asociații civice.
În ceea ce privește admisibilitatea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 370/2004 s-a invocat contextul pronunțării Hotărârii nr. 32/2024 a Curții Constituționale prin care s-a anulat procesul electoral.
S-a solicitat potrivit art. 1 din Protocolul nr. 16 din 2013 Anexa la CEDO, sesizarea Curții Europene a Drepturilor Omului în vederea solicitării unui aviz de principiu privind interpretarea si aplicarea art. 3 din Primul Protocol adițional la convenție din 1952 (dreptul la alegeri libere) în raport cu art. 52 din Legea nr. 370/2004 („fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului sau ordinea candidaților") și circumstanțele particulare ale cauzei (anularea procesului electoral bazata pe documente ale serviciilor de informații).
Pronunțarea unei hotărâri a Curții Constituționale prin adoptarea unor criterii minore (sau mai puțin relevante în raport cu situația reală de fapt), fără ca cei interesați (candidatul care a obținut votul majoritar în primul tur de scrutin a fost defavorizat) să își poată expune punctul de vedere si să aibă o cale de atac potrivit Pactului Internațional din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile civile și politice al ONU si art. 20 din Constituție impun sesizarea CEDO.
4. Apărările formulate în cauză
4.1.Prin întâmpinarea formulată, intimata - pârâtă Autoritatea Electorală Permanentă a solicitat admiterea excepției nulității recursurilor pentru nedepunerea motivelor de recurs în termenul prevăzut de lege.
Pe fondul recursului, s-a precizat că își menține toate apărările susținute în fața instanței de fond.
4.2.Intimații-pârâți Președintele României și Administrația Prezidențială au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția nulității cererii de recurs.
În susținerea excepției, s-a solicitat să se constate că recurenta – reclamantă nu a depus motivele cererii de recurs în termenul prevăzut de lege, raportat la cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. pr. civ.
În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
4.3.Intimatul – pârât Ministerul Afacerilor Interne a depus la data de 14 mai 2025 o precizare prin care învederează, în raport de necomunicarea motivelor de recurs, asupra imposibilității formulării de apărări. în situația în care recurenta – reclamantă nu depune motivele de recurs în termenul prevăzut de art. 487 coroborat cu dispozițiile art. 470 alin. (5) C. pr. civ., s-a solicitat aplicarea sancțiunii nulității prevăzute de art. 489 C. pr. civ.
4.4.Prin întâmpinarea depusă la data de 19 mai 2025, intimatul – pârât Ministerul Afacerilor Interne a invocat excepția lipsei de interes a recursului în raport de desfășurarea în data de 18 mai 2025 a celui de-al doilea tur al alegerilor pentru Președintele României, efectele juridice ale hotărârii constate epuizându-se, acțiunea fiind rămasă fără obiect.
5. Procedura de soluționare a recursului
Înalta Curte a luat act că recursul a fost declarat la data de 7 mai 2025, iar motivele de recurs s-au depus la data de 15 mai 2025.
Prin Încheierea de ședință din data de 15 mai 2025, Înalta Curte a dispus amânarea cauzei față de imposibilitatea de prezentare a reprezentantului recurentei – reclamante și pentru a se comunica motivele de recurs intimaților – pârâți.
6. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte reține următoarele:
6.1.Argumente de fapt și de drept relevante
Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu cererea recurentei – reclamante, formulate în temeiul art. 65 din Legea nr. 370/2004 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 a suspendării Hotărârii de Guvern nr. 17/2025 prin care s-a aprobat Programul calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare pentru alegerea Președintelui României din anul 2025, prevăzut în anexă.
Conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond, numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliul Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.
Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei R 89/13.09.1989, pentru că prevede, în art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, atribuția instanței de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt impuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autoritățile publice în contextul puterii lor discreționare.
6.2. În raport de obiectul acțiunii, Înalta Curte apreciază că se impune a se analiza modul în care prima instanță a stabilit cadrul procesual, din perspectiva soluției pronunțate asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasive, aspect care formează și obiectul recursului reclamantei încadrat în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. pr. civ.
Se observă că cererea de chemare în judecată vizează suspendarea, în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, a efectelor Hotărârii nr. 17/2025 privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare pentru alegerea Președintelui României din anul 2025, adoptată de pârâtul Guvernul României în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată și al art. 65 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Legea nr. 554/2004 conține definițiile unor termeni specifici contenciosului administrativ și care conturează foarte clar specificul raporturilor juridice procesuale în materie, respectiv acela că părțile unui astfel de raport sunt persoana vătămată, pe de o parte și autoritatea administrativă emitentă a actului vătămător, pe de altă parte, calitatea procesuală derivând din capacitatea administrativă de a emite acte administrative cu caracter individual sau normativ.
Or, prima instanță, văzând dispozițiile art. 65 din Legea nr. 370/2004 potrivit cărora: „Cel mai târziu în termen de 5 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind stabilirea datei alegerilor, Guvernul stabilește prin hotărâre, la propunerea Autorității Electorale Permanente și a Ministerului Afacerilor Interne, programul calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare pentru alegerea Președintelui României, bugetul și cheltuielile necesare în vederea pregătirii, organizării și desfășurării scrutinului, precum și măsurile care trebuie luate de autoritățile publice centrale și locale pentru buna organizare și desfășurare a alegerilor”, în mod corect a stabilit cadrul procesual, având în vedere că pârâții Președintele României, Administrația Prezidențială, Ministerul Afacerilor Interne și Autoritatea Electorală Permanentă nu sunt emitenții actului, neavând calitate procesuală pasivă, indiferent de atribuțiile specifice pe care aceste autorități le au potrivit legii în cadrul procesului electoral.
Are în vedere Înalta Curte că obiectul și regimul unei cereri de suspendare în materia contenciosului administrativ sunt clar definite de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, pe această cale urmărindu-se întreruperea temporară, până la soluționarea acțiunii în anulare, a efectelor executorii ale actului administrativ cu caracter normativ, pentru protecția provizorie a drepturilor și intereselor legitime ale destinatarului actului.
Analiza efectuată de instanța de judecată pe calea cererii de suspendare presupune doar efectuarea unei cercetări sumare a aparenței dreptului, neputând fi prejudecat fondul litigiului.
Mai reține Înalta Curte că nici pârâtul Secretariatul General al Guvernului nu reprezintă autoritatea publică emitentă a actului, acesta având, potrivit H.G. nr. 137/2020 doar atribuții privind „derularea operațiunilor tehnice și de strategie aferente actelor de guvernare, rezolvarea problemelor organizatorice, juridice, economice și tehnice ale activității Guvernului, ale prim-ministrului, precum și de reprezentarea Guvernului și a prim-ministrului în fața instanțelor judecătorești și nici pârâtul Prim-ministrul României, nu are calitatea procesuală pasivă, dată doar de aspectul semnării hotărârii a cărei suspendare se solicită, acesta putând fi chemat în proces doar în condițiile art. 16 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește capătul de cerere privind includerea în cuprinsul calendarului desfășurării alegerilor reglementat de anexa la HG nr. 15/2015 a măsurilor tehnico – administrative necesare desfășurării unui referendum organizat concomitent cu alegerile din mai, formulat inițial ca un capăt de cerere accesoriu al cererii de suspendare, se constată că instanța de fond a luat act de precizarea recurentei – reclamante în ședința publică din data de 05.05.2025, în sensul că nu a solicitat obligarea pârâților la organizarea unui referendum.
6.3. Prealabil analizei motivelor de recurs din perspectiva cazurilor de casare invocate, Înalta Curte reține că recursul recurentei – reclamante a fost motivat la data de 15 mai 2025, în termenul de 5 zile de la comunicare prevăzut de art. 1000 alin. (1) C. pr. civ., din analiza motivelor de casare a sentinței atacate raportat la normele de drept material incidente în soluționarea litigiului, reieșind că au fost formulate critici ce pot fi încadrate în cazurile de casare reglementate de art. 488 pct. 5 și 8 C. pr. civ.
Prin urmare, instanța va respinge excepțiile nulității recursului invocate de intimații – pârâți Președintele – României prin Administrația Prezidențială, Autoritatea Electorală Permanentă și Ministerul Afacerilor Interne, ca nefondate.
6.4. În ceea ce privește excepția lipsei de interes a recursului invocată de intimatul – pârât Ministerul Afacerilor Interne se reține că aceasta a fost formulată în raport de desfășurarea în data de 18 mai 2025 a turului 2 de scrutin.
Reține Înalta Curte că, potrivit Anexei la Hotărârea nr. 17/2025 privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare pentru alegerea Președintelui României din anul 2025, ultima zi prevăzută de calendar este ziua de 22 mai 2025, constatându-se astfel că la momentul soluționării cererii de recurs actul normativ a cărei suspendare se solicită nu și-a încheiat efectele, motiv pentru care excepția lipsei de interes a recursului va fi respinsă.
6.5. Înalta Curte reține că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. pr. civ. vizează neregularități de ordin procedural și care sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. pr. civ., potrivit căruia „(1) Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă”.
Nulitatea prevăzută în art. 175 alin. (1) C. pr. civ. este condiționată de producerea unei vătămări, ceea ce nu se probează în cauză.
Astfel în ceea ce privește modalitatea în care instanța de fond a stabilit cadrul procesul în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, s-a arătat în cadrul pct. 6.2 din prezenta hotărâre că instanța de fond a dat o dezlegare corectă excepțiilor lipsei calității procesuale pasive invocate prin întâmpinări.
Se reține că, potrivit art. 255 alin. (1) C. pr. civ., probele trebuie să fie admisibile și să ducă la soluționarea procesului. Or, interogatoriu pârâtelor, având în vedere și stabilirea cadrului procesual, administrarea notelor emise de S.R.I. care au stat la baza emiterii deciziei Curții Constituționale nr. 32/2024, a expertizei efectuate de expertul parte asupra informațiilor care au stat la baza emiterii deciziei Curții Constituționale, sau depunerea jurisprudenței secției, în materie electorală, nu puteau conduce la soluționarea cauzei, având în vedere obiectul prezentei judecăți, respectiv cererea de suspendare a hotărârii de guvern prin care s-a stabilit calendarul acțiunilor necesare pentru alegerea Președintelui României din anul 2025, în cadrul căreia nu se analizează legalitatea actului administrativ, ci aparența de nelegalitate, care trebuie să rezulte cu ușurință din înscrisurile depuse și aspectele invocate de părți.
Prin urmare, în mod judicios a procedat prima instanță, respingând probele solicitate, cu excepția înscrisurilor.
6.6. Înalta Curte reține că, în înțelesul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ., încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum și prin violarea unor principii generale de drept.
Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ. se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acesteia sau faptele au fost reținute greșit în raport de exigențele textului de lege.
Această examinare presupune existența unor critici concrete cu privire la soluția atacată, pentru a permite instanței de recurs să stabilească dacă sentința este conformă cu normele legale incidente în speță.
Faptul că recurenta își exprimă dezacordul cu privire la soluția primei instanțe, invocând încălcarea unor drepturi universale ( dreptul la vot și dreptul da a fi ales) cu referire la nelegalitatea înscrisurilor clasificate care au stat la baza adoptării Hotărârii nr. 32 din 6 decembrie 2024 a Curții Constituționale a României, nu conduce la concluzia că a expus în cuprinsul cererii de recurs motive de nelegalitate ale hotărârii recurate ce pot fi subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ.
Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită prin raportare la cazul de casare invocat.
Prin Hotărârea nr. 32 din data de 6 decembrie 2024 Curtea Constituțională a României, în temeiul art. 146 lit. f din Constituție, a anulat întregul proces electoral cu privire la alegerea Președintelui României, desfășurat în baza Hotărârii Guvernului nr. 756/2024 privind stabilirea datei alegerilor pentru Președintele României din anul 2024 și a Hotărârii Guvernului nr.1061/2024 privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare pentru alegerea Președintelui României în anul 2024.
Curtea Constituțională a dispus, totodată, ca procesul electoral pentru alegerea Președintelui României să fie reluat în integralitate, Guvernul urmând să stabilească o nouă dată pentru alegerea Președintelui României, precum și un nou program calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare. În baza acestei hotărâri, Guvernul României a emis Hotărârea nr. 4 din data de 16 ianuarie 2025 prin care a stabilit ziua de duminică, 4 mai 2025, ca dată pentru alegerea Președintelui României.
Soluția adoptată de instanța de contencios constituțional nu face obiectul prezentei judecăți, în care reclamantul este dator să probeze existența cazului bine justificat, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1), lit. t din Legea 554/2004, ce implică analiza unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității Hotărârii de Guvern nr. 17/2025 privind calendarul desfășurării alegerilor pentru Președintele României din anul 2025.
În jurisprudența sa constantă, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, emiterea actului administrativ în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.
Noțiunea de ,,îndoială serioasă” este corespondența unei condiții general solicitate în materia măsurilor cu caracter provizoriu, denumită generic în doctrina europeană „fumus boni iuris” (prezumție în legătură cu pretenția formulată), aceasta presupunând că nelegalitatea trebuie să rezulte cu evidență prin probe sau raționamente la prima facie (la prima vedere). Condiția privind „fumus boni iuris” este îndeplinită atunci când există, în stadiul procedurii măsurilor provizorii, un diferend important a cărui soluționare nu se impune de la bun început. Astfel, întrucât scopul procedurii măsurilor provizorii este de a garanta deplina eficacitate a hotărârii definitive care va fi pronunțată, pentru a evita o lacună în protecția juridică, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii trebuie să se limiteze să aprecieze la prima vedere temeinicia motivelor invocate în cadrul litigiului pe fond pentru a stabili dacă există o probabilitate de succes al acțiunii suficient de mare (Cauza C-426/13 P(R) Comisia Europeană împotriva Republicii Federale Germania).
Aplicând aceste considerente cauzei de față, Curtea constată că Hotărârea de Guvern nr. 17/2025 privind calendarul desfășurării alegerilor pentru Președintele României din anul 2025 a fost emisă în mod legal în temeiul Hotărârii nr. 32 din data de 6 decembrie 2024 a Curții Constituționale a României și cu respectarea competenței prevăzute de art. 108 din Constituția României și a art. 65 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea președintelui României potrivit căruia: „Cel mai târziu în termen de 5 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind stabilirea datei alegerilor, Guvernul stabilește prin hotărâre, la propunerea Autorității Electorale Permanente și a Ministerului Afacerilor Interne, programul calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare pentru alegerea Președintelui României, bugetul și cheltuielile necesare în vederea pregătirii, organizării și desfășurării scrutinului, precum și măsurile care trebuie luate de autoritățile publice centrale și locale pentru buna organizare și desfășurare a alegerilor”.
Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.
Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în raport de cerințele pe care le impune legalitatea actului administrativ, respectiv, a fi adoptate de către autoritățile competente din punct de vedere material/teritorial și în limitele acestor competențe, a prezenta un conținut conform cu legea în baza căreia a fost emis, de a corespunde scopului urmărit de legea pe care o pune în executare, respectiv de a prezenta forma specifică actelor administrative și a normelor de tehnică legislativă prevăzute de lege.
Toate aceste cerințe esențiale au fost respectate în cauză, hotărârea fiind emisă în deplină concordantă cu prevederile legale. De asemenea, la elaborarea Hotărârii Guvernului nr. 17/2025 au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.
Trecând peste aspectul formal al nemotivării acțiunii din perspectiva condițiilor prevăzute de art. 14 cu referire la art. 2 alin. (1) lit. t din Legea nr. 554/2004, prima instanță a analizat cererea de suspendare raportat la împrejurările apte să producă o îndoială serioasa asupra legalității acestuia.
A reținut judecătorul fondului conformitatea hotărârii cu cadrul legal care a stat la baza emiterii acesteia reprezentat de Hotărârea Curții Constituționale nr. 32/2024 privind anularea procesului electoral cu privire la alegerea Președintelui României din anul 2024, dispozițiile O.U.G. nr. 1/2025 privind unele măsuri pentru organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Președintele României din anul 2025 și alegerilor locale parțiale din anul 2025, dispozițiile art. 108 din Constituția României, republicată, și ale art. 65 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, precum și împrejurarea că invocarea Recomandărilor – cheie efectuate de Comisia de la Veneția prin Raportul Urgent privind anularea rezultatelor alegerilor de către Curțile Constituționale emis la 27 ianuarie 2025 în conformitate cu art. 14a nu poate sta la baza suspendării actului administrativ cu caracter normativ, dat fiind caracterul consultativ a acestui raport.
S-a reținut preambulul Raportului Comisiei de la Veneția potrivit căruia: „(...) 6. Nu este de competența Comisiei de la Veneția să analizeze faptele cauzei sau să examineze decizia Curții Constituționale a României. Întrebarea adresată Comisiei de la Veneția de către Adunarea Parlamentară este de natură generală și se referă la o analiză a dreptului constituțional general comparat și a standardelor europene și internaționale. Pe această bază Comisia de la Veneția va răspunde la această solicitare.”
Recurenta – reclamantă nu aduce nicio critică concretă soluției primei instanțe, făcând doar aprecieri teoretice referitoare la presupusa încălcare a dispozițiilor art. 2 din Constituție (Suveranitatea) și art. 5 din Legea nr. 554/2004 (Actele nesupuse controlului și limitele controlului) fără a indica în concret vreun argument care să poată fi încadrat în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ.
Totodată, astfel s-a arătat, dispozițiile Legii nr. 51/1991 invocate prin motivele de recurs vizează cererea de probatorii cu privire la actele care au stat la baza adoptării hotărârii Curții Constituționale și care nu fac obiectul prezentei judecăți.
Pentru aceste motive instanța de control judiciar apreciază că în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat pentru suspendarea deciziei atacate, recurenta – reclamantă nereușind să răstoarne prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ, care determină principiul executării sale din oficiu.
Înalta Curte reține că cele două condiții legale, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, nu pot fi analizate decât împreună, deoarece nu se poate vorbi despre un caz bine justificat dacă nu se învederează, în același timp, iminența producerii unei pagube semnificative și reciproc, prefigurarea unei pagube iminente reprezintă un element esențial pentru a motiva existența cazului bine justificat de admitere a suspendării executării actului administrativ.
În cauză, condiția necesității prevenirii unei pagube iminente nu se mai impune a fi analizată, având în vedere neîndeplinirea condiției cazului bine justificat, ce conduce la neîntrunirea cumulativă a prevederilor legale impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 în materia suspendării executării actului administrativ.
6.7. Înalta Curte reține că recursul formulat împotriva soluției de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale a României, declarat în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992 este de asemenea nefondat, pentru următoarele considerente;
Analizând cererile de sesizare a Curții Constituționale, raportat la obiectul acțiunii și la motivele de nelegalitate invocate de reclamantă, prima instanță a concluzionat că nu sunt întrunite cumulativ condițiile de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 din Legea nr. 370/2004, prin raportare la imposibilitatea administrării unui probatoriu substanțial în cadrul unei proceduri urgente, precum și a dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 370/2004 prin raportare la faptul că sintagma „frauda de natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaților care pot participa la al doilea tur de scrutin.” este lipsită de claritate și previzibilitate, in raport de prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv condiția existenței unei legături între textele legale invocate și cauza pendinte.
Pe cale jurisprudențială Curtea Constituțională a stabilit două criterii/condiții pentru stabilirea/existența legăturii excepției de neconstituționalitate cu soluționarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, condiții care trebuie întrunite cumulativ, aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate.
Prin urmare, în verificarea condiției relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege (Deciziile nr. 465 din 23 septembrie 2014, nr. 189 din 31 martie 2015, nr. 279 din 23 aprilie 2015, nr. 397 din 28 mai 2015).
Totodată, prin jurisprudența Curții Constituționale (decizia nr. 660 din 4 iulie 2007), în ceea ce privește legătura cu soluționarea cauzei, s-a statuat că excepția de neconstituționalitate trebuie să-și păstreze natura de mijloc de apărare care nu pune în discuție fondul pretenției deduse judecății, nefiind permisă transformarea acesteia într-o veritabilă acțiune directă.
În aceste repere, Înalta Curte constată legalitatea soluției adoptate de prima instanță, întrucât, motivele de neconstituționalitate invocate nu privesc prezentul cadru procesual, cu referire la limitele soluționării unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, măsura adoptată asupra cererilor de probatorii nefiind întemeiată pe dispozițiile art. 68 din Legea nr. 370/2004 criticate.
Totodată, în ceea ce privește dispozițiile art. 52 din Legea nr. 370/2004 potrivit cărora: „Curtea Constituțională anulează alegerile în cazul în care votarea și stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaților care pot participa la al doilea tur de scrutin. În această situație Curtea va dispune repetarea turului de scrutin în a doua duminică de la data anulării alegerilor”, au fost arătate anterior motivele pentru care acestea nu sunt incidente în cauză, astfel că nu este îndeplinită condiția cerută de lege pentru sesizarea Curții Constituționale.
6.8. Pentru aceleași considerente, Înalta Curte reține și că cererea de aviz consultativ C.E.D.O. formulată de recurenta reclamantă cu privire la interpretarea și aplicarea art. 3 din Primul Protocol adițional la Convenția din 1952 (dreptul la alegeri libere) în raport cu art. 52 din Legea nr. 370/2004 („fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului sau ordinea candidaților") și circumstanțele particulare ale cauzei (anularea procesului electoral bazata pe documente ale serviciilor de informații), nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 173/2022, privind necesitatea clarificării unor aspecte ale cauzei.
6.9. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.
7.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 sau 8 C. pr. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepțiile nulității recursului invocate de intimații – pârâți Președintele – României prin Administrația Prezidențială, Autoritatea Electorală Permanentă și Ministerul Afacerilor Interne ca nefondate.
Respinge excepția lipsei de interes a recursului invocată de intimatul – pârât Ministerul Afacerilor Interne ca nefondat.
Respinge cererea de sesizare a Curții Europene a Drepturilor Omului în vederea emiterii unui aviz consultativ formulată de recurenta – reclamantă Asociaţia A.
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A împotriva încheierii de ședință din 5 mai 2025 și a sentinței civile nr. 148 din data de 6 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel București – Contestații Electorale, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 21 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.