Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecății
Prin cererea înregistrată la data de 8 octombrie 2024, sub nr. x/97/2024*/a3.1 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A a solicitat completarea considerentelor și a dispozitivului Încheierii nr. 63/2024 pronunțate în dosarul nr. x97/2024*/a3, în sensul că raportat la notele de ședință trimise prin e-mail pentru termenul de judecată din data de 16.10.2024, prin Încheierea nr. 63/2024 instanța nu s-a pronunțat cu privire la excepția de ordine publică privind necompetența Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios, administrativ și fiscal și cu privire la suspendarea judecării cauzei din dosarul nr. x/97/2024*/a3, în temeiul disp. art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că drepturile solicitate în prezentul dosar depind de soluția ce va fi pronunțată în dosarul nr. x/97/2024*/a2.1.
Referitor la obligația judecătorului de a soluționa fiecare capăt de cerere, excepție și incident, invocă dispozițiile art. 5 alin. l, art. 425 art. 430 art. 444 alin. (1) C. proc. civ.
Prin cererea comunicată prin mail la data de 13 noiembrie 2024, reclamanta a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 444 alin. (1) C.proc.civ. prin raportare la art. 16 art. 21 art. 124 din Constituție și art. 6 CEDO.
2. Hotărârea primei instanțe
Prin sentința nr. 290/2024 pronunțată la 13 noiembrie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, formulată de reclamantă și a respins, ca inadmisibilă, cererea de completare a considerentelor și a dispozitivului Încheierii nr.63/2024 pronunțată în dosarul nr x/97/2024*/a3, formulată de reclamanta A .
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței nr. 290/2024 pronunțate la 13 noiembrie 2024 de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct.8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea cererii se sesizare a Curții Constituționale.
După o prezentare exhaustivă a situației de fapt, a formei aplicabile a cadrului legal și a istoricului legislativ recent, respectiv a cererii de sesizare a Curții Constituționale, se învederează că din considerentele sentinței nr.290/2024 rezultă că instanța de fond a înțeles greșit obiectul excepției de neconstituționalitate, reținând că nu sunt îndplinite condițiile de sesizare.
În mod eronat judecătorul fondului a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, chiar dacă excepția de neconstituționalitate avea legătură cu cauza, în condițiile în care dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ. fusese temeiul legal în conformitate cu care a formulat cererea de completare a considerentelor și dispozitivului Încheierii de dezînvestire nr.63/2024.
Precizează că a solicitat în cadrul primei excepții de neconstituționalitate exclusiv interpretarea constituțională a sintagmei „completarea hotărârii” prevăzută de dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., deoarece Curtea Constituțională va putea să aplice considerentele cuprinse în paragrafele 44 și 45 din Decizia nr.418 din 3 iulie 2014 și, în consecință, să decidă că dispoziția legală menționată poate fi constituțională într-o anumită interpretare.
Solicită a se avea în vedere cererea de sesizare depusă la dosarul de fond, în special punctul II îndatorirea judecătorului de a soluționa fiecare cerere și excepție este cuprinsă în principiile fudamentale ale procesului civil.
Analizând obiectul celei de-a doua excepție de neconstituționalitate prezentată la punctul III din cererea de sesizare a CCR solicită a se constata că sintagma „pronunțate în apel sau recurs”din dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ. este neconstituțională, întrucât trebuie aplicată mai multor categorii de hotărâri definitive, ce nu pot fi excluse de la completare, pe baza unor motive obiective și a Constituției României și CEDO.
4. Apărări formulate în cauză
Intimata-pârâtă Casa Națională de Pensii Publice a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.
Intimatul-pârât Ministerul Muncii și Solidarității Sociale a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496 C. proc. civ..
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Demersul judiciar al reclamantei, astfel cum a fost evidențiat la pct. I.1. al acestei decizii, vizează completarea considerentelor și a dispozitivului Încheierii nr. 63/2024 pronunțate în dosarul nr. x/97/2024*/a3 și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la art. 16 art. 21 art. 124 din Constituție și art. 6 CEDO. .
Soluționând cauza în primă instanță, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca inadmisibile, atât cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, formulată de reclamantă, cât și cererea de completare a considerentelor și a dispozitivului Încheierii nr.63/2024 pronunțată în dosarul nr x/97/2024*/a3, formulată de reclamanta A.
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut că, prin Încheierea nr.63/2024 pronunțată în dosarul nr. x/97/2024*/a3, instanța s-a pronunțat clar, fără echivoc, în limitele învestirii, asupra a ceea ce s-a cerut, respectiv că dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ. nu pot fi aplicate cauzei. Totodată, în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ. a constatat că nu se critică în concret textul de lege mai-sus indicat prin justificarea unui viciu de neconstituționalitate, reclamanta redând aceste texte și menționând că trebuie să se țină cont de ele la soluționarea cauzelor, criticând hotărârile care sunt nemotivate, prin prisma faptului că nu respectă aceste prevederi. Or, reținând că nu acesta este atributul Curții Constituționale a României, să realizeze un control asupra interpretării și aplicării legii, criticile vizând de fapt fondul cauzei, în baza art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992 a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, formulată de reclamantă, ca inadmisibilă.
Recurenta-reclamantă a criticat soluția primei instanțe, clamând prin cererea de recurs incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct.8 C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului nu a înțeles esența cererii sale prin care a soliciat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ. în sensul interpretării și constatării că sintagmele „completarea hotărârii” și „pronunțate în apel sau în recurs” sunt neconstituționale și încalcă Constituția României și dispozițiile CEDO.
În prealabil, Înalta Curte constată că soluția în ceea ce privește cererea de completare a considerentelor și a dispozitivului Încheierii nr.63/2024 pronunțată în dosarul nr.x/97/2024*/a3 este definitivă și nu face obiectul cererii de recurs promovate de către reclamanta A.
Instanța de control judiciar constată că sentința recurată conține o analiză detaliată a dispozițiilor legale aplicabile și a situației de fapt, iar judecătorul fondului, în mod corect, a apreciat că solicitarea reclamantei de sesizare a Curții Constituționale nu este admisibilă.
Înalta Curte observă că hotărârea atacată nu este rezultatul unei aplicări și interpretări greșite a normelor de drept material și nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 444 alineatul (1) C. proc. civ. în timpul soluționării unei cereri ce viza completarea considerentelor și a dispozitivului unei încheieri (nr. 63/2024) în dosarul nr. x/97/2024*/a3, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate a unei rezoluții judecătorești din 19.09.2024. Pe fond, s-a respins și cererea de reexaminare a Încheierii nr. 59/2024, prin care fusese anulată, ca netimbrată, o cerere de chemare în judecată formulată de reclamanta A.
Înalta Curte constată că în mod legal prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, deoarece nu au fost indicate în mod concret art. de lege considerate neconstituționale sau art. din Constituție care ar fi fost încălcate. În plus, nu există o legătură clară între criticile aduse și textul de lege invocat.
Recurenta-reclamantă susține că a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu neconstituționalitatea art. 444 alin. (1) C. proc. civ. în sensul anulări lui. În realitate, așa cum în mod judicios a reținut și instanța de fond, partea reclamantă a solicitat interpretarea și aplicarea sintagmelor “completarea hotărârii” și „pronunțate în apel sau recurs” de către instanțele judecătorești în sensul apreciat ca fiind corect de către recurentă (completarea hotărârii să vizeze toate cererile formulate de către o parte intr-un dosar și să poată fi efectuată în toate hotărârile sau încheierile pronunțate într-un dosar indiferent de calea de atac), ceea ce depășește atribuțiile Curții Constituționale.
Mai mult, recurenta-reclamantă nu a formulat o critică concretă privind neconstituționalitatea textului de lege nici în cadrul cererii de recurs, rezumându-se să redea conținutul acestuia și menționând că trebuie respectat la soluționarea cauzelor.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că atribuțiile Curții Constituționale nu includ controlul asupra interpretării sau aplicării legii de către instanțe, iar criticile reclamantei vizau, în esență, fondul cauzei.
Astfel, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte precizează că instanța constituțională, prin Decizia 345/2023 și alte hotărâri anterioare, a stauat că nu poate efectua un control din oficiu asupra interpretării și aplicării legii, iar cererile de sesizare formulate într-un mod vag sau fără justificări specifice nu pot fi considerate veritabile critici de neconstituționalitate.
Atribuția Curții Constituționale a României (CCR), statuată de art. 146 lit. d din Constituție, se limitează la controlul asupra unei pretinse stări de neconstituționalitate, fie ea extrinsecă sau intrinsecă, a unui text legal. Aceasta nu implică analizarea conformității interpretărilor date de organe, instituții sau autorități publice competente textelor legale în procesul de aplicare a legii, conform Deciziei CCR nr. 232 din 15 aprilie 2014. Prin urmare, modalitatea de interpretare și aplicare concretă a textelor legale deduse controlului de constituționalitate depășește sfera atribuțiilor instanței de contencios constituțional.
În final, mențiunile recurentei-reclamante în recurs referitoare la excepția de neconstituționalitate respinsă ca inadmisibilă reflectă nemulțumirile sale față de soluția pronunțată în Dosarul nr. x97/2024*, unde cererea de chemare în judecată a fost anulată ca netimbrată.
Înalta Curte menționează că instanța de judecată nu este obligată să răspundă individual și explicit fiecărei critici sau argumente formulate de către reclamant în cadrul acțiunii sale și pârâți prin apărările lor. În schimb, instanța trebuie să se concentreze pe esența cauzei și să analizeze argumentele esențiale și pertinente care au un impact direct asupra soluționării litigiului. Aceasta trebuie să ofere o motivare clară și completă a hotărârii sale, dar nu este necesar să răspundă detaliat fiecărui punct ridicat de părți, mai ales dacă acestea nu au relevanță juridică semnificativă sau nu influențează în mod determinant soluția finală a cauzei.
Judecătorul fondului a asigurat o justiție eficientă și echitabilă, concentrându-se pe aspectele esențiale ale cazului, fără a se pierde în detalii care ar putea dilua claritatea și coerența deciziei finale, reținând în mod legal că reclamanta nu a formulat o critică concretă privind neconstituționalitatea art. 444 alin. (1) C. proc. civ., ci doar a redat acest text și a menționat necesitatea respectării lui, context în care, în mod corect și conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, constatând că soluția primei instanțe reflectă o corectă aplicare și interpretare a normelor legale, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de A împotriva sentinței nr.290/2024 pronunțate la 13 noiembrie 2024 de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 23 ianuarie 2025.