Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 05.12.2023, reclamanta A în contradictoriu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate,, a solicitat instanței obligarea acestora la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiată asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului PEMBROLIZUMAB (denumirea comercială KEYTRUDA) pentru indicația terapeutică cancer mamar triplu negativ local recurent nerezecabil sau metastatic.
În prealabil, precizează reclamanta, în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004, a formulat o cerere de chemare în judecată a pârâților pentru „refuz nejustificat de a soluționa o cerere'' în sensul art. 2 lit. i din Legea nr. 554/2004, prin care a solicitat, în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului PEMBROLIZUMAB (denumirea comercială KEYTRUDA) pentru indicația terapeutică cancer mamar triplu negativ local recurent nerezecabil sau metastatic.
2. Hotărârea instanței de fond
Prin sentința nr. 51 din 01 februarie 2024, Curtea de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și, în consecință, a respins cererea formulată de reclamanta A în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 51 din 01 februarie 2024 a Curții de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurenta-reclamantă A.
În mod eronat instanța de fond a admis excepția inadmisibilității pe motiv că nu s-ar fi formulat cerere adresată pârâților.
Arătă recurenta-reclamantă că anterior promovării cererii de chemare în judecată s-a adresat cu o cerere pârâților și a solicitat includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului PEMBROLIZUMAB (denumire comercială KEYTRUDA) pentru indicația terapeutică cancer mamar triplu negativ local recurent nerezecabil sau metastatic.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
5. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată, în raport de actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Demersul judiciar al reclamantei vizează o acțiune în contencios administrativ generată de refuzul nejustificat de soluționare a cererii, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. i din Legea nr. 554/2004.
Instanța de fond a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, motivându-și soluția pronunțată pe faptul că reclamanta nu a făcut dovada că anterior formulării acțiunii care face obiectul prezentului dosar s-a adresat autorităților publice pârâte cu o cerere administrativă privind drepturile și interesele pretinse în cauza de față, iar aceste autorități au refuzat în mod nejustificat să soluționeze cererea respectivă sau nu i-au răspuns în termenul legal.
Deși raționamentul primei instanțe este legal și temeinic, reclamanta a făcut dovada formulării cererii administrative și a refuzului nejustificat de soluționare a ei în fața instanței de recurs. Într-adevăr, potrivit art. 492 alin. (1) C. proc. civ., „în instanța de recurs nu se pot produce noi probe, cu excepția înscrisurilor noi, care pot fi depuse, sub sancțiunea decăderii, odată cu cererea de recurs, respectiv odată cu întâmpinarea”.
În acest context, Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile recurentei-reclamante.
Prin urmare, reținând că soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a lăsat nesoluționat fondul cauzei, în sensul că nu a stabilit dacă refuzul pârâților este justificat ori nejustificat, respectiv dacă autoritatea pârâtă a lezat sau nu drepturile sau interesele legitime ale reclamantei.
Așa fiind, casarea cu trimitere se impune pentru soluționarea în mod efectiv a fondului cauzei, cu respectarea principiului contradictorialității și a accesului părților la dublul grad de jurisdicție.
6. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Având în vedere argumentele expuse, în temeiul art. 496 raportat la art. 497 și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat de recurenta-reclamantă A împotriva sentinței civile nr. 51 din 01 februarie 2024 a Curții de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A împotriva sentinței civile nr. 51 din 01 februarie 2024 a Curții de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 23 ianuarie 2025.