Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul cererii dedusă judecății și evoluția procesuală
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 25.03.2022, sub nr. x/2/2022, reclamantul A a chemat în judecată pe pârâta Inspecția Judiciară, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea acesteia la soluționarea sesizării trimise prin e-mail la data de 17.09.2021, orele 18:10.
2. Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 662 din 6 aprilie 2023, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de către reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, , ca neîntemeiată.
3. Cererea de recurs
Împotriva Sentinței nr. 662 din 6 aprilie 2023 a Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A prin care a solicitat modificarea sentinței recurate și în rejudecare să se admită cererea de chemare în judecată.
În susținerea cererii de recurs, reclamantul a susținut că instanța de fond a făcut judecată greșită a cauzei și a ignorat faptul că CSM i-a soluționat chiar și o sesizare trimisă pe email nesemnată electronic în timp ce pârâta Inspecția Judiciară care este un organ al acestuia i-a clasat o sesizare pe motiv că este nesemnată.
În drept a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 Cod proc. civ.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus în apărare întâmpinare prin care a solicitat pe fondul recursului respingerea acestuia, ca nefondat.
5. Procedura de soluționare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 ind. 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 ind. 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 05.10.2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 15.10.2024, în ședință publică, cu citarea părților.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză
Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 Cod proc. civilă, excepția nulității cererii de recurs invocată din oficiu de către instanța de judecată, urmează a o admite pentru considerentele următoare:
Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d C. proc. civ. „cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: ...d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.”, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui art.
Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului-reclamant obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.
În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.
Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.
În speță, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant A nu a prezentat vreo critică față de sentința recurată care să poată fi circumscrisă vreunuia din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 Cod proc. civ., aceasta limitându-se în susținerea recursului la reiterarea argumentelor pe care și-a întemeiat cererea de chemare în judecată în fața instanței de fond, cu precădere față de situația de fapt potrivit căreia nu înțelege de ce instituția din cadrul căreia face parte pârâta, respectiv Consiliul Superior al Magistraturii i-a soluționat o cerere care la rândul ei nu era semnată, în timp ce pârâta i-a clasat cererea pentru lipsa semnăturii.
Așadar, recurentul nu a adus vreo critică hotărârii pronunțate de către instanța de fond, ci doar au lăsat să se înțeleagă din cuprinsul cererii sale că raționamentul instanței de fond îl nemulțumește fără a arăta argumente care să susțină această poziție procesuală.
Această conduită procesuală urmărește o rejudecare a cauzei din partea instanței de recurs fără a-i fi aduse acesteia argumente concrete ce țin de legalitatea hotărârii atacate cu recurs.
În cauză, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.
Or, în condițiile în care aceste argumente lipsesc, Înalta Curte constată că cererea de recurs reprezintă în concret intenția recurentului de a i se rejudeca cauza într-o cale extraordinară de atac, deoarece soluția instanței de fond nu îl mulțumește, fără a invoca efectiv critici care să se circumscriu motivelor de casare ori unor motive de ordine publică.
În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a conținutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursul declarat de reclamantul A împotriva sentinței civile nr. 662 din 6 aprilie 2023 a Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 15 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.