Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii. Hotărârea primei instanțe. Hotărârea recurată
Prin acțiunea înregistrată la 25.05.2021 pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamanta SC A SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, a solicitat anularea, în parte, a Deciziei nr. 98/26.01.2021, respectiv a punctului 2 referitor la exonerarea reclamantei de la plata către buget a sumei de 135.240 de lei, reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar prin Decizia nr. F-HD 367/17.09.2020 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința nr. 652/CA/2022, Tribunalul Hunedoara - Secția a II-a Civilă de Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția tardivității cererii precizatoare a acțiunii și a respins, ca tardiv introdusă, cererea precizatoare formulată de către reclamantă.
A admis excepția inadmisibilității cererii, invocată din oficiu, și a respins cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta A SRL, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la 19.01.2023.
Pe parcursul soluționării căii de atac, prin încheierea de ședință din 20.03.2023, cauza a fost suspendată conform art. 411 pct. 2 Noul C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 597 din 6 noiembrie 2023, Curtea de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția perimării și a constatat perimat recursul declarat de reclamanta SC A SRL împotriva sentinței civile nr. 652/CA/2022, pronunțate de Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a civilă, de contencios administrative și fiscal în dosar nr. x/97/2021.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva deciziei nr. 597 din 6 noiembrie 2023 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A SRL, solicitând repunerea în termenul de a formula recurs, admiterea recursului, casarea în totalitatea a deciziei nr. 597/06.11.2023, cu consecința trimiterii cauzei la Curtea de Apel Alba Iulia, pentru reluarea procedurii de citare la primul termen de judecată.
Recurenta-reclamantă a susținut că nu i-au fost comunicate actele de procedură aferente dosarului x/97/2021 de către Curtea de Apel Alba Iulia și, pentru că nu a avut cunoștință de stabilirea primului termen de judecată, nu s-a prezentat în instanță, iar la 20.03.2023, cauza a fost suspendată conform art. 411 pct. 2 Noul C. proc. civ., aspect pe care recurenta nu l-a cunoscut, întrucât nu a primit încheierea de ședință din 20.03.2023. De asemenea, recurenta nu a primit nici citația privind termenul stabilit pentru discutarea perimării cauzei.
Procedura de comunicare în cazul persoanelor juridice prevede faptul că actele de procedură se comunică reprezentanților legali ai persoanelor juridice (de drept public sau privat) sau reprezentantului desemnat al societății, or, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 155 alin. (3) C. proc. civ., întrucât reprezentatul recurentei nu a primit personal plicurile, neavând cunoștință dacă, în realitate, acestea au fost comunicate.
Concluzionând, având în vedere că procedura de comunicare nu a fost legal efectuată, solicită admiterea atât a cererii de repunere în termenul de a formula recurs, cât și a căii de atac formulate.
3. Alte aspecte procesuale
În cauză, intimata-pârâtă, deși legal citată, nu a depus întâmpinare.
II. Soluția instanței de recurs
Înalta Curte va analiza cu prioritate cerința respectării termenului de formulare a recursului, termen legal, imperativ și absolut, precedată, însă, de analizarea cererii de repunere în termenul de recurs, formulată de recurenta-reclamantă.
În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de recurs, Înalta Curte reține că potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ. "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare. (...)", acesta urmând a fi calculat, în raport de dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pe zile libere, așa cum prevăd dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ..
Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel, actul de procedură făcut peste termen fiind lovit de nulitate, iar această sancțiune se aplică și în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual.
Sancțiunea decăderii poate fi evitată în condițiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedește că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal și că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 C. proc. civ.
Potrivit art. 186 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ.: "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."
Instituția de drept procesual a repunerii în termen constituie beneficiul acordat de lege titularului unui drept procesual, care din motive temeinic justificate nu și-a putut exercita dreptul înăuntrul termenului imperativ.
În speță, recurenta-reclamantă, în cuprinsul căii de atac declarate, a formulat cerere de repunere în termenul de recurs, susținând că s-a aflat în imposibilitatea de a declara calea de atac de la pronunțarea hotărârii, motivat de faptul că, pe tot parcursul soluționării dosarului la Curtea de Apel Alba Iulia, începând chiar de la stabilirea primului termen de judecată, procedura de comunicare nu a fost legal efectuată, reclamantei fiindu-i comunicată, la 12.12.2023, doar hotărârea prin care s-a constatat perimat recursul.
Din analiza coroborată a prevederilor legale rezultă că, pentru repunerea în termen este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: nerespectarea de către parte a unui termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să se datoreze unor motive temeinic justificate, dovedite de parte, împrejurarea ce a împiedicat partea să-și exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, partea să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât și să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termenul inițial în cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării.
În literatura de specialitate, s-a precizat că prin "motive temeinic justificate" trebuie să se înțeleagă numai acele împrejurări care, fără a avea gravitatea forței majore, sunt exclusive de culpă, fiind piedici relative, iar nu absolute.
Înalta Curte reține că argumentele recurentei-reclamante în sensul că, pe parcursul soluționării procesului la Curtea de Apel Alba Iulia, procedura de comunicare nu a fost legal efectuată, nu constituie motive temeinic justificate care să determine repunerea în termenul de declarare a recursului, în sensul dispozițiilor legale sus-amintite.
În altă ordine de idei, contrar celor susținute de recurenta-reclamantă, din verificările efectuate, Înalta Curte reține că, în faza procesuală a soluționării recursului la Curtea de Apel Alba Iulia, procedura de comunicare a tuturor actelor procedurale a fost legal îndeplinită, la dosar regăsindu-se dovezile în acest sens: fila 11 – dovada comunicării adresei prin care s-a pus în vedere reclamantei să achite taxa judiciară de timbru; fila 29 - dovada comunicării citației emise pentru primul termen de judecată din 20 martie 2023; fila 40 – dovada comunicării încheierii din 20 martie 2023, prin care s-a suspendat cauza; fila 44-dovada comunicării citației emise pentru termenul din 6 noiembrie 2023, acordat în vederea discutării perimării.
Art. 162 alin. (1) C. proc. civ. prevede că: „Înmânarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură în cazurile prevăzute la art. 155 alin. (1) pct. 1-5 și pct. 12 (...) se poate face funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, care va semna dovada. (...)”.
Or, toate actele de procedură comunicate recurentei-reclamante, persoană juridică de drept privat, au fost primite de persoane însărcinate cu primirea corespondenței, dovezile de primire ale comunicărilor fiind însușite atât prin semnătura persoanei care a primit comunicarea, cât și prin aplicarea ștampilei societății reclamante.
Potrivit dispozițiilor art. 223 și art. 411 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., judecata se poate face și în lipsa părții legal citate, iar pronunțarea deciziei nr. 597/6.11.2023 s-a făcut în condițiile art. 402 teza finală din același cod, care prevede că "hotărârea se poate pronunța în ședință publică (…) sau se poate pronunța prin punerea soluției la dispoziția părților."
În acest context, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de recurenta-reclamantă.
În continuare, instanța de control judiciar reține că recursul declarat în cauză este tardiv formulat, recurenta nefiind suficient de diligentă pentru conservarea drepturilor sale procesuale, aceasta neaflându-se într-o situație prevăzută de 186 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ.
Astfel, pronunțarea deciziei la 6 noiembrie 2023 are efectul declanșării curgerii termenului de recurs împotriva recurentei. În raport de această dată, ultima zi de declarare a căii de atac a fost 13 noiembrie 2023, termen calculat potrivit art. 181 alin. (2) C. proc. civ.
Or, recursul a fost declarat la 18 decembrie 2023, fiind trimis pe mail, conform dovezii aflate la fila 6 din dosarul de recurs, cu depășirea termenului prevăzut de lege.
Termenele pentru exercițiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil și efectiv, ci stimularea activității procesuale a părților prin sancțiunea instituită pentru nerespectarea lor.
Totodată, termenele pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ, fiind sancționate cu decăderea și, cum recurenta-reclamantă a declarat recurs după împlinirea termenului prevăzut de lege, sancțiunea decăderii nu poate fi evitată, astfel încât Înalta Curte va face aplicarea prevederilor exprese ale art. 185 alin. (1) teza finală C. proc. civ.
Așa fiind, ca urmare a respingerii cererii de repunere în termen, Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat.
2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 185 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termen și, pe cale de consecință, va respinge recursul declarat ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs.
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A SRL împotriva deciziei nr. 597 din 6 noiembrie 2023 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 7 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.