Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea formulată reclamanta S.C. A S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, suspendarea executării procesului-verbal Seria ONJN/N nr. 0126838 din 15.05.2024 emis de ONJN în urma controlului efectuat de acesta la punctul de lucru din com. Popești, sat. (...), nr. (...), jud. Vâlcea, respectiv a măsurii cuprinse ]n acesta, de prezentare de către reclamantă a unei adeverințe emise de Primăria com. B, jud. Vâlcea, privind numărul de locuitori ai acestei localități.
Soluția instanței de fond
Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1030 din 7 iunie 2024, a respins atât excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare, cât și cererea de suspendare a executării actului administrativ promovată de reclamanta S.C. A S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantă S.C. A S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct.8 C. proc. civ.
În motivarea recursului, arată că instanța de fond a aplicat în mod greșit criteriile instituite de normele de drept material ale art. 2 alin. (1) literele t) și ș) din Legea nr. 554/2004.
Aceste texte legale definesc noțiunile de caz bine justificat respectiv pagubă iminentă care potrivit art. 14 din același act normativ constituie temeiul pentru admiterea unei cereri de suspendare a unui act administrativ ulterior formulării plângerii prealabile.
Conform Legii nr. 554/2004 ne aflăm în ipoteza cazul bine justificat în acele situații în care „ împrejurările legate de starea de fapt și de drept sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ" a cărui suspendare se cere. Or în această privință în cauza noastră subscrisa am arătat instanței de fond faptul că norma ce fundamentează actul administrativ, respectiv punctul b1) de la art. 15 alin. (2) din OUG nr. 77/2009 (intrat în vigoare la data de 28.04.2024) în mod vădit nu ne este aplicabilă, aceasta reglementând condițiile ce trebuie întrunite la momentul obținerii unei autorizații de exploatare a jocurilor de noroc, pe când autorizațiile pe care reclamanta le deține au fost eliberate deja, aceasta urmărind eliberarea unor noi autorizații. Or autorizațiile pe care deținute au fost eliberate la o dată anterioară intrării în vigoare a modificării OUG nr. 77/2009 prin introducerea acestui nou criteriu la art. 15 alin. (2) lit. b1.
Orice interpretare contrară contravine principiului fundamental de drept al neretroactivității legii -tempus regit actum. Autorizațiile ce au fost emise nu pot fi guvernate de norme care nu existau la data emiterii lor.
Aspectele menționate sunt de natura evidenței, iar tratarea în contextul unei cereri de suspendare lor nu reprezintă o antamare a fondului cauzei așa cu apreciază în mod eronat Curtea de Apel București. Este adevărat că în cadrul procedurii suspendării de executare nu se poate face o analiză aprofundată a conținutului raportului juridic dedus judecății, pentru a nu se prejudeca fondul cauzei, dar aceasta nu înseamnă că împrejurările de fapt sau de drept care ar putea crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ se limitează la dimensiunea formală a acesteia. Aparența de nelegalitate poate viza și aspecte de drept material, crucial fiind ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei. Or în speța noastră, aplicarea unei norme legale noi unor raporturi juridice născute anterior intrării ei în vigoare se circumscriu prin excelență unei astfel de situații.
Cât privește condiția pagubei iminente, definită de textul art. 2 alin. (1) lit. ș) din legea contenciosului administrativ ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil reclamanta a arătat atât în cererea de suspendare cât și în concluziile ce au fost susținute înaintea instanței de fond faptul că este întrunită, întrucât consecința aplicări prevederilor art. 15 alin. (2) lit. b1 din OUG nr. 77/2009 în cauza are ca efect direct al actului administrativ atacat, va conduce în mod indubitabil la imposibilitatea desfășurării activității aducătoare de venituri în contextul în care recurenta are cheltuieli curente. Probe ale existenței și întinderii ale acestor creanțe au fost depuse la dosarul cauzei.
În considerentele hotărârii atacate instanța fondului conchide că prejudiciul „viitor trebuie să fie previzibil cu evidență, adică cert, în terminologia consacrată în materia răspunderii civile delictuale (...) ". Textul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 nu instituie un standard atât de înalt în aprecierea pagubei iminente. Legiuitorul folosește termenul de previzibil care potrivit definiției din dicționarul explicativ al limbii române însemnă „care poate fi prevăzut", termenul cert nefiind nicidecum un sinonim al cuvântului previzibil. Raportarea instanței de fond la un standard atât de înalt constituie un caz de greșită aplicare a textului legal menționat.
Apărările formulate în cauză
Intimatul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În esență susține că procesul-verbal întocmit de inspectorii O.N.J.N. cu ocazia controlului efectuat operatorului economic S.C. A S.R.L. nu întrunește trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, ci el reprezintă doar constatările unei situații faptice și documentare pentru stabilirea stării de fapt.
Pentru ca cererea de suspendare a executării actului administrativ să fie admisă trebuie îndeplinite următoarele condiții: cazul bine justificat si paguba iminentă.
I. Cu privire la condiția cazului bine justificat, reclamantul nu invocă motive ce pot fi luate în considerare cu privire la admisibilitatea acesteia, solicitarea prezentării unei adeverințe este realizată în respectarea prevederilor legale ce guvernează activitatea de jocuri de noroc care permit inspectorilor Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc solicitarea oricăror înscrisuri ce au legătură cu obiectul de activitate al operatorului economic/organizatorului de jocuri de noroc.
II. Cu privire la condiția prevenirii unei pagubei iminente, de asemenea, motivele invocate nu pot fi admisibile în cauză.
Reclamantul nu a prezentat dovezi certe din care să rezulte paguba, respectiv nu a probat iminența producerii unui prejudiciu material în patrimoniul său, susceptibil să atragă temporizarea efectului actului administrativ, simpla invocare a faptului că are obligația de a prezenta un înscris, nu reprezintă o pagubă în patrimoniul acestuia.
Soluția instanței de recurs
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta S.C. A S.R.L. a solicitat suspendarea procesului-verbal seria ONJN/N, nr. 0126838 din 15.05.2024, prin care, reprezentanții Oficiului National pentru Jocurile de Noroc i-au pus în vedere reclamantei să prezinte adeverința emisă de Primăria com. B, privind numărul locuitorilor acestei localități.
Înalta Curte constată că, în cauză, instanța de fond a făcut prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.
Instanța de fond a făcut analiza condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, constatând în mod legal și temeinic, în speța de față, lipsa unor argumente aparent valabile referitoare la nelegalitatea actului administrativ contestat și nici existența unei pagube iminente.
Referitor la condițiile de fond prevăzute de art. 14 privind cazul bine justificat și paguba iminentă, Curtea reține că potrivit art. 2 alin. (1) lit. t din Legea nr. 554/2004, prin caz bine justificat se înțelege - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș, prin pagubă iminentă se înțelege-prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Cele două condiții de fond trebuiesc îndeplinite cumulativ.
Suspendarea executării actelor administrative este un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității, atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a deciziei contestate, fiind echitabil ca aceasta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
Recomandarea nr. R(89) 8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă a apreciat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, fără a se recunoaște, totuși, eficacitatea necesară acțiunii administrative. De asemenea, a reținut că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. În plus, Recomandarea mai sus citată a arătat că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate cauza persoanelor, în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune să fie evitat, în măsura posibilului.
În situația în care un act administrativ este contestat înaintea unei autorități jurisdicționale, iar aceasta nu s-a pronunțat cu privire la legalitatea sa, reclamantul are posibilitatea de a cere aceleiași autorități jurisdicționale sau unei alte autorități jurisdicționale competente să decidă măsuri de protecție provizorie în legătură cu actul administrativ. Autoritatea jurisdicțională chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente. Asemenea măsuri pot fi acordate în special în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat și în cazul în care există un argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ."
Protecția provizorie a drepturilor și intereselor persoanelor private este reiterată și de Recomandarea nr. (2003)16 din 9 septembrie 2003 a Comitetului Miniștrilor către Statele membre cu privire la executarea deciziilor administrative și jurisdicționale în domeniul dreptului administrativ, astfel:
„Când legea nu prevede că introducerea unei contestații împotriva unei decizii determină suspendarea automată a punerii sale în aplicare, persoanele private trebuie să aibă posibilitatea de a cere unei autorități administrative sau jurisdicționale să suspende aplicarea deciziei contestate, pentru a asigura protecția drepturilor și intereselor lor."
Jurisprudența europeană a statuat cu valoare de principiu în sensul că suspendarea executării poate fi încuviințată, daca s-a stabilit și că: a. judecătorul efectuează o evaluare comparativă a intereselor părților („balance of interests"), în sensul că în cadrul examinării cererii de suspendare a executării unei decizii este necesar și ca instanța de contencios sa analizeze în mod comparativ riscurile inerente fiecărei soluții posibile; b. acordarea suspendării este justificată la prima vedere în fapt și în drept (fumus boni iuris), în sensul că motivele și argumentele reclamantului din cadrul acțiunii în anulare par a fi de natură serioasă la o examinare „prima facie”.
Prin urmare, în cadrul cererii de suspendare, instanța nu va efectua un control de legalitate asupra actului administrativ, această obligație revenindu-i instanței de fond, învestită cu soluționarea acțiunii în anulare, cu alte cuvinte, pentru a dispune suspendarea, instanța nu mai trebuie să își formeze convingerea că acțiunea principală va fi admisă, ci doar să ajungă la concluzia că argumentele reclamantului din acțiunea principală sunt suficient justificate.
Pornind de la aceste principii, în aprecierea existenței sau nu a condiției cazului temeinic justificat, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a arătat, în concret, în ce constă îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat și nici instanța nu a identificat împrejurări legate de starea de fapt și de drept care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă invocă faptul că actele normative enumerate în cuprinsul procesului-verbal nu cuprind o normă legală care să stea la baza luării unei astfel de măsuri.
Se reține că inspectorii ONJC au indicat în cuprinsul procesului-verbal actele normative care reglementează competența autorității și atribuțiile acestora, respectiv: O.U.G. nr. 20/2013 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2013, O.U.G. nr. 77/2009 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2010, H.G. nr. 298/2013, cu modificările și completările ulterioare, și H.G. nr. 111/2016.
Deși nu se face referire expresă la dispozițiile Legii nr. 107/17.04.2024, se apreciază că această omisiune nu poate fi calificată drept îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, cât timp se face trimitere la actele normative principale, pe care această lege le modifică și completează, prin indicarea cadrului normativ - O.U.G. nr. 77/2009.
Aprecierile legate de principiul neretroactivității legii nu pot fi considerate de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, ci presupun o analiză pe fond a actului contestat.
La o analiză sumară a raportului juridic dedus judecății, se reține că reclamantei i s-a solicitat un simplu înscris pe baza căruia autoritatea pârâtă să verifice dacă se respectă în perioada de exploatare o condiție legală nouă, fără a se dispune vreo sancțiune și fără a se reține încălcarea de către operatorul de jocuri de noroc a acestei reguli noi. Nu se poate reține o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului, cât timp nu se face referire la perioada anterioară datei controlului și, cu atât mai puțin, la perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 107/2024.
Astfel fiind, aparența rezultată din probele administrate necesită o dezlegare a litigiului pe fondul cauzei, care nu impune însă în prezent lipsirea actului administrativ de caracterul său executoriu.
În ceea ce privește paguba iminentă, instanța de fond reține în mod corect că nu s-a făcut dovada prejudiciului material viitor și previzibil așa cum prevăd dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș din Legea nr. 554/2004, având în vedere că prin procesul-verbal nu s-a dispus nicio sancțiune în privința reclamantei.
Prejudiciul viitor trebuie să fie previzibil cu evidență, adică cert, în terminologia consacrată în materia răspunderii civile delictuale, sigur ca și producere, chiar dacă nu se poate aprecia exact cuantumul întinderii sale. Or, nici această condiție cumulativă nu este îndeplinită în speță.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
Temeiul legal al soluției instanței de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C.proc.civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A S.R.L. împotriva sentinței nr. 1030 din 7 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 11 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.