Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal, la data de 22.04.2024, sub nr. x/59/2024, reclamantul A, a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Culturii, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună amendarea conducătorului instituției pârâte cu 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, până la punerea efectivă în executare a hotărârii judecătorești definitive, pronunțate de instanța de contencios administrativ, în conformitate cu prevederile art. 24 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
2. Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 72 din 23 mai 2024, Curtea de Apel Timișoara a respins cererea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței de fond a declarat recurs reclamantul A, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței civile recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
4. Apărările formulate în recurs
Intimatul-pârât Ministerul Culturii a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs, invocată prin întâmpinarea depusă în cauză, Înalta Curte o apreciază întemeiată și o va admite, urmând să constate că recursul reclamantului este nul, pentru considerentele ce succed.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d și art. 486 alin. (3) C. proc. civ., republicat:
„(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.(...)
(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a și c) – e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.”
Articolul 487 alin. (1) C. proc. civ., republicat, prevede că: „Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) aplicabile și în recurs.”
Conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., republicat: „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3) iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat: „Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488
Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamantul își întemeiază cererea, dimpotrivă, se reiau aspecte referitoare la fondul cauzei, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în raport de conținutul concret al hotărârii atacate.
Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege.
Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.: „Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile”, legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.
În absența unor critici aduse hotărârii primei instanțe, care să se circumscrie motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., controlul ierarhic specific căii de atac a recursului nu poate fi exercitat, instanța superioară neputând proceda la o reevaluare a susținerilor în fapt și în drept din cuprinsul cererii de chemare în judecată, nefiind aplicabile, pentru verificarea legalității unei hotărâri judecătorești supusă căii de atac a recursului, regulile specifice în materia apelului.
Deoarece reclamantul nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Culturii și Identității Naționale, și va constatat nul recursul declarat de reclamantul A.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția nulității recursului.
Constată nul recursul declarat de A împotriva sentinței civile nr. 72 din 23 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 6 februarie 2025.