Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj – Secția a III-a Contencios Administrativ și Fiscal sub nr. x/33/2023 la data de 12.12.2023, reclamanta A SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în principal, anularea, în parte, a Ordinului nr. 1956/03.08.2022 pentru aprobarea Ghidului Solicitantului emis de ministrul investițiilor si proiectelor europene, în ceea ce privește art. 1 si art. 2 precum si toate si oricare dintre dispozițiile legale care refera, trimit sau condiționează admiterea Cererii de finanțare si/sau derularea Contractului de finanțare de (i) Declarația pe propria răspundere pentru respectarea normelor GDPR si de (ii) dovada dreptul de proprietate/concesiune/superficie/chirie/comodat cu privire la imobilul unde se face investiția; în secundar, constatarea inexistentei, în parte, a Ordinului nr. 1956/03.08.2022 pentru aprobarea Ghidului Solicitantului emis de ministrul investițiilor si proiectelor europene, în ceea ce privește art. 1 si art. 2 precum si toate si oricare dintre dispozițiile legale care refera, trimit si/sau condiționează admiterea Cererii de finanțare si/sau derularea Contractului de finanțare de (î) Declarația pe propria răspundere pentru respectarea normelor GDPR si de (ii) dovada dreptul de proprietate/concesiune/superficie/chirie/comodat cu privire Ia imobilul unde se face investiția;
Hotărârea instanței de fond
Prin Sentința Civilă nr. 133/2024 din 3 aprilie 2024, Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a Contencios Administrativ și Fiscal a dispus următoarele:
„Respinge excepția inadmisibilității acțiunii prin raportare la neîndeplinirea în termen a procedurii prealabile, invocată de pârât, ca neîntemeiată.
Respinge excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor la constatarea inexistenței actului atacat,invocată de pârât, ca neîntemeiată.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta A SRL, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL INVESTIȚIILOR ȘI PROIECTELOR EUROPENE, ca neîntemeiată.”
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinței civile nr. 133/2024 din 3 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a Contencios Administrativ și Fiscal, reclamanta A SRL a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, în principal, anularea, în parte, a Ordinului nr. 1956/03.08.2022 pentru aprobarea Ghidului Solicitantului emis de ministrul investițiilor și proiectelor europene, în ceea ce privește art. 1 și art. 2 precum și toate și oricare dintre dispozițiile legale care refera, trimit sau condiționează admiterea Cererii de finanțare si/sau derularea Contractului de finanțare de (i) Declarația pe propria răspundere pentru respectarea normelor GDPR si de (ii) extrasul de carte funciară, care să probeze faptul că îmobilul unde se realizează investiția este liber de orice sarcină, iar în secundar, constatarea inexistenței, în parte, a Ordinului nr. 1956/03.08.2022 pentru aprobarea Ghidului Solicitantului emis de ministrul investițiilor și proiectelor europene, în ceea ce privește art. 1 și art. 2 precum și toate și oricare dintre dispozițiile legale care refera, trimit sau condiționează admiterea Cererii de finanțare si/sau derularea Contractului de finanțare de (i) Declarația pe propria răspundere pentru respectarea normelor GDPR si de (ii) extrasul de carte funciară, care să probeze faptul că îmobilul unde se realizează investiția este liber de orice sarcină.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ..
Apărările formulate în recurs
Intimatul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a formulat întâmpinare la recursul promovat de reclamantă, solicitând respingerea acestuia, în principal, ca fiind lovit de nulitate, iar în subsidiar, ca neîntemeiat.
Răspunsul la întâmpinare
Recurenta – reclamantă A SRL a formulat Răspuns la întâmpinare, în cadrul căruia a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Procedura de soluționare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 art. 490 C. proc. civ..
În temeiul dispozițiilor art. 490 alineat 2, coroborat cu art. 4711 și art. 201 alineatele 5 și 6 C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data 17.10.2024 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 11.02.2025, în ședință publică, cu citarea părților, când Înalta Curte, luând act de cererea ambelor părți de judecare a cauzei în lipsă, dar și de cererea recurentei – reclamante de renunțare la judecata recursului, reține cauza în pronunțare asupra acestei din urmă cereri.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Înalta Curte, deliberând asupra cererii de renunțare, astfel cum a fost fost formulată de recurenta– reclamantă A SRL, constată următoarele:
Potrivit art. 406 C. proc. civ., „(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă. (2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială. (3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut. (4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare. (5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză. (6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă”.
De asemenea, potrivit art. 463 C. proc. civ., „(1) Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre. (2) Achiesarea, atunci când este condiționată, nu produce efecte decât dacă este acceptată expres de partea adversă. (3) Dispozițiile art. 404 rămân aplicabile”,m iar art. 464 prevede: „(1) Achiesarea poate fi expresă sau tacită, totală ori parțială.(2) Achiesarea expresă se face de parte prin act autentic sau prin declarație verbală în fața instanței ori de mandatarul său în temeiul unei procuri speciale. (3) Achiesarea tacită poate fi dedusă numai din acte sau fapte precise și concordante care exprimă intenția certă a părții de a-și da adeziunea la hotărâre. (4) Achiesarea poate fi totală, dacă privește hotărârea în întregul ei sau, după caz, parțială, dacă privește numai o parte din hotărârea respectivă”.
Analizând cererea de renunțare, astfel cum a fost formulată de recurenta– reclamantă A SRL, constată Înalta Curte că, față de solicitarea părții, „de renunțare la calea de atac formulată”, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 463 alineat 1 C. proc. civ., conform cărora: „Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi, ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.”
Deliberând asupra cererii de renunțare formulată de recurenta- reclamantă, din perspectiva dispozițiilor art. 463 alineat 1 C. proc. civ. Înalta Curte reține aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 9 alin. (2) și 3 C. proc. civ., republicat, cu privire la dreptul de dispoziție al părților, dispoziții în conformitate cu care obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar partea poate oricând renunța la judecată, în condițiile legii.
Instanța de control judiciar are în vedere deopotrivă și dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., republicat, care prevăd că: “Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel”.
În cauză, Înalta Curte constată că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata căii de atac, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei -reclamante, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ..
Prin urmare, întrucât în speță recurenta a renunțat la judecata recursului, iar renunțarea este un act de dispoziție unilateral și irevocabil, dând eficientă principiului disponibilității, Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 463 alin. 1 C. proc. civ. va lua act de renunțare.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 463 alin. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentei - reclamante la judecata recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 133/2024 din data de 3 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Cluj – Secția a III-a Contencios Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 463 C. proc. civ., ia act de renunțarea reclamantei A SRL la judecata recursului promovat împotriva Sentinței civile nr. 133/2024 din data de 3 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Cluj – Secția a III-a Contencios Administrativ și Fiscal.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 11 februarie 2025.