Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 11.03.2024, sub nr. x/3/2024, reclamantul A în contradictoriu cu pârâtul PARLAMENTUL ROMÂNIEI – CAMERA DEPUTAȚILOR, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei totale de 76.588,63 lei, compuse din: 35.260,34 lei reprezentând dobânda legală penalizatoare aplicată indemnizației pentru limita de vârstă datorate de pârât în perioada martie 2021 - iunie 2022, de la scadența fiecărei obligații până la 09.02.2024, data plății efective; 41.328,29 lei reprezentând actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate de pârât cu titlu de indemnizație pentru limita de vârstă din perioada martie 2021 - iunie 2022, calculată conform datelor oficiale ale Institutului Național de Statistică, de la scadența fiecărei obligații până la 09.02.2024, data plății efective.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
Hotărârea Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale
Prin Sentința Civilă nr. 4346 din data de 06 iunie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/3/2024, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești– Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Pentru a pronunța această soluție a reținut Tribunalul București că, determinarea instanței competente material să soluționeze prezenta cauză este strâns legată de stabilirea naturii juridice a indemnizației pentru limită de vârstă prevăzute de art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor.
În acest sens, a apreciat tribunalul că această indemnizație nu poate fi asimilată unui drept din categoria asigurărilor sociale, ci reprezintă drepturi patrimoniale acordate deputaților și senatorilor ulterior încetării mandatului lor, drepturi ce constituie unul dintre elementele constitutive ale statutului constituțional al membrilor Parlamentului, fiind intrinsec legate de regimul constituțional al protecției mandatului reprezentativ (în acest sens, a se vedea par. 75 din Decizia nr. 261/2022 din 5 mai 2022 a Curții Constituționale, referitoare la excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 7/2021 pentru modificarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor).
A concluzionat tribunalul că, având în vedere că „indemnizația pentru limită de vârstă” nu are caracterul unui drept de asigurări sociale, ci a unui beneficiu pecuniar sui generis, iar actele de dispoziție privind acordarea/ încetarea plății indemnizației sunt acte administrative cu caracter individual emise de către Camera Deputaților – „autoritate publică centrală” în sensul prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ, în temeiul prevederilor art. 96 punctul 1 C. proc. civ., coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța competentă material este Curtea de Apel Pitești - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.
Hotărârea Curții de Apel Pitești - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.
Prin Sentința nr. 252 / F-CONT din data de 22.10.2024, pronunțată în dosarul nr. x/3/2024, Curtea de Apel Pitești - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a admis la rându-i excepția necompetenței materiale, invocată de reclamant și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A, CNP(...), în contradictoriu cu pârâtul PARLAMENTUL ROMÂNIEI – CAMERA DEPUTAȚILOR, având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 76588,63 lei, în favoarea Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecarea cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța această soluție a reținut în esență Curtea de Apel Pitești că ceea ce solicită reclamantul prin cererea de chemare în judecată este doar dobânda penalizatoare și actualizarea cu rata inflației, ambele calculate pentru debitului principal la care deja a fost obligat pârâtul în cadrul altui dosar (nr x/90/2021*), în care, prin Sentința civilă nr. 1039/20.09.2022, rămasă definitivă prin decizia nr. 412A/15.06.2023, s-a dispus anularea ordinului de încetare a plății indemnizației pentru limită de vârstă.
Or, dreptul la dobândă penalizatoare și la actualizarea cu rata inflației, astfel invocat de reclamant în prezentul litigiu, este un drept accesoriu în raport cu dreptul deja obținut de reclamant în cadrul dosarului nr x/90/2021*, care nu poate fi văzut în afara raportului juridic discutat în dosarul nr x/90/2021*, pentru că dobânda penalizatoare și actualizarea cu rata inflației nu pot fi generate de procesul din cadrul dosarului nr x/90/2021*, și mai exact de desfășurarea acelui proces, ci de o eventuală nerespectare a drepturilor și obligațiilor existente în conținutul aceluiași raport juridic discutat în dosarul nr x/90/2021*.
Astfel, a apreciat Curtea de Apel Pitești că pentru soluționarea prezentului litigiu este competentă instanța specializată în litigii de asigurări sociale din cadrul Tribunalului București, unde a fost depusă inițial cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, și în raza căruia se găsește sediul pârâtei, potrivit art. 153 alin. (2) din Legea nr 263/2010.
Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.
Înalta Curte, sesizată fiind cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în litigiul pendinte, va stabili competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct.2 C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.
Aspectul care a generat conflictul negativ dintre cele două judecătorii îl constituie problema instanței competente din punct de vedere material să soluționeze cererea de suspendare, față de obiectul acesteia și prevederile legale incidente.
Argumente de fapt și de drept relevante
În fapt, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei totale de 76.588,63 lei, sumă care este compusă din:
- 35.260,34 lei reprezentând dobânda legală penalizatoare aplicată indemnizației pentru limita de vârstă (indemnizație datorată de pârât în perioada martie 2021 - iunie 2022), dobândă care să fie calculată de la scadența fiecărei obligații lunare de plată până la 09.02.2024 (data plății efective a indemnizației pentru limita de vârstă);
- 41.328,29 lei reprezentând actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate de pârât cu titlu de indemnizație pentru limita de vârstă din perioada martie 2021 - iunie 2022, calculată conform datelor oficiale ale Institutului Național de Statistică, de la scadența fiecărei obligații până la 09.02.2024 (data plății efective a indemnizației pentru limita de vârstă).
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în principal, că, la data de 01.03.2021, pârâtul a încetat plata indemnizațiilor pentru limită de vârstă, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 7/2021 (declarată neconstituțională prin Decizia CCR nr. 261/2022), iar astfel, sumele cuvenite cu titlu de indemnizațiilor pentru limită de vârstă nu i-au mai fost plătite la scadență.
Însă, prin Sentința civilă nr. 1039/20.09.2022 (definitivă prin decizia nr. 412A/15.06.2023), instanța a anulat ordinul de încetare a plății indemnizației pentru limită de vârstă și a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamant a indemnizației pentru limita de vârstă pe perioada 01.03.2021-09.06.2022, acesta constituind dreptul principal.
Prin prezenta acțiune, reclamantul arată că înțelege să solicite repararea integrală a prejudiciului produs de pârât prin încetarea plății indemnizației pentru limită de vârstă în perioada 01.03.2021-09.06.2022, respectiv acordarea de dobânzi penalizatoare și actualizarea cu rata inflației, aplicate și calculate asupra fiecărei obligații din care este compus dreptul principal stabilit prin sentința definitivă menționată, de la scadența fiecărei obligații și până la data plății efective.
Așadar, ceea ce solicită reclamantul prin cererea de chemare în judecată este doar dobânda penalizatoare și actualizarea cu rata inflației, ambele calculate pentru debitului principal la care deja a fost obligat pârâtul în cadrul altui dosar (nr x/90/2021*), în care, prin Sentința civilă nr. 1039/20.09.2022, rămasă definitivă prin Decizia nr. 412A/15.06.2023, s-a dispus anularea ordinului de încetare a plății indemnizației pentru limită de vârstă.
Or, dreptul la dobândă penalizatoare și la actualizarea cu rata inflației, astfel invocat de reclamant în prezentul litigiu, este un drept accesoriu în raport cu dreptul deja obținut de reclamant în cadrul dosarului nr x/90/2021*, care nu poate fi văzut în afara raportului juridic discutat în dosarul nr x/90/2021*, pentru că dobânda penalizatoare și actualizarea cu rata inflației nu pot fi generate de procesul din cadrul dosarului nr x/90/2021*, și mai exact de desfășurarea acelui proces, ci de o eventuală nerespectare a drepturilor și obligațiilor existente în conținutul aceluiași raport juridic discutat în dosarul nr x/90/2021*.
În acord cu Curtea de Apel Pitești și Înalta Curte reține că, în realitate, dreptul invocat în prezentul dosar (de a obține dobânda penalizatoare și actualizarea cu rata inflației) este pus în discuție în cadrul aceluiași raport juridic ce a făcut obiectul dosarului nr x/90/2021*, ce s-a aflat pe rolul Tribunalului Vâlcea – Secția I Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, dobânda penalizatoare și actualizarea cu rata inflației fiind invocate tocmai în contextul drepturilor și obligațiilor discutate în dosarul nr x/90/2021*, în care s-a dispus anularea ordinului de încetare a plății indemnizației pentru limită de vârstă și acordarea indemnizației pentru limită de vârstă. De altfel, în lipsa dreptului discutat în dosarul nr x/90/2021*, nici nu ar putea fi invocat dreptul pus în discuție în prezentul dosar, de a i se acorda reclamantului dobândă penalizatoare și actualizarea cu rata inflației.
Dat fiind faptul că atât Sentința civilă nr. 1039/20.09.2022 din dosarul nr x/90/2021* (prin care s-a dispus anularea ordinului de încetare a plății indemnizației pentru limită de vârstă), cât și Decizia nr. 412A/15.06.2023 (prin care s-a respins apelul declarat împotriva sentinței indicate anterior), sunt pronunțate de instanțe specializate în litigii de asigurări sociale, din moment ce reclamantul, în prezentul dosar, tinde la valorificarea unui drept accesoriu, care se regăsește în același raport juridic în conținutul căruia intră și dreptul deja obținut într-un litigiu stabilit ca fiind de competența instanțe specializate în litigii de asigurări sociale, având în vedere principiul accesorium sequitur pricipale (accesoriul urmează principalul), Înalta Curte constată că și prezentul litigiu este în competența instanțelor specializate în litigii de asigurări sociale.
Cum în prezenta cauză Înalta Curte, în regulator de competență, este chemată să soluționeze conflictul negativ de competență doar sub aspectul competenței materiale, nu și teritoriale, pronunțându-se în limitele învestirii, va stabili competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Temeiul legal al regulatorului de competență
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâtul Parlamentul României – Camera Deputaților în favoarea Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența materială de soluționare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâtul Parlamentul României – Camera Deputaților în favoarea Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 11 februarie 2025.